Candidoza bucala: simptome, factori de risc, tratament si preventie

Deși rareori gravă la persoanele sănătoase, candidoza bucală necesită tratament medical adecvat pentru a preveni complicațiile și răspândirea infecției. În cazurile severe, mai ales la persoanele imunocompromise, infecția poate afecta esofagul și alte organe.

Semne și simptome

Manifestările clinice ale candidozei bucale variază în funcție de severitatea infecției și starea generală a pacientului. Acestea pot include modificări ale mucoasei orale, disconfort și tulburări ale funcțiilor normale ale cavității bucale.

Pete albe sau gălbui în gură: Leziunile caracteristice apar sub formă de depozite albicioase sau gălbui pe suprafața limbii, obrajilor și gingiilor. Acestea au aspect cremos și pot fi îndepărtate prin ștergere, lăsând în urmă zone roșiatice, uneori sângerânde. Depozitele sunt formate din colonii fungice amestecate cu celule epiteliale descuamate și resturi celulare.

Senzație de arsură și durere: Pacienții experimentează frecvent o senzație neplăcută de arsură la nivelul mucoasei orale, care se intensifică în timpul alimentației. Durerea poate varia de la un disconfort ușor până la o senzație intensă care interferează cu alimentația normală și vorbirea.

Senzație de puf în gură: Persoanele afectate descriu o senzație caracteristică de puf sau bumbac în cavitatea bucală. Această manifestare poate persista chiar și între mese și poate altera percepția texturii alimentelor.

Pierderea gustului: Modificarea sau diminuarea simțului gustativ reprezintă un simptom frecvent al candidozei bucale. Pacienții pot avea dificultăți în perceperea corectă a gusturilor sau pot experimenta un gust metalic persistent.

Dificultăți la înghițire: În cazurile moderate până la severe, înghițirea poate deveni dificilă și dureroasă. Acest lucru poate duce la modificări ale obiceiurilor alimentare și, în cazuri extreme, la scădere în greutate.

Fisuri la colțurile gurii: Cheilita angulară, caracterizată prin apariția de fisuri și crăpături la colțurile gurii, poate însoți candidoza bucală. Aceste leziuni sunt adesea dureroase și pot sângera la deschiderea largă a gurii.

Sângerare la ștergere: Când petele albe sunt îndepărtate, zonele subiacente pot prezenta sângerări ușoare. Această caracteristică ajută la diferențierea candidozei de alte afecțiuni ale mucoasei orale.

Factori de risc

Dezvoltarea candidozei bucale este influențată de diverși factori care pot slăbi sistemul imunitar sau modifica echilibrul florei orale normale.

Grupe de vârstă: Nou-născuții și vârstnicii prezintă un risc crescut de dezvoltare a candidozei bucale din cauza sistemului imunitar imatur sau slăbit. Sugarii pot contracta infecția în timpul nașterii sau alăptării, în timp ce vârstnicii sunt mai vulnerabili din cauza sistemului imunitar compromis și utilizării frecvente a protezelor dentare.

Afecțiuni medicale: Diverse boli pot crește susceptibilitatea la candidoza bucală. Diabetul zaharat, infecția HIV, bolile autoimune și cancerele reprezintă factori de risc semnificativi. Aceste afecțiuni compromit capacitatea organismului de a lupta împotriva infecțiilor fungice.

Medicamentele: Utilizarea prelungită a antibioticelor, corticosteroizilor sau medicamentelor imunosupresoare poate perturba echilibrul florei orale. Antibioticele distrug bacteriile benefice, permițând dezvoltarea excesivă a fungilor, în timp ce corticosteroizii și imunosupresoarele reduc capacitatea organismului de a combate infecțiile.

Igiena orală deficitară: Lipsa unei igiene orale corespunzătoare creează condițiile ideale pentru dezvoltarea candidozei bucale. Acumularea de resturi alimentare și placa bacteriană oferă un mediu propice pentru înmulțirea ciupercii Candida albicans. Periajul neregulat al dinților, neutilizarea aței dentare și necurățarea limbii permit formarea unui biofilm care favorizează aderența și multiplicarea fungilor la nivelul mucoasei orale.

Fumatul: Consumul de tutun alterează compoziția florei orale și reduce fluxul salivar, creând condiții favorabile pentru dezvoltarea candidozei bucale. Fumatul afectează sistemul imunitar local al cavității orale și reduce capacitatea organismului de a lupta împotriva infecțiilor fungice. Toxinele din fumul de țigară modifică pH-ul salivei și deteriorează mucoasa orală, făcând-o mai susceptibilă la colonizarea cu Candida.

