Gingivostomatita: Simptome, cauze, complicatii si tratament

Gingivostomatita cunoscută și sub numele de gingivostomatită herpetică primară (GHP), este o infecție foarte contagioasă a gurii și a țesuturilor conexe. Deși denumirea acestei infecții poate să sune grav, ea este destul de frecventă și foarte ușor de tratat. Gingivostomatita afectează în primul rând copiii sub șase ani, dar poate afecta și adulții. Aceasta poate fi cauzată de un virus, de o bacterie sau poate fi rezultatul unei igiene orale necorespunzătoare. Tratamentul variază în dependență de dificultatea infecției, poate include antibiotice sau intervenții chirurgicale orale minore.

Ce este gingivostomatita?

Gingivostomatita este o infecție a gurii, principalele simptome sunt inflamarea gurii și a gingiilor sau apariția unor răni în jurul gurii care seamănă cu herpesul bucal. Această afecțiune poate fi rezultatul unei infecții virale sau bacteriene, fiind adesea asociată cu îngrijirea necorespunzătoare a dinților și a gurii. Gingivostomatita herpetică este deosebit de frecventă la copii, odată infectați, aproximativ 40% din aceștia vor dezvolta răni și ulcerații bucale care vor apărea repetitiv. Copiii cu gingivostomatită salivează în exces și refuză să consume alimente sau băuturi din cauza disconfortului sau durerilor cauzate de răni. 

Simptomele gingivostomatitei

Simptomele gingivostomatitei implică răni orale care pot apărea inițial ca o infecție herpetică asemănătoare cu virusul herpes simplex, afte sau o infecție cutanată cunoscută sub numele de eritem multiform. Simptomele gingivostomatitei pot varia de la mici disconforturi până la simptome severe, precum:

• Febră
• Dureri de cap
• Gură uscată, xerostomie
• Salivare, în special la copiii mici
• Respirație urât mirositoare – halitoză
• Gingii roșii, umflate sau sensibile
• Noduli limfatici umflați la nivelul gâtului
• O senzație generală de indispoziție, stare de rău
• Răni sau ulcerații dureroase pe buze, gingii sau pe partea interioară a obrajilor.
• Dificultăți la consumul alimentelor sau băuturilor din cauza disconfortului și a durerilor din zona bucală, copiii de obicei refuză să consume alimente.

Care sunt cauzele gingivostomatitei?

Gingivostomatita se poate dezvolta din cauza anumitor viruși sau bacterii. Printre acestea se numără:

• Virusul Herpes simplex de tip 1 (HSV-1). Cea mai frecventă cauză a gingivostomatitei, HSV-1 este același virus care provoacă aftele.
• Streptococul. Această bacterie cauzează în mod obișnuit infecția gâtului sau a sângelui, dar poate duce  și  la gingivostomatită herpetică.
• Actinomyces. Această bacterie apare în mod natural în gură, dar poate duce la gingivostomatită dacă pătrunde în țesuturile bucale. Acest lucru poate apărea în urma unei intervenții chirurgicale orale sau a unui traumatism la nivelul gurii.
• Coxsackieviruși. Acesta este un grup comun de virusuri care se răspândesc de obicei din cauza mâinilor nespălate sau a altor suprafețe contaminate cu fecale. 

Cel mai frecvent factor de risc pentru gingivostomatită herpetică este igiena orală precară. Pentru reducerea riscului de dezvoltare a gingivostomatitei este necesară curățarea corectă a dinților, utilizarea aței dentare în fiecare zi și vizite în mod regulat la dentist.

Diagnosticarea și tratamentul gingivostomatitei

Diagnosticare

În timpul unei consultații la stomatolog, acesta verifică dacă în cavitatea bucală există răni sau alte simptome principale al acestei infecții. În mare parte medicul se limitează doar la aceste teste de observație. Dacă sunt prezente și alte simptome cum ar fi tusea, febra și durerile musculare, este posibil să fie făcute mai multe teste. În unele cazuri, medicii pot lua o probă din rană pentru a verifica dacă există bacterii sau viruși. Medicii pot efectua și o biopsie prin îndepărtarea unei bucăți de piele dacă suspectează că sunt prezente și alte răni bucale.

Tratament

Simptomele de gingivostomatită dispar, de obicei, în două-trei săptămâni fără tratament. Medicul însă poate prescrie un antibiotic pentru curățarea zonei infectate pentru a favoriza vindecarea în cazul care o bacterie sau un virus este motivul de dezvoltare a gingivostomatitei.

Există câteva măsuri care pot fi întreprinse pentru a scădea disconfortul provocat de gingivostomatita herpetică:

• Clătirea gurii cu apă medicinală care conține peroxid de hidrogen,  acest preparat este ușor de procurat de la orice farmacia locală. La fel este posibilă prepararea propriei ape de gură amestecând 1/2 linguriță de sare într-o cană de apă.
• Urmarea unei diete sănătoase. Evitarea alimentelor condimentate în exces, sărate sau acre, aceste alimente pot înțepa sau irita rănile. În această perioada este recomandat să se consume cât mai multe alimente cu o compoziție moale.
• Analgezicele slabe care pot fi utilizate fără prescripție medicală pot fi de ajutor în cazul în  care se întâmpină dureri sau disconfort ridicat. 

Medicii recomandă să se acorde atenție sporită la curățarea dinților și gingiilor, chiar dacă se întâmpină durere și disconfort. Dacă nu se practică o îngrijire orală corectă, simptomele ar putea să se agraveze. Curățarea delicată cu o periuță de dinți moale face ca periajul să fie mai puțin dureros.

