Vagotomie: cand este indicata si tipurile de proceduri

Există mai multe tipuri de vagotomie, fiecare cu indicații și efecte secundare specifice. Articolul de față explorează diferitele abordări ale vagotomiei, precum și implicațiile lor în managementul ulcerului peptic și alte afecțiuni gastrointestinale.

Indicații pentru Vagotomie

Vagotomia este indicată în tratamentul anumitor afecțiuni gastrointestinale, în special în cazul ulcerului peptic rezistent la tratamentul medicamentos.

Boala Ulcerului Peptic (BUP)

Eșecul tratamentului medical: În situațiile în care tratamentul medical pentru boala ulcerului peptic nu oferă rezultatele dorite sau când pacientul prezintă efecte secundare semnificative la medicamente, vagotomia poate fi luată în considerare ca o alternativă chirurgicală. Această procedură este de obicei rezervată pentru cazurile în care terapia cu inhibitori ai pompei de protoni și tratamentul pentru eradicarea Helicobacterului pylori nu au reușit să controleze simptomele sau să vindece ulcerul. Vagotomia poate oferi ameliorare pe termen lung pentru simptome și poate reduce riscul de complicații grave, cum ar fi sângerarea sau perforația ulcerului. Totuși, decizia de a recurge la vagotomie trebuie luată cu prudență, ținând cont de potențialele riscuri și beneficii, precum și de starea generală de sănătate a pacientului.

Stenoza pilorică semielectivă cauzată de boala ulcerului peptic: Stenoza pilorică, o îngustare a deschiderii dintre stomac și duoden, poate fi o complicație a bolii ulcerului peptic. În astfel de cazuri, vagotomia poate fi considerată ca tratament semielectiv, adică este planificată în avans, dar nu este de urgență imediată. Procedura este indicată pentru a reduce secreția de acid gastric și a ameliora obstrucția. Vagotomia, în combinație cu alte proceduri chirurgicale, cum ar fi piloroplastia, poate îmbunătăți golirea gastrică și poate preveni recurența ulcerelor, contribuind astfel la rezolvarea stenozei pilorice și la îmbunătățirea calității vieții pacientului.

Urgență – Sângerare gastrointestinală superioară sau ulcer perforat: Sângerarea gastrointestinală superioară și perforația ulcerului peptic reprezintă urgențe medicale care necesită intervenție chirurgicală imediată. Vagotomia poate fi efectuată în aceste situații pentru a controla sursa sângerării și pentru a preveni recidiva ulcerului. În cazul unui ulcer perforat, vagotomia este adesea combinată cu alte proceduri, cum ar fi sutura perforației sau antrectomia, pentru a asigura închiderea perforației și pentru a reduce aciditatea gastrică, minimizând astfel riscul de noi complicații și îmbunătățind prognosticul pacientului.

Alte Indicații

Ulcer marginal recalcitrant după bypass gastric Roux-en-Y: Ulcerul marginal care nu răspunde la tratamentul medical standard poate apărea după o intervenție de bypass gastric Roux-en-Y. În aceste cazuri, vagotomia poate fi luată în considerare ca o opțiune terapeutică pentru a reduce secreția acidă și a favoriza vindecarea ulcerului. Această abordare este deosebit de utilă pentru pacienții care prezintă simptome persistente sau complicații, cum ar fi sângerarea, chiar și după ajustarea tratamentului medicamentos și a modificărilor stilului de viață.

Boală benignă în stadiu terminal și displazie de grad înalt Barrett sau adenocarcinom intramucos: Vagotomia poate fi indicată în managementul bolilor benigne avansate ale esofagului, cum ar fi esofagul Barrett cu displazie de grad înalt sau adenocarcinomul intramucos, atunci când alte tratamente nu sunt fezabile sau au eșuat. Prin reducerea stimulării acide, vagotomia poate contribui la ameliorarea simptomelor și la prevenirea progresiei bolii. Este important ca decizia de a recurge la vagotomie în aceste cazuri să fie luată în contextul unei evaluări atente a beneficiilor și riscurilor, în colaborare cu o echipă multidisciplinară de specialiști.

