Valva infundata la inima: simptome, cauze si optiuni de tratament

Simptomele pot include dureri în piept, dificultăți de respirație și oboseală extremă. Diagnosticarea și tratamentul precoce sunt esențiale pentru prevenirea complicațiilor severe precum insuficiența cardiacă sau accidentul vascular cerebral. În cazurile avansate, intervenția chirurgicală pentru repararea sau înlocuirea valvei poate fi necesară pentru restabilirea funcției cardiace normale.

Simptomele valvei înfundate la inimă

Valva înfundată la inimă poate manifesta o gamă largă de simptome care variază în funcție de severitatea blocajului și de valva afectată. Aceste manifestări apar deoarece inima trebuie să depună un efort suplimentar pentru a pompa sângele prin valva îngustată, ceea ce poate duce la diverse probleme de circulație și funcționare cardiacă.

Durere în piept în timpul activității: Durerea în piept, cunoscută și sub numele de angină pectorală, apare frecvent în timpul efortului fizic sau a activităților solicitante. Această durere este cauzată de necesarul crescut de oxigen al mușchiului cardiac, care nu poate fi satisfăcut din cauza fluxului sanguin restricționat prin valva blocată. Senzația poate varia de la o presiune ușoară până la o durere intensă, care se poate răspândi în brațe, gât sau maxilar.

Dificultăți de respirație: Respirația dificilă sau dispneea reprezintă unul dintre cele mai comune simptome ale valvei înfundate la inimă. Această manifestare apare inițial în timpul activităților fizice și poate progresa până la apariția sa chiar și în repaus. Dificultățile de respirație sunt cauzate de acumularea lichidului în plămâni, ca urmare a presiunii crescute în circulația pulmonară din cauza funcționării defectuoase a valvei.

Oboseală și slăbiciune: Persoanele afectate de valvă înfundată la inimă experimentează frecvent o stare de oboseală cronică și slăbiciune generalizată. Aceste simptome apar deoarece organismul nu primește suficient sânge oxigenat din cauza funcționării defectuoase a inimii. Oboseala poate fi prezentă chiar și după perioade scurte de activitate sau poate persista pe tot parcursul zilei.

Palpitații cardiace: Palpitațiile se manifestă prin bătăi neregulate sau accelerate ale inimii, care pot fi resimțite ca flutter sau bătăi puternice în piept. Acestea apar deoarece inima încearcă să compenseze fluxul sanguin redus prin valva blocată prin modificarea ritmului său de funcționare. Palpitațiile pot fi însoțite de anxietate și pot dura de la câteva secunde până la minute întregi.

Amețeală și leșin: Episoadele de amețeală și leșin sunt cauzate de fluxul sanguin redus către creier, ca urmare a funcționării defectuoase a valvei cardiace. Aceste simptome apar mai frecvent în timpul efortului fizic sau la schimbarea bruscă a poziției corpului. În cazuri severe, pierderea completă a conștienței poate surveni fără avertisment.

Umflături la extremități: Umflarea picioarelor, gleznelor și a membrelor inferioare reprezintă un semn al retenției de lichide cauzată de funcționarea defectuoasă a inimii. Această manifestare apare deoarece sângele nu este pompat eficient prin organism, ducând la acumularea lichidului în țesuturi. Umflăturile sunt de obicei mai pronunțate seara și se pot ameliora după repausul nocturn.

Cauzele valvei înfundate la inimă

Valva înfundată la inimă poate avea multiple cauze, fiecare dintre acestea afectând în mod diferit structura și funcționarea valvelor cardiace. Înțelegerea acestor cauze este esențială pentru stabilirea unui plan de tratament adecvat și pentru prevenirea complicațiilor.

Cauze non-congenitale

Depunerea de calciu legată de vârstă: Procesul natural de îmbătrânire poate duce la acumularea progresivă de depozite de calciu pe valvele cardiace. Acest fenomen afectează în special valva aortică, făcând-o mai rigidă și mai puțin flexibilă. Calcificarea reduce capacitatea valvei de a se deschide și închide corespunzător, ducând la restricționarea fluxului sanguin și la creșterea efortului cardiac necesar pentru pomparea sângelui.

Febra reumatică: Această complicație a infecțiilor streptococice netratate poate cauza inflamație și cicatrizare la nivelul valvelor cardiace. Țesutul cicatricial format poate duce la îngustarea și rigidizarea valvelor, afectând capacitatea acestora de a funcționa normal. Deși febra reumatică este mai puțin frecventă în prezent datorită tratamentului antibiotic, efectele sale asupra valvelor cardiace pot persista toată viața.

