Pectus excavatum: simptome, tratament, ingrijire si gestionare

Deși este prezentă de la naștere, deformarea poate deveni mai evidentă în perioada adolescenței, când corpul trece prin modificări rapide de creștere. Persoanele afectate pot experimenta dificultăți respiratorii, oboseală și probleme cardiace, dar există multiple opțiuni de tratament disponibile, de la terapie fizică până la intervenții chirurgicale moderne, care pot corecta această malformație și pot îmbunătăți semnificativ calitatea vieții pacienților.

Simptome fizice

Manifestările clinice ale pectus excavatum variază semnificativ de la o persoană la alta, severitatea simptomelor fiind direct proporțională cu gradul deformării toracice. Impactul asupra funcțiilor vitale poate fi semnificativ în cazurile moderate și severe.

Dificultăți de respirație: Persoanele afectate de pectus excavatum prezintă adesea o capacitate respiratorie redusă din cauza spațiului limitat din cavitatea toracică. Compresia exercitată asupra plămânilor poate duce la respirație superficială și dificultăți în inspirarea profundă. Această limitare devine mai evidentă în timpul efortului fizic sau al activităților care necesită un aport crescut de oxigen.

Dureri toracice: Durerea în zona pieptului reprezintă un simptom frecvent întâlnit la persoanele cu pectus excavatum. Aceasta poate varia de la o senzație constantă de presiune până la dureri acute, în special în timpul activităților fizice sau când pacientul stă într-o anumită poziție. Durerea poate fi cauzată de presiunea exercitată asupra organelor interne și de tensiunea musculară compensatorie.

Intoleranță la efort fizic: Capacitatea redusă de a efectua activități fizice reprezintă o consecință directă a deformării peretelui toracic. Pacienții pot observa oboseală rapidă, respirație dificilă și performanță scăzută în timpul exercițiilor fizice. Această limitare poate afecta semnificativ participarea la activități sportive și recreative.

Palpitații cardiace: Compresia exercitată asupra inimii poate determina modificări ale ritmului cardiac. Pacienții pot experimenta bătăi neregulate ale inimii, palpitații și senzația de bătăi puternice în piept. Aceste simptome pot deveni mai intense în timpul efortului fizic sau în situații de stres.

Oboseală și amețeli: Reducerea eficienței funcției cardiopulmonare poate duce la oboseală cronică și episoade de amețeală. Pacienții pot resimți o lipsă constantă de energie și dificultăți în menținerea unui nivel normal de activitate zilnică. Amețelile pot apărea mai ales la schimbarea bruscă a poziției sau în timpul efortului fizic.

Infecții respiratorii: Persoanele cu pectus excavatum prezintă un risc crescut de dezvoltare a infecțiilor respiratorii recurente. Capacitatea redusă a plămânilor de a elimina secrețiile și ventilația inadecvată a anumitor zone pulmonare pot favoriza apariția bronșitelor și pneumoniilor. Aceste infecții pot fi mai frecvente și mai severe comparativ cu populația generală.

Opțiuni de tratament

Abordarea terapeutică a pectus excavatum necesită o evaluare individualizată, luând în considerare severitatea deformării, impactul asupra funcțiilor vitale și vârsta pacientului. Tratamentul poate include metode conservative sau intervenții chirurgicale.

Terapie fizică

Programul de exerciții fizice specializate poate îmbunătăți postura și funcția respiratorie la pacienții cu pectus excavatum. Exercițiile se concentrează pe întărirea musculaturii toracice, îmbunătățirea expansiunii cutiei toracice și corectarea posturii. Tehnicile de respirație profundă și exercițiile de mobilitate toracică sunt integrate în programul terapeutic pentru optimizarea funcției respiratorii.

Dispozitiv cu vid

Această metodă neinvazivă utilizează un dispozitiv special care aplică presiune negativă asupra peretelui toracic. Aplicarea regulată a dispozitivului poate ajuta la remodelarea treptată a sternului și coastelor, în special la pacienții tineri. Tratamentul necesită utilizare consecventă, timp de mai multe ore zilnic, pe o perioadă îndelungată pentru obținerea rezultatelor optime.

Procedura Nuss

Prezentare generală a procedurii: Intervenția chirurgicală Nuss reprezintă o tehnică minim invazivă pentru corectarea pectus excavatum. Procedura implică inserția unei bare metalice curbate sub stern, prin incizii mici laterale. Bara este poziționată astfel încât să ridice sternul și să corecteze deformarea. Aceasta rămâne în poziție timp de aproximativ doi până la trei ani, permițând remodelarea permanentă a peretelui toracic.

Procesul de recuperare: Perioada postoperatorie după procedura Nuss necesită o abordare atentă și graduală. În primele zile, pacientul primește terapie specializată pentru managementul durerii, inclusiv crioablație pentru blocarea temporară a nervilor intercostali. Mobilizarea începe treptat, cu exerciții respiratorii și mișcări ușoare ale brațelor, progresând către activități mai complexe pe măsură ce durerea se diminuează.

Perioada de îndepărtare a barei: Bara metalică introdusă în timpul procedurii Nuss rămâne în poziție pentru o perioadă de doi până la trei ani, timp în care peretele toracic se remodelează permanent în poziția corectă. Îndepărtarea barei se realizează printr-o procedură chirurgicală minim invazivă, de obicei în regim ambulatoriu, sub anestezie generală.

