EKG la copii: valori normale si consideratii speciale

Undele T sunt pozitive în prima săptămână de viață, apoi devin negative și redevin treptat pozitive în adolescență. Frecvența cardiacă variază semnificativ cu vârsta, fiind mai mare la nou-născuți și scăzând progresiv până la valorile normale ale adultului.

Valorile normale ale EKG la copii

Interpretarea corectă a electrocardiogramei la copii necesită cunoașterea valorilor normale specifice vârstei, deoarece acestea diferă semnificativ față de adulți din cauza particularităților anatomice și fiziologice ale inimii în dezvoltare.

Intervale

Intervalele frecvenței cardiace în funcție de vârstă: Frecvența cardiacă normală variază considerabil în funcție de vârsta copilului. La nou-născuți, aceasta este cuprinsă între 120-170 bătăi pe minut, la sugar între 110-170 bătăi pe minut, la copiii între 1-2 ani între 90-165 bătăi pe minut, la preșcolari între 70-140 bătăi pe minut, iar la adolescenți între 60-115 bătăi pe minut. Aceste valori reflectă adaptarea sistemului cardiovascular la necesitățile metabolice specifice fiecărei etape de dezvoltare.

Intervalele PR și QRS: Intervalul PR reprezintă timpul de conducere atrioventriculară și are valori mai mici la copii comparativ cu adulții. La nou-născuți și sugari, acesta măsoară între 80-140 milisecunde, crescând progresiv până la valorile adulților. Complexul QRS, care reflectă depolarizarea ventriculară, are o durată mai scurtă la copii, între 40-90 milisecunde, datorită dimensiunilor mai mici ale inimii.

Intervalul QT: Acest interval reflectă durata totală a depolarizării și repolarizării ventriculare. La copii, intervalul QT corectat pentru frecvența cardiacă trebuie să fie mai mic de 440-450 milisecunde. Valorile mai mari pot indica prezența sindromului de QT lung, care predispune la aritmii ventriculare maligne.

Modelele undei T: Undele T prezintă particularități importante la copii. În prima săptămână de viață, acestea sunt pozitive în derivațiile precordiale drepte, apoi devin negative și rămân așa până în adolescență când redevin progresiv pozitive. Această evoluție reflectă modificările în dominanța ventriculară dreaptă spre cea stângă.

Dominanța ventriculului drept

Durata și caracteristicile: Dominanța ventriculului drept la copii se manifestă prin prezența undelor R dominante în derivațiile precordiale drepte și este caracterizată prin amplitudine crescută a complexelor QRS în aceste derivații. Această dominanță poate persista până la vârsta de 3 ani, reflectând adaptarea fiziologică la circulația postnatală.

Aspecte normale pe EKG: Dominanța ventriculului drept se manifestă prin unde R înalte în V1 și V2, cu raport R/S mai mare de 1 în aceste derivații. Prezența acestui aspect este normală la copiii mici și nu trebuie confundată cu hipertrofia ventriculară dreaptă patologică.

Modificări legate de vârstă: Pe măsură ce copilul crește, dominanța ventriculară dreaptă se reduce treptat, fiind înlocuită de dominanța ventriculară stângă normală. Acest proces se reflectă în modificarea progresivă a aspectului electrocardiografic, cu diminuarea amplitudinii undelor R în derivațiile precordiale drepte și creșterea lor în derivațiile precordiale stângi.

Plasarea electrozilor pentru EKG pediatric

Tehnica corectă de înregistrare a electrocardiogramei la copii necesită atenție deosebită la poziționarea electrozilor, aceasta fiind esențială pentru obținerea unor trasee de calitate și interpretabile.

Plasarea standard a celor 12 derivații: Electrozii pentru membrele superioare și inferioare se plasează pe partea internă a brațelor și picioarelor, deasupra încheieturilor. Electrozii precordiali se poziționează în locațiile standard: V1 în spațiul 4 intercostal parasternal drept, V2 în spațiul 4 intercostal parasternal stâng, V4 în spațiul 5 intercostal pe linia medioclaviculară stângă, V3 între V2 și V4, V5 în spațiul 5 intercostal pe linia axilară anterioară stângă și V6 în spațiul 5 intercostal pe linia axilară medie stângă.