Infecții ale valvelor cardiace: Endocardita infecțioasă, o infecție a țesutului care căptușește valvele cardiace, poate cauza deteriorarea și blocarea acestora. Bacteriile sau alte microorganisme pot forma vegetații pe suprafața valvelor, ducând la funcționarea lor defectuoasă. Infecțiile severe pot necesita tratament antibiotic intensiv și, în unele cazuri, intervenție chirurgicală pentru repararea sau înlocuirea valvei afectate.

Defecte cardiace congenitale

Valvă aortică bicuspidă: Această malformație congenitală se caracterizează prin prezența unei valve aortice cu doar două cuspide în loc de trei. Această anomalie structurală poate funcționa normal pentru o perioadă, dar în timp poate duce la calcificare accelerată și stenoză precoce. Persoanele cu valvă aortică bicuspidă pot dezvolta simptome de stenoză cu 20-30 de ani mai devreme decât cele cu valve normale tricuspide.

Alte anomalii structurale: Malformațiile congenitale ale valvelor cardiace pot include și valve unicuspide, cvadricuspide sau hipoplazice. Aceste anomalii structurale pot afecta semnificativ fluxul sanguin încă din copilărie sau adolescență. Unele dintre aceste defecte necesită intervenție chirurgicală precoce pentru a preveni complicațiile severe și pentru a asigura o dezvoltare normală a cordului.

Niveluri de severitate și clasificare

Severitatea valvei înfundate la inimă se evaluează prin măsurători specifice ale gradientului de presiune transvalvular și aria valvulară efectivă. Această clasificare ghidează deciziile terapeutice și determină momentul optim pentru intervenție.

Niveluri de severitate

Stenoză ușoară: În această fază, aria valvulară este redusă ușor, dar fluxul sanguin rămâne aproape normal. Pacienții prezintă simptome minime sau sunt asimptomatici, iar activitățile zilnice nu sunt afectate semnificativ. Gradientul de presiune transvalvular este sub 25 milimetri coloană de mercur, iar funcția cardiacă este bine păstrată.

Stenoză moderată: Această etapă se caracterizează printr-o reducere mai semnificativă a ariei valvulare, cu apariția simptomelor în timpul efortului moderat. Inima începe să dezvolte modificări compensatorii, cum ar fi hipertrofia ventriculară stângă. Gradientul de presiune transvalvular se situează între 25 și 40 milimetri coloană de mercur.

Stenoză severă: În acest stadiu avansat, aria valvulară este sever redusă, iar simptomele apar chiar și în repaus. Funcția cardiacă este compromisă semnificativ, cu risc crescut de complicații precum insuficiența cardiacă, aritmii sau moarte subită cardiacă. Gradientul de presiune transvalvular depășește 40 milimetri coloană de mercur.

Măsurători ale ariei valvulare

Aria valvulară normală: O valvă cardiacă sănătoasă are o suprafață de deschidere între 3 și 4 centimetri pătrați, permițând un flux sanguin optim prin inimă. Această dimensiune asigură o funcționare eficientă a cordului și menține o circulație normală a sângelui, fără a necesita un efort cardiac suplimentar.

Îngustare moderată: În această fază, aria valvulară se reduce la aproximativ 1,5 până la 1,0 centimetri pătrați. Această îngustare determină o creștere a rezistenței la fluxul sanguin și necesită un efort cardiac mai mare pentru menținerea unui debit cardiac adecvat. Măsurătorile ecocardiografice arată o creștere moderată a velocității fluxului sanguin prin valvă.

Îngustare severă: Aria valvulară scade sub 1,0 centimetri pătrați, reprezentând o obstrucție semnificativă a fluxului sanguin. Această reducere severă a suprafeței valvulare determină o creștere marcată a presiunii în camera cardiacă și poate duce la decompensare cardiacă. Măsurătorile hemodinamice arată gradiente de presiune foarte mari și o scădere semnificativă a debitului cardiac.

Opțiuni de tratament

Tratamentul valvei înfundate la inimă necesită o abordare personalizată, bazată pe severitatea afecțiunii și starea generală a pacientului. Strategiile terapeutice variază de la managementul medicamentos până la intervenții chirurgicale complexe.

