Granulomul dentar

Granulomul dentar este o leziune sau o excrescență relativ frecventă care se dezvoltă în jurul vârfului rădăcinii unui dinte. Acesta constă într-o masă proliferativă de țesut de granulație (țesut nou care se formează pe o rană) și bacterii care se formează ca răspuns la țesutul mort din camera pulpară a dintelui. Moartea pulpei se poate datora unei carii extinse, unor restaurări profunde sau unui traumatism al dintelui. Formularea unui granulom periapical reprezintă încercarea organismului de a se vindeca și de a face zid împotriva unei infecții.

Ce este un granulom dentar?

Invazia bacteriană a pulpei unui dinte are loc de obicei direct de la un proces cariabil din interiorul dintelui sau prin expunerea accidentală a pulpei, ceea ce duce la moartea acesteia. Dacă invazia bacteriilor este de lungă durată, apare o inflamație productivă, adică o proliferare a fibroblastelor și a endoteliului vascular al membranei peridentale. Pe măsură ce acest fenomen progresează, presiunea exercitată asupra structurilor de investire determină absorbția treptată a alveolei, iar spațiul rezultat se umple cu țesut de granulație format din leucocite polimorfonucleare, limfocite și plasmocite, fibroblaste și capilare. Această masă este înconjurată de o capsulă fibroasă care este continuă cu membrana peridentală și se numește granulom dentar. Studiul capsulei unui granulom impresionează prin efortul pe care natura l-a făcut pentru a îngrădi sediul inflamației și pentru a împiedica răspândirea în părțile învecinate. Totuși, capsula nu împiedică absorbția. Ea conține o plasă de capilare printre fibrele sale și este străbătută din abundență de vase mai mari astfel, se stabilește o comunicare directă între partea interioară sau sediul inflamației și circulație, iar bacteriile și toxinele lor sunt transportate în sistem prin intermediul limfei și al sângelui. Acest țesut foarte vascularizat (țesut anular mai profund) devine curând sediul inflamației cronice și oferă toate posibilitățile de absorbție a bacteriilor și a toxinelor lor.

Caracteristic granulomului dentar este o evoluție lungă asimptomatică. Sub influența unor factori provocatori, granulomul dentar se poate agrava și poate manifesta un tablou clinic de proces inflamator acut. Acest tablou clinic include durere severă la nivelul dintelui, umflături și roșeață a gingiilor. Supurația unui granulom dentar este, de asemenea, posibilă și poate fi prezentă o secreție purulentă între dinte și gingie. Supurația poate fi însoțită chiar de apariția unei periostrite odontogene (flux). Un alt simptom este schimbarea culorii dintelui. Atunci când nu este tratat, granulomul dentar se poate transforma într-un chist. Fluxul asimptomatic al granulomului dentar comportă un risc mare, deoarece nu este ușor de diagnosticat și de tratat la timp. Granulomul dentar se diagnostichează în principal prin imagistica radiografică a zonei afectate sau în faza sa acută.

Cauze și simptome ale granulomului dentar

Cauzele granulomului dentar

Cel mai adesea, formarea granulomului dentar este o complicație a pulpitei și este cauzată de răspândirea unui proces infecțios de la un nerv inflamat care trece prin rădăcina dintelui. A doua cauză a granulomului dentar poate fi inflamația țesuturilor din jurul dintelui – parodontită. Fractura dintelui și alte leziuni sunt o sursă de infecție și pot duce, de asemenea, la apariția granulomului dentar. Cauza infecției poate fi nerespectarea regulilor de asepsie și antiseptice la îndepărtarea pulpei dentare sau la tratarea canalelor nervoase. Factorii care provoacă dezvoltarea apariției clinice acute a granulomului dentar includ hipotermia, răcelile, situațiile stresante, o schimbare bruscă de climă, stresul fizic și presiunea.

Simptomele granulomului dentar

Granulomul dentar este o formațiune inflamatorie limitată cu un perete subțire. În zona granulomului, există o creștere intensă a țesutului de granulație, care înlocuiește celulele moarte ca urmare a procesului inflamator. Această creștere determină o creștere treptată a dimensiunii granulomului. În timp ce granulomul dentar nu atinge dimensiuni semnificative, existența sa poate să nu fie observabilă pentru un pacient și nici măcar pentru un medic dentist. Adesea, o detectare a unor astfel de granuloame are loc doar atunci când se face o radiografie a dintelui sau o ortopantomogramă. Atunci când granulomul crește în dimensiune, apar durerea și umflarea gingiilor. Supurația unui granulom dentar este posibilă. În astfel de cazuri, apar dureri acute de dinți, umflături și roșeață a gingiilor. Există o întunecare a dintelui. Este posibilă apariția unei secreții purulente între un dinte și gingie. Suppurația granulomului dentar poate fi însoțită de apariția periostitei odontogene (flux). Este posibilă creșterea temperaturii corporale și tulburarea stării generale a pacientului: cefalee, stare de rău etc. Cu o evoluție cronică asimptomatică, granulomul dentar se poate transforma într-un chist maxilar. Are loc delimitarea acestuia de țesuturile din jur cu formarea unei capsule dense, în interiorul căreia se află mase necrotice și bacterii moarte.