Probleme legate de proteze: Protezele dentare pot crea un mediu favorabil dezvoltării candidozei prin iritarea mecanică a mucoasei și formarea unui spațiu închis între proteză și țesutul oral. Protezele purtate continuu, curățate necorespunzător sau care nu se potrivesc bine pot reține umezeala și resturi alimentare, oferind condiții optime pentru creșterea fungilor. Materialul poros al protezelor poate deveni un rezervor pentru Candida.

Sarcina: Modificările hormonale din timpul sarcinii pot crește susceptibilitatea la candidoza bucală. Nivelurile crescute de estrogen și modificările sistemului imunitar specific perioadei de gestație pot perturba echilibrul florei orale normale. Greața și vărsăturile frecvente din primul trimestru pot afecta pH-ul oral și pot reduce eficiența mecanismelor naturale de protecție ale cavității bucale.

Opțiuni de tratament

Candidoza bucală necesită o abordare terapeutică complexă, adaptată severității simptomelor și factorilor de risc individuali. Tratamentul combină măsuri locale și sistemice pentru eradicarea infecției fungice și prevenirea recidivelor.

Ape de gură antifungice

Apele de gură cu proprietăți antifungice reprezintă o componentă esențială în tratamentul local al candidozei bucale. Acestea conțin substanțe active precum clorhexidina sau hexetidina, care reduc încărcătura fungică și ameliorează simptomele. Clătirile trebuie efectuate de mai multe ori pe zi, după periajul dentar, menținând soluția în contact cu mucoasa afectată timp de minimum un minut.

Comprimate antifungice orale

Medicamentele antifungice administrate pe cale orală sunt necesare în cazurile moderate până la severe de candidoză bucală sau când tratamentul local nu este suficient. Aceste medicamente acționează sistemic, ajungând la nivelul mucoasei orale prin circulația sanguină și oferind o acoperire terapeutică completă. Durata tratamentului și dozele sunt stabilite de medic în funcție de severitatea infecției.

Pastile antifungice

Pastilele cu acțiune antifungică sunt concepute pentru a se dizolva lent în gură, permițând un contact prelungit între substanța activă și zonele afectate. Acestea sunt eficiente în special pentru leziunile localizate și oferă o ameliorare rapidă a simptomelor. Pastilele trebuie ținute în gură până la dizolvarea completă, evitând consumul de alimente sau băuturi timp de 30 de minute după administrare.

Durata tratamentului

Perioada de tratament pentru candidoza bucală variază între 7 și 14 zile, în funcție de severitatea infecției și răspunsul la terapie. Simptomele încep să se amelioreze după 2-3 zile de tratament, dar este esențială continuarea acestuia conform prescripției medicale pentru prevenirea recidivelor. Monitorizarea atentă a evoluției și respectarea duratei complete de tratament sunt cruciale pentru vindecarea completă.

Medicamente

Nistatină: Acest antifungic polien acționează prin legarea de ergosterol, un component esențial al membranei celulare fungice, ducând la moartea celulelor de Candida. Nistatina este disponibilă sub formă de suspensie orală și trebuie menținută în contact cu mucoasa afectată timp de câteva minute înainte de a fi înghițită. Tratamentul durează de obicei 7-14 zile, cu administrări multiple pe parcursul zilei.

Fluconazol: Acest medicament face parte din clasa triazolilor și are o acțiune sistemică puternică împotriva Candida albicans. Fluconazolul interferează cu sinteza ergosterolului, perturbând integritatea membranei celulare fungice. Administrarea se face oral, o dată pe zi, cu o doză inițială mai mare urmată de doze de întreținere. Este eficient în special pentru cazurile moderate până la severe și pentru pacienții imunocompromiși.

Itraconazol: Acest antifungic triazolic cu spectru larg este eficient împotriva mai multor specii de Candida, inclusiv cele rezistente la fluconazol. Itraconazolul blochează sinteza ergosterolului și alte procese metabolice esențiale pentru supraviețuirea fungilor. Se administrează oral, cu alimente pentru o absorbție optimă, iar durata tratamentului variază în funcție de severitatea infecției și răspunsul clinic.

Clotrimazol: Acest antifungic din clasa azolilor este disponibil sub formă de cremă sau soluție pentru aplicare locală în cavitatea bucală. Clotrimazolul acționează prin modificarea permeabilității membranei celulare fungice, ducând la distrugerea celulelor de Candida. Medicamentul trebuie aplicat de patru ori pe zi, după mese și înainte de culcare, fiind menținut în contact cu mucoasa afectată timp de cel puțin 30 de minute pentru eficacitate maximă.

Amfotericină B: Acest antifungic polien reprezintă o opțiune terapeutică pentru cazurile severe de candidoză bucală, în special la pacienții imunocompromiși. Amfotericina B se leagă de ergosterol, perturbând integritatea membranei celulare fungice. Medicamentul este disponibil sub formă de suspensie orală și necesită administrare sub strictă supraveghere medicală din cauza potențialului de efecte adverse sistemice.