Complicații ale gingivostomatitei

Virusul herpes simplex de tip 1 (HSV-1)

Virusul herpes simplex tip 1 (HSV-1) poate duce la gingivostomatită herpetică. De obicei, acest virus nu este grav, dar poate provoca complicații la bebeluși și la cei cu un sistem imunitar slăbit. De fiecare dată după ce este atins herpesul labial o acțiune obligatorie care trebuie întreprinsă este spălarea pe mâini deoarece virusul se poate răspândi cu ușurință la ochi. Pe lângă durere și disconfort, acesta poate provoca leziuni oculare permanente, chiar orbire. HSV-1 se poate transfera, de asemenea, la organele genitale prin sex oral, atunci când sunt prezente răni în gură. 

Scăderea apetitului și deshidratarea

Copiii cu gingivostomatită herpetică refuză uneori să consume alimente sau băuturi. Acest lucru poate provoca deshidratarea organismului. Simptomele deshidratării includ:

• Gură uscată
• Piele uscată
• Amețeli
• Oboseală
• Constipație

Dacă părinții observă că copilul lor doarme mai mult decât de obicei sau că nu este interesat de activitățile obișnuite și refuză să consume alimente sau băuturi este necesară stabilirea unei consultații pe baza bănuielilor de dezvoltare a gingivostomatitei. 

Cum poate fi prevenită gingivostomatita?

Îngrijirea dinților și a gingiilor poate scădea riscul de a face gingivostomatită. Gingiile sănătoase sunt roz, fără răni sau leziuni. Elementele de bază ale unei bune igiene orale includ:

• Folosirea zilnică a aței dentare.
• Periajul dinților de cel puțin două ori pe zi, în special după consumarea alimentelor și înainte de somn.
• Examinarea și curățarea profesională a dinților de către un dentist la fiecare șase luni.
• Păstrarea curată a pieselor ce interacționează cu zona bucală, precum, proteze dentare, aparate de retenție, instrumente muzicale pentru a preveni dezvoltarea bacteriilor.
• Pentru a evita virusul HSV-1 care poate provoca gingivostomatita, este necesar să se evite sărutarea sau atingerea feței unei persoane infectate. La fel este recomandat să nu fie folosite obiecte personale, precum, machiajul, aparatele de ras sau tacâmurile de argintărie ale persoanelor infectate.

Spălarea frecventă a mâinilor este cel mai bun mod de a evita dezvoltarea gingivostomatitei. Pentru părinți este primordial educarea copiilor cu privire la importanța spălării corecte a mâinilor. Această acțiune este deosebit de importantă după folosirea toaletelor publice,  după ce este schimbat scutecul unui copil, înainte de a consuma produse alimentare sau înainte de pregătirea meselor.

Întrebări frecvente

1. Cât timp este contagioasă gingivostomatita?
   În cele mai multe cazuri, o persoană cu gingivostomatită este contagioasă aproximativ șapte zile de la apariția rănilor bucale. Înainte de a avea un contact apropiat cu altcineva, trebuie să vă asigurați că o persoană nu are febră  sau alte simptome de gingivostomatită de cel puțin 24 de ore.
2. Adulții cu gingivostomatită au aceleași simptome ca și copiii?
   Gingivostomatita herpetică la adulți este însoțită, de obicei, de afte, febră, gură uscată, gingii roșii, inflamate și dureroase. În timp ce unele semne de avertizare pot varia, acestea sunt de obicei aceleași simptome care apar la copii.
3. Cât de gravă este gingivostomatita?
   Gingivostomatita nu cauzează, de obicei, probleme grave de sănătate, mai ales atunci când este tratată prompt, însă poate cauza dureri în zona cavității bucale. Persoanele cu gingivostomatită ar trebui să-și îmbunătățească obiceiurile de igienă orală pentru a evita alte probleme de sănătate conexe, cum ar fi boala parodontală.
4. Este gingivostomatita o boală cu transmitere sexuală?
   Nu, dar poate fi cauzată de HSV-1, care poate provoca ocazional herpes genital. Gingivostomatita se transmite de obicei de la o persoană la alta prin contactul gură la gură, cum ar fi sărutul sau folosirea în comun a ustensilelor de masă.
5. Care este diferența dintre gingivostomatită și gingivită?
   Gingivostomatita este o infecție orală în interiorul gurii care poate duce la răni și ulcere bucale. Gingivita este o inflamație a gingiilor care este considerată prima etapă a bolii gingivale.
6. Ce tratament la domiciliu ajuta la calmarea simptomelor gingivostomatitei ușoare?
   Tratamentele la domiciliu includ analgezice fără prescripție medicală (paracetamol, ibuprofen), anestezice locale topice preparate topice care conțin glicerină și peroxid și clătiri bucale calde (1 linguriță de bicarbonat de sodiu la 1/2 cană de apă caldă, 1/2 linguriță de sare la 1 cană de apă caldă). Toate acestea ajută la calmarea mucoasei, la fel ca și lichidele reci (milkshake-uri), lichidele clare (suc de mere), gheață sau înghețată, precum și alimentele reci moi (sos de mere). Evitați lichidele acide sau carbogazoase, precum și alimentele sărate, picante sau tari. Urmați obiceiuri bune de igienă orală, inclusiv periajul regulat al dinților și folosirea aței dentare.

Concluzie

Gingivostomatita poate cauza răni în zona cavității bucale împreună cu un disconfort ridicat. În general, rănile se vindecă în două-trei săptămâni fără intervenții medicale, însă tratarea bacteriei sau a virusului cu antibioticele potrivite sau cu agenți antivirali poate ajuta la accelerarea vindecării. Există și tratament de îngrijire la domiciliu care poate ajuta la ameliorarea simptomelor, dar este mai bine să se adreseze unui medic stomatolog specializat cu scopul de a găsi modalități potrivite pentru un curs de tratament cât mai bun.