Opțiuni non-chirurgicale

Medicație pentru controlul simptomelor: Tratamentul medicamentos include beta-blocante pentru reducerea frecvenței cardiace și a consumului de oxigen miocardic, anticoagulante pentru prevenirea formării cheagurilor de sânge și diuretice pentru controlul congestiei pulmonare. Aceste medicamente ajută la ameliorarea simptomelor și previn complicațiile, dar nu pot corecta defectul valvular în sine.

Controlul tensiunii arteriale: Gestionarea atentă a tensiunii arteriale este esențială în managementul valvei înfundate la inimă. Medicamentele antihipertensive sunt prescrise pentru a menține valorile tensionale în limite optime, reducând astfel stresul asupra valvei afectate și a mușchiului cardiac. Monitorizarea regulată și ajustarea dozelor sunt necesare pentru a preveni hipotensiunea și pentru a asigura o perfuzie tisulară adecvată.

Modificări ale stilului de viață: Adaptarea stilului de viață este esențială pentru pacienții cu valvă înfundată la inimă. Activitatea fizică trebuie moderată și adaptată la capacitatea individuală, cu evitarea eforturilor intense care pot suprasolicita inima. Dieta trebuie să fie săracă în sare pentru a preveni retenția de lichide, iar consumul de alcool și tutun trebuie eliminat complet. Odihna adecvată și gestionarea stresului sunt la fel de importante pentru menținerea sănătății cardiovasculare.

Intervenții chirurgicale

Înlocuirea tradițională a valvei: Această procedură chirurgicală implică deschiderea toracelui și înlocuirea valvei afectate cu o proteză valvulară mecanică sau biologică. Protezele mecanice sunt foarte durabile dar necesită anticoagulare pe viață, în timp ce cele biologice au o durată de viață limitată dar nu necesită anticoagulare permanentă. Recuperarea după operație durează aproximativ 6-8 săptămâni și necesită monitorizare atentă pentru prevenirea complicațiilor.

Implantarea valvulară aortică transcateter: Această procedură modernă, minim invazivă, permite înlocuirea valvei aortice fără deschiderea toracelui. Se realizează prin introducerea unei valve artificiale prin intermediul unui cateter inserat printr-o arteră periferică. Este recomandată în special pacienților vârstnici sau celor cu risc chirurgical crescut. Recuperarea este mai rapidă comparativ cu chirurgia tradițională, iar perioada de spitalizare este semnificativ redusă.

Recuperare și îngrijire post-operatorie

Perioada de recuperare după intervenția chirurgicală pentru valva înfundată la inimă necesită o abordare complexă și sistematică, cu monitorizare atentă și adaptarea treptată a activităților zilnice pentru redobândirea funcționalității normale.

Îngrijire post-operatorie: Perioada imediat următoare intervenției chirurgicale necesită monitorizare intensivă în unitatea de terapie intensivă. Parametrii vitali sunt verificați constant, medicația este ajustată după necesități, iar mobilizarea începe treptat sub supravegherea personalului medical. Plaga chirurgicală trebuie îngrijită cu atenție pentru prevenirea infecțiilor, iar medicația prescrisă trebuie administrată conform indicațiilor.

Recomandări pentru activitate: Reluarea activităților fizice trebuie făcută gradual, începând cu exerciții ușoare de respirație și mers pe distanțe scurte. Pe măsură ce recuperarea avansează, intensitatea și durata activităților pot fi crescute treptat, sub îndrumarea specialiștilor în reabilitare cardiacă. Activitățile care implică ridicarea de greutăți sau eforturi intense trebuie evitate în primele săptămâni post-operatorii.

Controale medicale regulate: Monitorizarea post-operatorie include vizite regulate la cardiolog pentru evaluarea funcției valvei și ajustarea tratamentului. În primele luni, controalele sunt mai frecvente pentru a detecta și preveni orice complicații potențiale. Ecocardiografia și analizele de sânge sunt efectuate periodic pentru evaluarea funcției cardiace și eficacității tratamentului anticoagulant.

Monitorizare pe termen lung: Supravegherea medicală continuă este esențială pentru succesul pe termen lung al intervenției. Pacienții trebuie să efectueze controale regulate pentru evaluarea funcției valvulare, ajustarea medicației și detectarea precoce a eventualelor complicații. Monitorizarea include verificări ale coagulării sângelui pentru pacienții cu valve mecanice și evaluări periodice ale funcției cardiace prin ecocardiografie.