Diagnoza și tratamentul pentru granuloma dentară

Diagnosticul unui granulom dentar

Examinarea dentară preventivă nu permite întotdeauna dezvăluirea granulomului, mai ales în cazul în care acesta este de dimensiuni mici și nu are un aspect clar. Suspiciunea unui granulom dentar este posibilă în prezența unor semne clinice care atestă extinderea sau supurația acestuia. Pentru a pune un diagnostic corect, se recomandă o fotografie cu raze X a dintelui, pe care se dezvăluie o zonă limitată și rotunjită de întuneric în jurul apexului dintelui. Radiovisiografia permite, de asemenea, diagnosticarea granulomului dentar. Nu se poate diferenția în mod fiabil granulomul dentar de chistul periapical din punct de vedere clinic/radiografic, este nevoie de evaluare histologică. Diagnosticul se confirmă prin îndepărtarea leziunii și trimiterea acesteia pentru examinare microscopică. Ideal pentru a avea dovezi radiografice ale unui dinte necrozat sau cariabil pentru a le corela cu rezultatele histologice.

Descriere radiologie

• Leziune apicală sau periapicală radiolucentă, de obicei imposibil de distins de chistul periapical.
• Leziunile radiotransparente pot varia de la leziuni mici, abia perceptibile, până la leziuni litice cu diametrul > 2 cm, iar orice leziune poate fi circumscrisă sau oarecum prost definită,
• Dinții afectați prezintă de obicei pierderea laminei dura apicale.
• Resorbția radiculară nu este neobișnuită.
• Sunt posibile cicatrici fibroase intraosoase, în special atunci când ambele plăci corticale au fost pierdute. Acest lucru poate da aspectul unei leziuni radiografice persistente radiolucente.

Leziunile detectabile radiografic în regiunea apicală sau periapex sau laterală în cadrul unui dinte tratat prin tratament de canal pot să nu se fi rezolvat din mai multe motive:

– Formarea unui chist rezidual

– Infecție pulpară persistentă

– Infecție extraradiculară (de obicei, colonizare actinomicotică periapicală localizată)

– Acumularea de resturi endogene (de exemplu, cristale de colesterol)

– Material străin periapical

– Boală parodontală asociată

– Penetrarea sinusului maxilar adiacent

– Formarea unei cicatrici fibroase

Toate țesuturile moi îndepărtate în timpul intervențiilor chirurgicale periapicale trebuie să fie supuse unei examinări histopatologice, deoarece nu sunt rare descoperirile neașteptate, inclusiv neoplasmele

Tratamentul și prevenirea granulomului dentar

În ciuda faptului că astăzi există mai multe modalități eficiente de tratare a granulomului dentar, nu este întotdeauna posibil să se salveze un dinte. Alegerea între metodele de tratament conservator și operativ se realizează pe baza unei evaluări a dimensiunii granulomului dentar, a stării țesuturilor dentare, a prezenței / absenței complicațiilor, a planului existent pentru protezare sau implantare.

Metodele conservatoare de tratament al unui granulom dentar constau în umplerea cavității acestuia cu diverse materiale de obturație introduse prin canalul radicular. Pentru a elimina infecția, se efectuează o terapie cu antibiotice.

Tratamentul chirurgical al granulomului dentar până de curând consta doar în îndepărtarea dintelui. Astăzi, este posibil să se efectueze operații mai îngrijitoare, constând în rezecția apexului rădăcinii sau hemisecția dintelui. Odată cu dezvoltarea periostitei odontogene sau a abcesului perimaxilar, acesta este deschis și drenat. Salvarea unui dinte nu este posibilă în cazurile în care granulomul dentar este însoțit de o fisură verticală a rădăcinii, obstrucția canalelor radiculare, perforații radiculare multiple de dimensiuni considerabile, distrugerea vizibilă a dintelui, ceea ce este nefavorabil din punct de vedere prognostic pentru restaurarea acestuia. Prevenirea granulomului dentar constă în examinări preventive periodice și igiena profesională a cavității bucale; vizite la timp la medicul dentist în cazul în care există simptome din sistemul dinte-mânecă și tratamentul bolilor care pot provoca dezvoltarea granulomului (pulpita, parodontita).