Procedura Ravitch

Tehnica chirurgicală: Procedura Ravitch implică o incizie longitudinală pe linia mediană a toracelui, prin care se îndepărtează cartilajele costale deformate și se realizează o reconstrucție completă a peretelui toracic. Sternul este repoziționat și stabilizat cu plăci metalice sau bare de susținere. Această tehnică permite o vizualizare directă a structurilor anatomice și o corecție precisă a deformării.

Perioada de recuperare: Recuperarea după procedura Ravitch necesită o spitalizare inițială de aproximativ o săptămână. Pacienții beneficiază de terapie intensivă pentru managementul durerii și începerea precoce a exercițiilor respiratorii. Revenirea la activitățile normale se face gradual, pe parcursul a șase până la opt săptămâni, cu restricții specifice pentru activitățile care implică efort fizic intens.

Îndepărtarea materialelor metalice: Materialele de osteosinteză utilizate în procedura Ravitch sunt îndepărtate după șase până la douăsprezece luni de la intervenția inițială. Această procedură secundară este mai puțin complexă și necesită o perioadă mai scurtă de recuperare comparativ cu operația inițială.

Îngrijirea postoperatorie

Perioada postoperatorie necesită o atenție deosebită pentru optimizarea rezultatelor și prevenirea complicațiilor. Succesul intervenției depinde în mare măsură de respectarea protocoalelor de îngrijire și monitorizare.

Controlul durerii: Managementul durerii postoperatorii include utilizarea tehnicilor moderne de analgezie, precum crioablația nervilor intercostali și administrarea de analgezice pe cale orală. Medicația este ajustată progresiv în funcție de necesitățile individuale ale pacientului, urmărindu-se menținerea unui nivel optim de confort care să permită mobilizarea și respirația eficientă.

Restricții de activitate: Activitățile fizice sunt reluate treptat, începând cu exerciții respiratorii și mișcări ușoare ale membrelor superioare în primele zile postoperator. Sporturile de contact și activitățile care implică ridicarea de greutăți sunt restricționate pentru minimum trei luni. Poziția de dormit trebuie adaptată pentru a evita presiunea directă asupra zonei operate.

Monitorizarea postoperatorie: Consultațiile de control sunt programate la intervale regulate pentru evaluarea vindecării și ajustarea planului terapeutic. Medicul verifică poziția materialelor implantate prin radiografii și evaluează progresul recuperării funcționale. Pacienții sunt instruiți să recunoască semnele potențialelor complicații și să solicite asistență medicală când este necesar.

Complicații potențiale: Complicațiile postoperatorii pot include infecții ale plăgii, deplasarea materialelor implantate sau formarea de colecții lichidiene în spațiul pleural. Pneumotoraxul și hemotoraxul sunt complicații rare dar posibile care necesită monitorizare atentă. Durerea cronică poate apărea la unii pacienți și necesită management specializat.

Viața cu pectus excavatum

Adaptarea la viața cu pectus excavatum sau după intervenția chirurgicală necesită răbdare și înțelegerea modificărilor pe care această afecțiune le poate aduce în viața de zi cu zi.

Adaptări în viața cotidiană: Persoanele cu pectus excavatum trebuie să își adapteze stilul de viață în funcție de severitatea afecțiunii. Acest lucru poate include modificări în poziția de dormit, alegerea hainelor care oferă confort și susținere adecvată, precum și ajustarea activităților fizice pentru a evita suprasolicitarea. Suportul psihologic poate fi benefic pentru gestionarea aspectelor emoționale legate de aspectul fizic și limitările funcționale.

Recomandări pentru exerciții fizice: Activitatea fizică pentru persoanele cu pectus excavatum trebuie adaptată în funcție de severitatea afecțiunii și stadiul tratamentului. Exercițiile de respirație profundă și cele pentru întărirea musculaturii toracice sunt esențiale pentru îmbunătățirea capacității pulmonare. Activitățile aerobice cu intensitate moderată, precum înotul sau mersul pe bicicletă, sunt recomandate pentru menținerea condiției fizice generale, fiind adaptate treptat în funcție de toleranța individuală.

Cerințe pentru alerta medicală: Pacienții care au suferit o intervenție chirurgicală pentru pectus excavatum trebuie să poarte o brățară sau un card de alertă medicală. Acesta trebuie să conțină informații despre prezența barelor metalice în torace, necesitatea aplicării unei forțe mai mari în cazul resuscitării cardiopulmonare și poziționarea specifică a electrozilor pentru defibrilare. În cazul procedurilor medicale care implică imagistică, personalul medical trebuie informat despre prezența implanturilor metalice.

Rezultate pe termen lung: Majoritatea pacienților care beneficiază de tratament chirurgical pentru pectus excavatum experimentează îmbunătățiri semnificative ale funcției cardiopulmonare și calității vieții. Studiile pe termen lung arată o rată ridicată de satisfacție în ceea ce privește aspectul cosmetic și ameliorarea simptomelor fizice. După îndepărtarea materialelor de osteosinteză, pacienții pot desfășura toate activitățile fizice fără restricții, menținând rezultatele corecției pe termen nelimitat.