Derivațiile suplimentare drepte: La copiii mici se recomandă înregistrarea derivațiilor suplimentare drepte V3R și V4R, care oferă informații valoroase despre ventriculul drept. Acestea se plasează în oglindă față de V3 și V4 pe partea dreaptă a toracelui. Aceste derivații sunt deosebit de utile în evaluarea hipertrofiei ventriculare drepte și a defectelor cardiace congenitale.

Plasarea derivațiilor posterioare: Derivațiile posterioare oferă informații valoroase despre activitatea electrică a peretelui posterior al inimii. Acestea se plasează în spațiul intercostal V8 și V9, pe linia axilară posterioară și paravertebrală stângă. La copiii mici, aceste derivații sunt deosebit de importante pentru diagnosticarea ischemiei posterioare și a hipertrofiei ventriculare stângi.

Erori frecvente de plasare: Plasarea incorectă a electrozilor reprezintă o sursă comună de erori în interpretarea electrocardiogramei pediatrice. Inversarea electrozilor membrelor poate simula anomalii ale axului cardiac sau modificări ale undei P și complexului QRS. Poziționarea inexactă a electrozilor precordiali poate duce la diagnostice false de hipertrofie ventriculară sau modificări ale segmentului ST.

Măsuri de control al calității: Calitatea înregistrării electrocardiogramei trebuie verificată prin evaluarea liniei izoelectrice, absența interferențelor și prezența artefactelor de mișcare. Calibrarea corectă a aparatului, cu amplitudine standard de 10 mm/mV și viteza de înregistrare de 25 mm/secundă, este esențială pentru interpretarea precisă a traseului. Verificarea conexiunilor electrozilor și pregătirea adecvată a pielii sunt pași importanți pentru obținerea unui traseu de calitate.

Anomalii frecvente pe electrocardiogramă la copii

Electrocardiograma pediatrică poate evidenția diverse anomalii specifice vârstei, de la tulburări de ritm până la modificări structurale ale inimii. Interpretarea corectă a acestor modificări este esențială pentru diagnosticul și tratamentul afecțiunilor cardiace la copii.

Anomalii comune

Tahicardie supraventriculară: Această aritmie frecventă la copii se caracterizează prin episoade de frecvență cardiacă rapid crescută, peste 220 bătăi pe minut la sugar și peste 180 bătăi pe minut la copilul mare. Complexele QRS sunt înguste, iar undele P sunt adesea ascunse sau greu vizibile. Tratamentul include manevre vagale, adenozină intravenos și, în cazurile severe, cardioversie electrică.

Blocuri cardiace: Blocurile cardiace la copii pot fi congenitale sau dobândite și se manifestă prin perturbarea conducerii între atrii și ventriculi. Blocul atrioventricular de gradul întâi prezintă doar prelungirea intervalului PR, în timp ce blocul de gradul doi poate fi de tip Mobitz I cu prelungirea progresivă a intervalului PR până la omiterea unui complex QRS, sau Mobitz II cu intervale PR fixe și omiterea bruscă a complexelor QRS.

Blocuri de ramură: Blocurile de ramură la copii pot fi complete sau incomplete și afectează conducerea electrică prin ramurile fasciculului His. Blocul de ramură dreaptă se manifestă prin aspect rsR’ în V1 și unda S largă în V6, fiind frecvent întâlnit după chirurgia cardiacă. Blocul de ramură stângă este mai rar la copii și necesită evaluare cardiologică detaliată.

Sindromul Wolff-Parkinson-White: Această anomalie congenitală se caracterizează prin prezența unei căi accesorii de conducere între atrii și ventriculi. Pe electrocardiogramă se observă interval PR scurt, undă delta și complex QRS lărgit. Pacienții pot dezvolta episoade de tahicardie paroxistică supraventriculară și necesită monitorizare cardiologică atentă.