Complicațiile unui granulom dentar

Creșterea granulomului dentar poate fi însoțită de distrugerea rădăcinii dintelui în zona apexului său, ceea ce, la rândul său, poate duce la pierderea dintelui. Răspândirea proceselor inflamatorii de la granulom la țesuturile moi înconjurătoare poate determina formarea unui abces limitat – un abces paratrăsnetar sau dezvoltarea unor leziuni purulente difuze – flegmon. Implicarea osului în acest proces duce la osteomielita maxilarului. Deoarece granulomul dentar este un focar cronic de infecție, este posibil ca complicațiile să depășească cu mult limitele stomatologiei. Răspândirea agenților infecțioși pe cale hematogenă poate determina apariția sinuzitei, pielonefritei, miocarditei infecțioase și chiar a sepsisului.

Întrebări frecvente

1. Cum se tratează granulomul dentar?
   Terapia granulomului dentar poate fi atât conservatoare, cât și operațională. Metoda de tratament aleasă depinde de mărimea granulomului, de gradul de distrugere a rădăcinilor și de alte complicații. Metodele conservatoare sunt terapia endodontică și limarea. Pentru a elimina infecția, se prescrie terapia cu antibiotice. Tratamentele chirurgicale ale granulomului dentar sunt rezecția apexului rădăcinii sau hemisecția dintelui și, uneori, extracția dintelui.
   Există câteva complicații pe care le poate provoca granulomul dentar. Creșterea granulomului dentar poate fi urmată de distrugerea apexului dintelui, ceea ce poate duce la pierderea dintelui. Răspândirea procesului inflamator de la granulom la țesuturile moi înconjurătoare poate determina formarea unui abces limitat, a unui abces paratârnosial sau dezvoltarea unor leziuni purulente difuze numite flegmon. Implicarea osului în acest proces ar putea duce la osteomielită a maxilarului. De asemenea, este posibilă răspândirea agenților infecțioși din granulom pe cale hematogenă și, eventual, provocarea dezvoltării sinuzitei, pielonefritei, miocarditei infecțioase și chiar a sepsisului.
2. Care sunt posibilele afecțiuni care pot apărea dacă granulomul dentar este lăsat netratat?
   Creșterea granulomului dentar poate fi urmată de distrugerea apexului dentar, ceea ce poate duce la pierderea dintelui. Răspândirea procesului inflamator de la granulom la țesuturile moi înconjurătoare poate determina formarea unui abces limitat, a unui abces paratrăsnetar sau dezvoltarea unor leziuni purulente difuze numite flegmon.
3. Care sunt complicațiile granuloamelor periapicale?
   Cu excepția cazului în care se dezvoltă o infecție secundară, nu există alte simptome asociate cu granuloamele periapicale. Dacă se lasă să progreseze, granuloamele periapicale pot dezvolta chisturi intoradiculare. În plus, acestea pot dezvolta o infecție secundară care duce la un abces acut sau cronic, provocând dureri extreme.
4. Granuloamele pot deveni maligne?
   Deși granuloamele pot părea canceroase, ele nu sunt canceroase – sunt benigne. Ocazional, însă, granuloamele sunt întâlnite la persoanele care au și anumite tipuri de cancer, cum ar fi limfoamele cutanate.
5. Granuloamele se opresc din creștere?
   Un granulom piogenic apare ca o umflătură cutanată roșie, care crește rapid. Acesta crește în decurs de săptămâni sau luni și apoi se oprește, rareori depășind 1 cm. De obicei, există doar unul singur, dar pot fi mai multe. Principalele probleme ale granuloamelor piogenice sunt supurația și sângerarea.
6. Care sunt efectele secundare ale granulomului?
   Efectele secundare ale granulomului sunt:
   – Febră
   – Dureri toracice la inhalare sau expirație
   – Glande limfatice umflate și dureroase
   – Un nas care curge continuu
   – Iritații ale pielii care pot include o erupție cutanată, umflături sau roșeață
   – Umflături și roșeață la nivelul gurii
   – Probleme gastrointestinale care pot include: vărsături, diaree, dureri de stomac, scaune cu sânge.

Concluzie

Dacă se lasă să progreseze, granuloamele periapicale pot dezvolta chisturi intoradiculare, în plus, acestea pot dezvolta o infecție secundară care duce la un abces acut sau cronic, provocând dureri extreme. Pe lângă durere, un abces netratat poate duce la răspândirea infecției în țesuturile moi din jur, în osul maxilarului sau în altă parte a corpului, creând o situație mult mai gravă.