Proceduri și Tehnici de Vagotomie

Explorarea diferitelor proceduri și tehnici de vagotomie oferă o perspectivă asupra abordărilor chirurgicale utilizate pentru a trata afecțiunile gastrointestinale prin modificarea funcției nervului vag.

Vagotomia Tronculară

Descrierea procedurii: Vagotomia tronculară este o intervenție chirurgicală care implică secționarea trunchiurilor principale ale nervului vag, eliminând astfel inervația stomacului și a altor organe abdominale. Această procedură are ca scop principal reducerea secreției de acid gastric și este frecvent utilizată în tratamentul ulcerului peptic. Deoarece vagotomia truncală afectează și motilitatea gastrică, este necesară asocierea ei cu o procedură de drenaj a stomacului pentru a preveni complicațiile legate de golirea gastrică. Recuperarea după o astfel de intervenție poate varia, iar pacienții trebuie să urmeze instrucțiunile medicale pentru o vindecare optimă.

Proceduri de drenaj piloric (Piloromiotomie, Piloroplastie sau Gastrojejunostomie): În urma vagotomiei tronculare, pentru a asigura o golire eficientă a stomacului, se pot efectua diverse proceduri de drenaj piloric. Piloromiotomia implică tăierea mușchiului piloric pentru a-l relaxa, în timp ce piloroplastia lărgește deschiderea pilorică prin incizie și sutură transversală. Gastrojejunostomia creează o nouă cale de trecere a conținutului gastric direct în jejun, ocolind pilorul. Fiecare dintre aceste proceduri are indicații specifice și sunt alese în funcție de particularitățile cazului și de preferințele chirurgului.

Vagotomia Selectivă

Descrierea procedurii: Vagotomia selectivă este o tehnică chirurgicală mai conservatoare comparativ cu vagotomia tronculară, deoarece vizează doar secționarea ramurilor nervului vag care inervează stomacul, păstrând inervația către alte organe. Această abordare reduce riscul unor efecte secundare precum diareea și malabsorbția, menținând în același timp eficacitatea în scăderea secreției acide gastrice. Deși este mai puțin invazivă, vagotomia selectivă poate necesita totuși proceduri de drenaj piloric pentru a asigura o funcție gastrică adecvată postoperator.

Păstrarea ramurilor hepatice și celiace: Un aspect important al vagotomiei selective este conservarea ramurilor nervului vag care inervează ficatul și plexul celiac. Această precauție ajută la menținerea funcției normale a vezicii biliare și a intestinelor, reducând astfel incidența complicațiilor postoperatorii legate de aceste organe. Prin păstrarea acestor ramuri nervoase, pacienții beneficiază de o recuperare mai rapidă și de o calitate a vieții îmbunătățită după intervenția chirurgicală.

Vagotomia Supraselectivă sau Vagotomia Celulelor Parietale

Descrierea procedurii: Vagotomia supraselectivă, cunoscută și sub denumirea de vagotomie a celulelor parietale, este o intervenție chirurgicală precisă care vizează secționarea fibrelor nervoase ale nervului vag care inervează exclusiv celulele parietale responsabile de secreția acidului gastric. Această procedură conservatoare are avantajul de a reduce semnificativ secreția de acid fără a afecta motilitatea gastrică, deoarece lasă inervația antrală și pilorică intactă. Prin urmare, nu este necesară o procedură suplimentară de drenaj gastric, ceea ce minimizează riscul de complicații postoperatorii și permite o recuperare mai rapidă a pacientului.

Păstrarea inervației antrale și pilorice: Unul dintre principalele avantaje ale vagotomiei supraselective este conservarea inervației antrale și pilorice, ceea ce permite stomacului să-și păstreze capacitatea de a se contracta și de a împinge conținutul alimentar în intestinul subțire. Această abordare reduce semnificativ riscul de complicații precum sindromul postprandial precoce și diareea postvagotomie, oferind pacienților o calitate a vieții îmbunătățită după intervenția chirurgicală.