Peritonita: simptome si tratament

Simptomele includ durere abdominală severă, sensibilitate la atingere, febră și distensie abdominală. Peritonita este o urgență medicală ce necesită intervenție rapidă pentru a preveni complicații grave, cum ar fi sepsisul și șocul septic, care pot pune viața în pericol. Tratamentul implică de obicei administrarea de antibiotice și, în funcție de cauză, poate necesita intervenție chirurgicală pentru a elimina sursa infecției.

Simptomele Peritonitei

Peritonita se manifestă prin simptome care pot varia în intensitate și severitate, dar care necesită întotdeauna atenție medicală imediată pentru a evita complicații grave.

Durere abdominală și sensibilitate

Durere severă și constantă: Durerea abdominală este unul dintre cele mai comune și evidente simptome ale peritonitei. Aceasta este adesea descrisă ca fiind severă, persistentă și agravată de mișcare sau atingere. Durerea poate fi localizată inițial într-o anumită zonă, dar poate deveni difuză pe măsură ce inflamația se extinde. Intensitatea durerii poate varia de la disconfort moderat la durere insuportabilă, ceea ce face necesară evaluarea medicală urgentă și inițierea tratamentului corespunzător.

Agravarea la mișcare: Un simptom distinctiv al peritonitei este intensificarea durerii abdominale la cea mai mică mișcare. Pacienții pot raporta o senzație de durere ascuțită la schimbarea poziției corpului, tuse sau chiar la respirația profundă. Acest simptom reflectă iritarea peritoneului și este un indicator al gravității inflamației. Evitarea mișcării și căutarea poziției care să minimizeze disconfortul devin reacții comune pentru cei afectați. Acest aspect al peritonitei subliniază necesitatea unei evaluări medicale urgente pentru a limita răspândirea infecției și pentru a începe tratamentul adecvat.

Distensie abdominală și rigiditate

Distensia abdominală și rigiditatea sunt simptome frecvente în peritonită, indicând acumularea de lichid sau gaze în cavitatea abdominală și inflamația extinsă a peritoneului. Abdomenul poate părea umflat și este adesea dur la palpare, cu o senzație de tensiune care poate împiedica mișcarea normală a diafragmei și poate afecta respirația. Rigiditatea este un indicator al iritației severe a peritoneului și poate sugera prezența unei infecții grave sau a unei perforații a organelor abdominale.

Febră și frisoane

Febra și frisoanele sunt răspunsuri ale organismului la infecție și sunt simptome comune ale peritonitei. Febra poate varia de la moderată la înaltă și este adesea însoțită de frisoane, indicând că sistemul imunitar luptă împotriva infecției. Aceste simptome pot apărea brusc și pot fi însoțite de alte semne de inflamație, cum ar fi o creștere a numărului de celule albe din sânge. Monitorizarea temperaturii și a altor semne vitale este importantă în managementul peritonitei, deoarece febra persistentă poate indica o infecție care nu răspunde la tratamentul inițial.

Grețuri, vărsături și scăderea apetitului

Grețurile și vărsăturile sunt simptome frecvente în peritonită și pot contribui la scăderea apetitului. Acestea pot fi cauzate de iritarea directă a peritoneului sau de efectele secundare ale substanțelor toxice eliberate în timpul infecției. Vărsăturile repetate pot duce la deshidratare și dezechilibre electrolitice, complicând starea pacientului. Scăderea apetitului poate duce la pierderea în greutate și la slăbirea generală a organismului, ceea ce poate îngreuna lupta împotriva infecției și recuperarea după peritonită.

Constipația sau incapacitatea de a elimina gaze

Constipația sau incapacitatea de a elimina gazele sunt simptome care pot indica o afectare a motilității intestinale în contextul peritonitei. Aceste simptome pot fi rezultatul unei paralizii temporare a intestinului (ileus paralitic), o complicație frecventă în peritonită. Ileusul paralitic poate împiedica tranzitul normal al conținutului intestinal și poate contribui la distensia abdominală. Tratamentul poate include măsuri pentru stimularea motilității intestinale și, în cazuri severe, intervenție chirurgicală pentru a elimina obstrucția sau pentru a trata cauza de bază a peritonitei.

Bătăi rapide ale inimii și respirație

Tahicardia și respirația rapidă sunt simptome care pot apărea în peritonită ca răspuns la stresul și inflamația din organism. Acestea pot indica și o compensare a organismului în încercarea de a menține un aport adecvat de oxigen și nutrienți în fața infecției. În cazuri severe, aceste simptome pot semnala debutul șocului septic, o urgență medicală care necesită intervenție imediată. Monitorizarea funcțiilor vitale este esențială pentru evaluarea stării pacientului și pentru a ghida tratamentul.

