Tipuri de infarct: clasificare dupa aspect, mecanism si localizare

Severitatea unui infarct depinde de mărimea zonei afectate și de timpul scurs până la restabilirea circulației sanguine. Infarctul poate fi clasificat în mai multe tipuri, în funcție de aspectul său și de mecanismul prin care se produce.

Clasificare după aspect

Aspectul unui infarct poate varia semnificativ în funcție de organul afectat și de tipul de circulație sangvină din zona respectivă. Aceste diferențe determină clasificarea infarctelor în mai multe categorii distincte.

Infarcte albe (pale): Acest tip de infarct apare în organele cu o singură sursă de alimentare cu sânge, cum ar fi splina, rinichii sau inima. Zona afectată devine palidă din cauza lipsei totale de sânge. Țesutul mort capătă o culoare albicioasă și o consistență fermă. Aceste infarcte se dezvoltă rapid și pot avea consecințe severe asupra funcționării organului afectat.

Infarcte roșii (hemoragice): Acestea apar în organe cu circulație dublă sau cu vascularizație bogată, cum sunt plămânii sau intestinul. Zona infarctată devine roșie-închisă sau violacee datorită acumulării de sânge din vasele colaterale. Sângele stagnează în țesut, conferind aspectul caracteristic roșu-închis. Acest tip de infarct este frecvent întâlnit în cazul obstrucției venoase.

Infarcte septice: Aceste infarcte apar când embolii care blochează vasele de sânge sunt contaminați cu bacterii. Zona afectată devine infectată, ducând la formarea unui abces. Infecția poate complica semnificativ evoluția și prognosticul pacientului. Tratamentul necesită atât măsuri pentru restabilirea circulației, cât și antibiotice pentru combaterea infecției.

Infarcte gangrenoase: Reprezintă o formă severă de infarct în care țesutul mort dezvoltă gangrenă. Acest tip apare frecvent la extremități, în special la picioare, la pacienții diabetici sau cu boli vasculare severe. Țesutul afectat devine negru, uscat și poate necesita amputare pentru a preveni răspândirea infecției.

Tipuri de infarct miocardic

Infarctul miocardic reprezintă una dintre cele mai severe forme de boală cardiacă ischemică, caracterizată prin moartea celulelor musculare cardiace din cauza lipsei de oxigen. Există mai multe tipuri distincte, fiecare cu particularități proprii.

STEMI (Infarct miocardic cu supradenivelare de segment ST)

Acest tip de infarct apare când o arteră coronară este complet blocată, ducând la moartea țesutului cardiac în întreaga grosime a peretelui. Este cea mai gravă formă de infarct miocardic și necesită intervenție medicală imediată. Diagnosticul se pune pe baza modificărilor caracteristice pe electrocardiogramă.

NSTEMI (Infarct miocardic fără supradenivelare de segment ST)

Apare când fluxul sanguin prin arterele coronare este sever redus, dar nu complet blocat. Deși poate fi la fel de periculos ca STEMI, afectarea țesutului cardiac este de obicei mai limitată. Diagnosticul necesită atât evaluare electrocardiografică, cât și teste de laborator specifice.

Spasm coronarian (Angina variantă)

Este cauzat de contracția bruscă și severă a unei artere coronare, care poate duce la infarct temporar. Acest tip de infarct poate apărea și la persoane fără boală coronariană semnificativă. Simptomele sunt similare cu cele ale altor tipuri de infarct, dar de obicei sunt tranzitorii.

Infarcte transmurale

Afectare transmurală completă: În acest tip de infarct, întreaga grosime a peretelui cardiac este afectată, de la endocard până la epicard. Zona afectată devine necrotică și își pierde complet funcția contractilă. Acest tip de infarct are un risc crescut de complicații severe și necesită monitorizare atentă.

Complicații și prognostic: Infarctele transmurale pot duce la multiple complicații, inclusiv insuficiență cardiacă, aritmii severe și ruptura peretelui cardiac. Prognosticul depinde de dimensiunea zonei afectate, rapiditatea intervenției și prezența factorilor de risc asociați. Recuperarea necesită o abordare complexă, incluzând medicație, reabilitare cardiacă și modificări ale stilului de viață.

Infarcte subendocardice

Afectare parțială a grosimii: Infarctul subendocardic afectează doar stratul intern al peretelui cardiac, fără a se extinde prin întreaga grosime a miocardului. Această formă de infarct apare când fluxul sanguin către inimă este redus semnificativ, dar nu complet întrerupt. Zona afectată rămâne limitată la endocard și la stratul subendocardic al miocardului, ceea ce poate duce la o funcție cardiacă parțial păstrată.

Semnificație clinică: Infarctele subendocardice, deși afectează o zonă mai mică decât cele transmurale, pot avea consecințe importante asupra funcției cardiace. Acestea pot evolua spre infarcte transmurale dacă nu sunt tratate prompt și pot duce la complicații precum aritmii sau insuficiență cardiacă. Prognosticul este mai bun comparativ cu infarctele transmurale, dar necesită monitorizare atentă și tratament adecvat pentru prevenirea progresiei.