Metode de prevenție

Prevenirea candidozei bucale implică menținerea unei igiene orale riguroase și adoptarea unor obiceiuri sănătoase care să mențină echilibrul florei orale normale. Identificarea și controlul factorilor de risc joacă un rol crucial în prevenirea recurențelor.

Igiena orală regulată: Menținerea unei igiene orale corespunzătoare reprezintă prima linie de apărare împotriva candidozei bucale. Periajul dentar trebuie efectuat de cel puțin două ori pe zi, folosind o periuță moale și pastă de dinți cu fluor. Curățarea limbii cu un curățător special sau cu periuța de dinți ajută la îndepărtarea depozitelor fungice. Utilizarea aței dentare și clătirea regulată cu apă după mese completează rutina de igienă orală.

Îngrijirea corectă a protezelor: Protezele dentare necesită o atenție deosebită pentru prevenirea candidozei bucale. Acestea trebuie curățate zilnic cu produse speciale de igienizare și clătite abundent înainte de utilizare. Protezele nu trebuie purtate în timpul nopții, permițând mucoasei orale să se odihnească. Verificarea și ajustarea regulată a protezelor la medicul stomatolog previne iritarea țesuturilor și crearea unui mediu propice dezvoltării fungilor.

Modificări în alimentație: Adoptarea unei diete echilibrate poate reduce riscul de candidoză bucală. Limitarea consumului de alimente bogate în zahăr și carbohidrați rafinați este esențială, deoarece acestea favorizează dezvoltarea fungilor. Includerea în alimentație a probioticelor naturale și a alimentelor bogate în vitamine și minerale întărește sistemul imunitar și menține sănătatea florei orale.

Renunțarea la fumat: Abandonarea fumatului reprezintă o măsură importantă în prevenirea candidozei bucale. Fumatul afectează circulația sanguină la nivelul mucoasei orale, reduce producția de salivă și alterează compoziția florei bucale normale. Renunțarea la acest obicei nociv îmbunătățește capacitatea naturală a organismului de a lupta împotriva infecțiilor fungice.

Controale stomatologice regulate: Vizitele periodice la medicul stomatolog permit depistarea precoce a factorilor de risc pentru candidoza bucală. Consultațiile regulate, efectuate la intervale de șase luni, includ evaluarea stării de sănătate orală, identificarea potențialelor probleme și aplicarea măsurilor preventive necesare. Medicul stomatolog poate oferi recomandări personalizate pentru menținerea unei igiene orale optime.

Considerații speciale

Anumite grupuri de persoane necesită o atenție deosebită în prevenirea și tratarea candidozei bucale, datorită vulnerabilității crescute sau a condițiilor specifice care pot complica evoluția infecției.

Mame care alăptează: Mamele care alăptează trebuie să acorde o atenție deosebită igienei mamelonului și a cavității orale a sugarului pentru prevenirea transmiterii reciproce a infecției fungice. Spălarea și uscarea atentă a sânilor după fiecare alăptare, precum și sterilizarea corectă a pompelor de sân și a recipientelor pentru stocarea laptelui matern sunt esențiale. În cazul apariției candidozei, tratamentul trebuie aplicat simultan atât mamei, cât și copilului.

Sugari și copii mici: Candidoza bucală la sugari și copii mici necesită o abordare terapeutică specifică, adaptată vârstei și particularităților organismului în dezvoltare. Tratamentul local cu antifungice trebuie aplicat cu blândețe, evitând traumatizarea mucoasei. Sterilizarea corespunzătoare a suzetelor, biberoanelor și jucăriilor care intră în contact cu gura copilului este esențială pentru prevenirea reinfectării.

Purtători de proteze dentare: Persoanele care poartă proteze dentare trebuie să respecte un protocol riguros de igienă pentru prevenirea candidozei bucale. Protezele trebuie curățate și dezinfectate zilnic, folosind produse specifice. Îndepărtarea protezelor pe timpul nopții și păstrarea lor în soluții dezinfectante adecvate previne colonizarea fungică. Verificarea periodică a adaptării protezelor previne iritarea mucoasei și dezvoltarea infecției.

Pacienți imunocompromiși: Persoanele cu sistem imunitar slăbit necesită o monitorizare atentă și un protocol preventiv strict pentru candidoza bucală. Aceștia trebuie să mențină o igienă orală impecabilă și să evite factorii care pot declanșa infecția. Tratamentul profilactic cu antifungice poate fi necesar în anumite cazuri, iar orice semn de infecție trebuie raportat imediat medicului pentru intervenție promptă.