Confuzie și oboseală

Confuzia și oboseala pot indica o afectare a funcției cerebrale datorată peritonitei. Aceste simptome pot fi rezultatul toxinelor care circulă în sânge sau al unui aport insuficient de oxigen și nutrienți către creier. Confuzia poate varia de la ușoară la severă și poate fi însoțită de o stare generală de slăbiciune și lipsă de energie. Este important ca aceste simptome să fie evaluate de un medic, deoarece pot semnala complicații grave, cum ar fi encefalopatia hepatică sau sepsisul.

Tratamentul Peritonitei

Tratamentul peritonitei necesită o abordare multidisciplinară și poate varia în funcție de cauza și severitatea inflamației peritoneale.

Spitalizare și Terapie Intensivă

Pacienții cu peritonită necesită adesea spitalizare și pot avea nevoie de îngrijire în unitatea de terapie intensivă, în special dacă prezintă semne de sepsis sau alte complicații grave. În această etapă, se acordă atenție menținerii funcțiilor vitale, gestionării durerii și monitorizării răspunsului la tratament. Terapia intensivă poate include suport respirator, administrarea de fluide intravenoase și corectarea dezechilibrelor electrolitice.

Terapie cu Antibiotice

Antibiotice cu Spectru Larg: În tratamentul peritonitei, utilizarea antibioticelor cu spectru larg este adesea necesară pentru a combate o varietate de agenți patogeni potențiali până când rezultatele culturilor de lichid peritoneal sunt disponibile. Aceste antibiotice sunt concepute pentru a acoperi un număr mare de bacterii, inclusiv cele mai comune care cauzează infecții abdominale. Alegerea antibioticului potrivit este crucială pentru a asigura eficacitatea tratamentului și pentru a preveni dezvoltarea rezistenței la antibiotice.

Antibiotice țintite pe baza rezultatelor culturii: După obținerea rezultatelor culturii lichidului peritoneal, tratamentul cu antibiotice poate fi ajustat pentru a ținti specific agentul patogen identificat. Acest tip de abordare permite utilizarea unui antibiotic mai focalizat, crescând astfel șansele de eradicare a infecției și reducând riscul de rezistență la antibiotice. Alegerea antibioticului se bazează pe sensibilitatea bacteriei la diferite medicamente, asigurând un tratament eficient și personalizat pentru fiecare pacient în parte.

Îngrijire Suportivă

Fluide intravenoase și corectarea dezechilibrului electrolitic: Managementul fluidelor și electroliţilor este un aspect esențial al îngrijirii suportive pentru pacienții cu peritonită. Deseori, aceștia necesită administrarea de fluide intravenoase pentru a combate deshidratarea și pentru a restabili echilibrul electrolitic. Corectarea dezechilibrelor de sodiu, potasiu și alţi electroliţi este crucială pentru funcționarea optimă a celulelor și organelor, precum și pentru prevenirea complicațiilor.

Managementul durerii: Controlul durerii este o prioritate în îngrijirea pacienților cu peritonită, deoarece durerea severă poate afecta recuperarea și calitatea vieții. Utilizarea analgezicelor, inclusiv a medicamentelor opioide, trebuie să fie atent monitorizată și ajustată în funcție de nivelul de disconfort al pacientului și de răspunsul la tratament.

Terapie cu oxigen și suport respirator: În cazurile severe de peritonită, unde funcția respiratorie poate fi compromisă, terapia cu oxigen și suportul respirator pot fi necesare. Aceste măsuri asigură un aport adecvat de oxigen pentru pacient, esențial pentru menținerea funcțiilor vitale și pentru prevenirea hipoxiei tisulare.

Intervenție Chirurgicală

Repararea organelor perforate: Intervenția chirurgicală poate fi necesară pentru a repara organele perforate, o cauză comună a peritonitei. Procedura implică închiderea orificiilor și restabilirea integrității organelor afectate pentru a preveni scurgerea de conținut în cavitatea abdominală. Această abordare chirurgicală este esențială pentru a controla sursa infecției și pentru a limita răspândirea acesteia în organism.

Drenarea abceselor și colecțiilor de lichid: Abcesele și colecțiile de lichid care se formează în cavitatea abdominală ca urmare a peritonitei pot necesita, de asemenea, intervenție chirurgicală pentru drenare. Aceasta ajută la eliminarea focarelor de infecție și la reducerea presiunii din abdomen, facilitând astfel recuperarea pacientului și prevenind complicațiile.

Îndepărtarea țesuturilor deteriorate: În cazurile severe de peritonită, poate fi necesară îndepărtarea chirurgicală a țesuturilor necrozate sau grav afectate. Această procedură este importantă pentru a elimina sursele de infecție și pentru a permite țesuturilor sănătoase să se vindece. Managementul postoperator adecvat este crucial pentru a asigura o recuperare optimă.