Clasificare după mecanism

Infarctele pot fi clasificate în funcție de mecanismul care le produce, fiecare tip având caracteristici și abordări terapeutice specifice. Înțelegerea acestor mecanisme este esențială pentru stabilirea unui tratament adecvat și prevenirea complicațiilor.

Infarct arterial: Acest tip de infarct apare când o arteră care alimentează un organ este blocată brusc, cel mai frecvent de un cheag de sânge sau o placă de aterom ruptă. Țesutul afectat nu mai primește oxigen și nutrienți, ceea ce duce la moartea celulară rapidă. Severitatea depinde de mărimea vasului blocat și de zona afectată, precum și de prezența circulației colaterale.

Infarct venos: Apare când fluxul venos este blocat, împiedicând sângele să părăsească țesutul afectat. Acest lucru duce la congestie venoasă, edem și eventual la moartea țesutului. Infarctele venoase sunt caracterizate prin aspectul lor roșu-închis și prezența edemului semnificativ în zona afectată. Tratamentul include anticoagulare și măsuri pentru reducerea edemului.

Infarct hipotensiv: Acest tip de infarct se dezvoltă când tensiunea arterială scade dramatic, reducând perfuzia tisulară în întregul organism. Zonele cele mai vulnerabile sunt cele situate la extremitatea teritoriilor vasculare, cunoscute ca zone de graniță. Tratamentul se concentrează pe restabilirea tensiunii arteriale și îmbunătățirea perfuziei tisulare.

Tipuri după localizare

Infarctele pot afecta diverse organe și țesuturi din organism, fiecare localizare prezentând simptome și complicații specifice. Recunoașterea rapidă a simptomelor și intervenția promptă sunt esențiale pentru limitarea leziunilor tisulare.

Infarct cerebral

Reprezintă moartea țesutului cerebral cauzată de întreruperea fluxului sanguin către o zonă a creierului. Simptomele variază în funcție de regiunea afectată și pot include paralizie, tulburări de vorbire, probleme de vedere sau alte deficite neurologice. Tratamentul trebuie inițiat în primele ore pentru a limita leziunile neurologice permanente.

Infarct pulmonar

Apare când o arteră pulmonară este blocată, cel mai frecvent de un embol. Zona afectată a plămânului nu mai poate participa la schimbul de gaze, ducând la dispnee, durere toracică și tuse cu sânge. Tratamentul include anticoagulare și măsuri suportive pentru menținerea funcției respiratorii.

Infarct splenic

Afectează splina când arterele care o alimentează sunt blocate. Simptomele includ durere severă în partea stângă superioară a abdomenului, care poate iradia către umărul stâng. Complicațiile pot include ruptura splinei sau formarea de abcese. Tratamentul poate necesita intervenție chirurgicală în cazurile severe.

Infarct osos

Reprezintă moartea țesutului osos din cauza întreruperii vascularizației. Poate afecta orice os, dar apare mai frecvent la nivelul șoldului, genunchiului și umărului. Simptomele includ durere severă și limitarea mobilității. Tratamentul poate necesita intervenție chirurgicală pentru prevenirea colapsului osos.

Infarct intestinal

Apare când fluxul sanguin către intestin este compromis, ducând la moartea țesutului intestinal. Simptomele includ durere abdominală severă, vărsături și sângerări digestive. Este o urgență medicală care necesită intervenție chirurgicală imediată pentru prevenirea perforației intestinale și a peritonitei.

Infarcte silențioase

Caracteristici și detectare: Infarctele silențioase sunt leziuni cerebrale care apar fără simptome evidente sau manifestări clinice acute. Acestea sunt descoperite întâmplător în timpul investigațiilor imagistice precum tomografia computerizată sau rezonanța magnetică. Aceste infarcte apar mai frecvent în zonele profunde ale creierului și pot varia ca dimensiune, de la foarte mici până la zone extinse de țesut afectat. Detectarea lor necesită tehnici imagistice avansate și interpretare specializată.

Factori de risc: Dezvoltarea infarctelor silențioase este strâns legată de prezența hipertensiunii arteriale, diabetului zaharat și a aterosclerozei. Vârsta înaintată reprezintă un factor de risc major, iar persoanele peste 60 de ani sunt mai predispuse la acest tip de infarct. Fumatul, obezitatea și sedentarismul contribuie semnificativ la creșterea riscului. Prezența fibrilației atriale și a altor aritmii cardiace poate favoriza formarea microembolilor care duc la infarcte silențioase.

Semnificație clinică: Deși sunt asimptomatice în momentul producerii, infarctele silențioase pot avea consecințe importante pe termen lung. Acestea sunt asociate cu un risc crescut de dezvoltare a demenței, tulburărilor cognitive și a depresiei. Prezența lor indică un risc crescut pentru accidente vasculare cerebrale viitoare și necesită măsuri preventive agresive. Managementul factorilor de risc și monitorizarea regulată sunt esențiale pentru prevenirea progresiei și a complicațiilor.