EKG hipertrofie ventriculara stanga: criterii de recunoastere

Identificarea precoce a acestor modificări electrocardiografice permite inițierea promptă a tratamentului și prevenirea complicațiilor severe precum insuficiența cardiacă sau aritmiile maligne.

Criterii electrocardiografice de voltaj pentru hipertrofia ventriculară stângă

Criteriile de voltaj reprezintă elementul central în diagnosticul electrocardiografic al hipertrofiei ventriculare stângi, acestea reflectând creșterea masei miocardice ventriculare. Interpretarea acestor criterii necesită o analiză atentă a amplitudinii complexelor QRS în derivațiile specifice.

Criteriile Sokolow-Lyon: Reprezintă suma amplitudinii undei S din derivația V1 și a celei mai înalte unde R din derivațiile V5 sau V6, care trebuie să depășească 35 milimetri. Acest criteriu are o specificitate înaltă de peste 90%, dar sensibilitatea este limitată la aproximativ 20-30% din cazuri.

Criteriile Cornell: Evaluează suma amplitudinii undei S din derivația V3 și a undei R din derivația aVL. Valorile diagnostice sunt peste 28 milimetri la bărbați și peste 20 milimetri la femei. Aceste criterii oferă o acuratețe diagnostică superioară criteriilor Sokolow-Lyon în anumite grupuri de pacienți.

Criteriile de voltaj în derivațiile membrelor: Includ evaluarea amplitudinii undei R în derivația aVL care trebuie să depășească 11 milimetri sau suma undei R din derivația I și a undei S din derivația III care trebuie să fie mai mare de 25 milimetri. Aceste criterii sunt utile în special la pacienții cu deviere axială stângă.

Criteriile de voltaj în derivațiile precordiale: Presupun analiza amplitudinii undei R în derivațiile V4, V5 sau V6 care trebuie să depășească 26 milimetri sau suma dintre cea mai mare undă R și cea mai adâncă undă S din derivațiile precordiale care trebuie să fie mai mare de 45 milimetri.

Criteriile de voltaj combinate: Utilizează mai multe criterii de voltaj simultan pentru a crește acuratețea diagnostică. Sistemul de punctaj Romhilt-Estes combină criteriile de voltaj cu alte modificări electrocardiografice precum modificările segmentului ST și undei T, oferind o evaluare mai complexă a hipertrofiei ventriculare stângi.

Modificări electrocardiografice non-voltaj

Modificările electrocardiografice care nu țin de voltaj oferă informații suplimentare importante pentru diagnosticul hipertrofiei ventriculare stângi și pot indica severitatea sau cronicitatea acesteia.

Durata complexului QRS

Complexul QRS prezintă o durată prelungită, de obicei peste 90 milisecunde, dar fără a depăși 120 milisecunde. Această prelungire reflectă timpul crescut necesar pentru depolarizarea masei miocardice hipertrofiate.

Timpul până la vârful undei R

Timpul până la vârful undei R în derivațiile V5 sau V6 este prelungit peste 50 milisecunde. Această întârziere este cauzată de conducerea încetinită prin miocardul hipertrofiat al ventriculului stâng.

Deviația axului spre stânga

Prezența deviației axului electric spre stânga, definită ca un ax QRS între -30 și -90 grade, reprezintă o modificare frecventă în hipertrofia ventriculară stângă și reflectă predominanța forțelor electrice ale ventriculului stâng.

Modelul de suprasolicitare ventriculară stângă

Depresia segmentului ST: Segmentul ST prezintă o depresie descendentă caracteristică în derivațiile laterale, însoțită frecvent de inversarea asimetrică a undei T. Acest pattern reflectă modificările de repolarizare ventriculară secundare hipertrofiei și poate indica prezența ischemiei subendocardice.

Inversarea undei T: Inversarea undei T reprezintă o modificare caracteristică în hipertrofia ventriculară stângă, manifestată prin unde T negative, asimetrice și adânci în derivațiile laterale. Această modificare apare ca rezultat al perturbării procesului normal de repolarizare ventriculară și poate indica prezența unor modificări structurale semnificative ale miocardului ventricular stâng.

Discordanța undelor ST-T: Această caracteristică electrocardiografică se manifestă prin orientarea opusă a segmentului ST și a undei T față de direcția predominantă a complexului QRS. În derivațiile laterale, unde complexul QRS este predominant pozitiv, segmentul ST și unda T sunt orientate negativ, în timp ce în derivațiile precordiale drepte se observă o relație inversă.

Sistemul de punctaj Romhilt-Estes

Sistemul de punctaj Romhilt-Estes reprezintă o metodă standardizată de evaluare a hipertrofiei ventriculare stângi, care combină multiple criterii electrocardiografice pentru a crește acuratețea diagnostică. Un scor total de 5 puncte sau mai mult indică prezența hipertrofiei ventriculare stângi cu o specificitate înaltă.