Hipertrofie ventriculară

Hipertrofie ventriculară dreaptă: Această afecțiune se caracterizează prin creșterea amplitudinii undei R în derivațiile precordiale drepte și a undei S în derivațiile precordiale stângi. Criteriile electrocardiografice includ deviația axului QRS la dreapta, raport R/S mai mare de 1 în V1 și unde T pozitive în V1 după vârsta de o săptămână. Cauzele frecvente includ stenoza pulmonară, hipertensiunea pulmonară și defectele septale atriale mari.

Hipertrofie ventriculară stângă: Modificările electrocardiografice specifice includ creșterea amplitudinii undei R în derivațiile V5 și V6, unde S adânci în V1 și V2, precum și modificări secundare ale undei T și segmentului ST. Această afecțiune poate fi cauzată de stenoza aortică, coarctația de aortă sau cardiomiopatia hipertrofică. Diagnosticul necesită corelarea cu datele clinice și ecocardiografice.

Hipertrofie biventriculară: Această condiție combină criteriile electrocardiografice pentru hipertrofia ventriculară dreaptă și stângă. Se caracterizează prin amplitudini crescute ale complexelor QRS în derivațiile precordiale drepte și stângi, cu posibile modificări ale axului QRS și ale undelor T. Cauzele includ cardiopatiile congenitale complexe și cardiomiopatiile severe.

Considerații tehnice pentru electrocardiogramă

Calitatea înregistrării electrocardiogramei la copii depinde în mare măsură de aspectele tehnice ale procedurii, inclusiv setările aparatului, calibrarea corectă și prevenirea artefactelor. Aceste elemente sunt cruciale pentru obținerea unor rezultate precise și interpretabile.

Setări pentru viteza hârtiei: Viteza standard de înregistrare a electrocardiogramei este de 25 milimetri pe secundă, aceasta permițând măsurarea precisă a intervalelor și complexelor. La această viteză, fiecare pătrățel mic reprezintă 0,04 secunde, iar un pătrățel mare reprezintă 0,2 secunde. În cazul tahiaritmiilor, viteza poate fi crescută la 50 milimetri pe secundă pentru a vizualiza mai bine undele P și relația lor cu complexele QRS.

Calibrarea voltajului: Standardul pentru calibrarea voltajului este de 10 milimetri pentru 1 milivolt, această setare fiind esențială pentru evaluarea corectă a amplitudinii undelor. Calibrarea trebuie verificată la începutul fiecărei înregistrări prin prezența unui semnal de calibrare de 1 milivolt. Modificarea acestei setări poate duce la interpretări eronate ale amplitudinii complexelor și la diagnostice false de hipertrofie ventriculară.

Utilizarea filtrelor: Filtrele electrocardiogramei sunt instrumente importante pentru reducerea interferențelor și îmbunătățirea calității semnalului. Filtrul de 50 sau 60 Hertz reduce interferența rețelei electrice, în timp ce filtrul de bandă largă elimină oscilațiile liniei de bază cauzate de respirație sau mișcare. Totuși, utilizarea excesivă a filtrelor poate distorsiona semnalul și afecta interpretarea.

Prevenirea artefactelor: Artefactele reprezintă perturbări ale traseului electrocardiografic care pot masca sau simula modificări patologice. Pentru prevenirea acestora, pielea trebuie pregătită corespunzător prin curățare și, dacă este necesar, prin îndepărtarea pilozității excesive. Electrozii trebuie să aibă contact bun cu pielea, iar pacientul trebuie să stea nemișcat în timpul înregistrării.

Durata înregistrării: O înregistrare standard durează minimum 10 secunde pentru fiecare derivație, acest interval fiind necesar pentru evaluarea ritmului cardiac și a variabilității acestuia. În cazul aritmiilor sau al modificărilor intermitente, pot fi necesare înregistrări mai lungi sau monitorizare continuă pentru a documenta evenimentele sporadice și pentru a evalua eficacitatea tratamentului.