Puncte pentru voltaj: Sistemul acordă trei puncte pentru îndeplinirea oricărui criteriu de voltaj major, incluzând amplitudinea undei R sau S în derivațiile membrelor mai mare de 20 milimetri sau amplitudinea undei R în derivațiile V5-V6 peste 30 milimetri. Aceste criterii reflectă creșterea masei musculare ventriculare și sunt fundamentale pentru diagnostic.

Puncte pentru modificările ST-T: Modificările segmentului ST și ale undei T tipice pentru modelul de suprasolicitare ventriculară primesc trei puncte în absența tratamentului cu digitalice și un punct în prezența acestuia. Aceste modificări reflectă alterările de repolarizare ventriculară secundare hipertrofiei.

Puncte pentru unda P: Prezența criteriilor electrocardiografice pentru mărirea atriului stâng adaugă trei puncte la scorul total. Această componentă recunoaște asocierea frecventă dintre hipertrofia ventriculară stângă și remodelarea atrială stângă secundară disfuncției diastolice.

Puncte pentru durata QRS: Prelungirea duratei complexului QRS peste 90 milisecunde adaugă un punct la scorul total. Această caracteristică reflectă timpul crescut necesar pentru depolarizarea masei miocardice mărite și modificările în conducerea electrică intraventriculară.

Puncte pentru deflexiunea intrinsecoidă: Întârzierea deflexiunii intrinsecoidă peste 50 milisecunde în derivațiile V5 sau V6 primește un punct. Această caracteristică indică conducerea încetinită prin miocardul hipertrofiat și oferă informații despre severitatea hipertrofiei.

Recunoașterea modelelor electrocardiografice

Identificarea corectă a modificărilor electrocardiografice specifice hipertrofiei ventriculare stângi necesită o analiză sistematică și integrată a tuturor aspectelor traseului, de la modificările de voltaj până la pattern-urile complexe de repolarizare.

Modelul de bază al hipertrofiei ventriculare stângi

Modificările electrocardiografice fundamentale includ creșterea amplitudinii complexelor QRS în derivațiile laterale și precordiale stângi, însoțită de unde S profunde în derivațiile precordiale drepte. Acest pattern reflectă orientarea predominant stângă a forțelor electrice ventriculare.

Modificări secundare ST-T

Modelul caracteristic include depresia descendentă a segmentului ST și inversarea asimetrică a undei T în derivațiile laterale, cu supradenivelare concordantă în derivațiile precordiale drepte. Aceste modificări reflectă alterările de repolarizare ventriculară și pot avea semnificație prognostică.

Modificări electrocardiografice asociate

Modelul complet poate include devierea axului electric spre stânga, semne de mărire atrială stângă și prelungirea intervalului QT. Prezența acestor modificări suplimentare poate indica o afectare mai severă și necesită o evaluare clinică detaliată.

Variații frecvente

Modelul electrocardiografic poate prezenta variații semnificative în funcție de severitatea hipertrofiei, prezența comorbidităților și tratamentul medicamentos. Aceste variații includ grade diferite de modificări ale voltajului și pattern-uri atipice de repolarizare care pot complica diagnosticul.

Modele diagnostice

Modelul clasic al hipertrofiei ventriculare stângi: Aspectul electrocardiografic tipic include unde R înalte în derivațiile laterale, cu amplitudine ce depășește criteriile standard de voltaj, însoțite de unde S profunde în derivațiile precordiale drepte. Acest pattern se caracterizează prin prezența unor complexe QRS de durată normală și absența modificărilor semnificative ale segmentului ST și undei T. Modificările sunt mai evidente în derivațiile V5 și V6, unde unda R poate atinge amplitudini impresionante.

Hipertrofia ventriculară stângă cu pattern de strain: Această variantă combină criteriile de voltaj cu modificări secundare ale repolarizării, manifestate prin depresia descendentă a segmentului ST și inversarea asimetrică a undei T în derivațiile laterale. Pattern-ul de strain indică de obicei o hipertrofie mai severă și poate fi asociat cu ischemie subendocardică. Modificările de repolarizare sunt mai pronunțate în derivațiile V5 și V6, unde segmentul ST prezintă o depresie caracteristică în formă de jgheab.

Hipertrofia ventriculară stângă cu lărgirea complexului QRS: Această formă particulară se caracterizează prin prezența unor complexe QRS cu durata între 100 și 120 milisecunde, păstrând morfologia specifică hipertrofiei ventriculare stângi. Lărgirea complexului QRS reflectă conducerea încetinită prin miocardul hipertrofiat și poate indica prezența unor zone de fibroză. Această variantă necesită diferențiere atentă față de blocul de ramură stângă și poate indica un prognostic mai rezervat.