Masea: tipuri, functii, afectiuni, tratarea si preventia lor

În cavitatea bucală există douăsprezece măsele permanente, câte trei în fiecare cadran al gurii. Structura complexă a măselelor, împreună cu poziționarea lor strategică, le permite să proceseze aproximativ 90% din alimentele consumate. Datorită importanței lor majore în procesul de digestie și în menținerea alinierii dentare corecte, problemele la nivelul măselelor pot avea impact semnificativ asupra sănătății orale și a calității vieții.

Anatomia și structura măselei

Măseaua prezintă o structură complexă, adaptată perfect rolului său de mărunțire a alimentelor. Componentele sale principale lucrează împreună pentru a asigura funcționalitatea optimă și rezistența la uzură.

Părțile principale (coroană, col, rădăcină): Coroana măselei reprezintă partea vizibilă, acoperită cu smalț, care iese din gingie și este specializată pentru mestecarea alimentelor. Colul dentar formează zona de tranziție între coroană și rădăcină, fiind înconjurat de țesutul gingival. Rădăcina, ancorată adânc în osul maxilar, oferă stabilitate și susținere întregii structuri dentare prin multiple ramificații care se extind în țesutul osos.

Smalț, dentină, cement, pulpă: Smalțul, cel mai dur țesut din organism, acoperă coroana măselei și oferă protecție împotriva uzurii mecanice și chimice. Sub smalț se află dentina, un țesut mai moale dar rezistent, care formează structura de bază a dintelui și protejează pulpa. Cementul acoperă rădăcina și facilitează atașarea ligamentelor periodontale. Pulpa dentară, situată în centrul dintelui, conține vase de sânge, nervi și țesut conjunctiv, fiind responsabilă pentru vitalitatea dintelui.

Numărul de rădăcini și cuspizi: Măselele superioare prezintă de obicei trei rădăcini, două vestibulare și una palatinală, în timp ce măselele inferioare au două rădăcini, una mezială și una distală. Suprafața de mestecare este prevăzută cu patru până la cinci cuspizi, care permit mărunțirea eficientă a alimentelor și distribuirea uniformă a forțelor masticatorii.

Tipurile și localizarea măselelor la om

Măselele sunt distribuite strategic în cavitatea bucală pentru a asigura o funcție masticatorie optimă și o ocluzie dentară corectă.

Măselele superioare (maxilare): Situate în maxilarul superior, aceste măsele prezintă trei rădăcini puternice și o coroană cu patru cuspizi principali. Forma lor specifică și poziționarea permit o interacțiune eficientă cu măselele inferioare în timpul masticației. Suprafața lor ocluzală este adaptată pentru zdrobirea și mărunțirea alimentelor.

Măselele inferioare (mandibulare): Localizate în mandibulă, măselele inferioare au două rădăcini robuste și o suprafață ocluzală mai largă decât cele superioare. Acestea prezintă cinci cuspizi și sunt esențiale în procesul de măcinare a alimentelor. Forma lor este optimizată pentru a rezista forțelor masticatorii intense.

Primele, secundele și măselele de minte: Primele măsele erup în jurul vârstei de șase ani și sunt cele mai mari. Măselele secundare apar în jurul vârstei de doisprezece ani. Măselele de minte, sau al treilea molar, erup între șaptesprezece și douăzeci și cinci de ani, deși multe persoane pot avea probleme cu erupția acestora sau pot să nu le dezvolte deloc.

Diferențele dintre măsele și premolari: Premolarii sunt mai mici decât măselele și au doar doi cuspizi, în timp ce măselele au patru sau cinci. Premolarii au de obicei o singură rădăcină, în comparație cu rădăcinile multiple ale măselelor. Suprafața de mestecare a premolarilor este mai redusă și mai simplă decât cea a măselelor.

Funcția măselelor

Măselele îndeplinesc un rol crucial în procesul de digestie și în menținerea sănătății orale generale.

Mărunțirea și mestecarea alimentelor: Suprafața oclusală largă și cuspizii proeminenți ai măselelor permit zdrobirea eficientă a alimentelor solide. Forța masticatorie puternică, combinată cu mișcările mandibulare, transformă alimentele într-o consistență potrivită pentru înghițire.

Rolul în digestie: Procesul de mărunțire mecanică realizat de măsele facilitează digestia chimică ulterioară în tractul gastrointestinal. Alimentele bine mestecate permit o absorbție mai eficientă a nutrienților și reduc efortul sistemului digestiv.

Importanța pentru sănătatea orală: Măselele mențin înălțimea facială verticală și stabilitatea arcadelor dentare. Poziționarea lor corectă previne migrarea dinților și problemele de ocluzie. De asemenea, mestecarea eficientă stimulează producția de salivă, care are rol protector pentru întreaga cavitate bucală.

Probleme comune ale măselelor și simptome

Măselele sunt predispuse la diverse afecțiuni din cauza poziției lor și a rolului important în masticație.

Caria dentară: Suprafața oclusală complexă a măselelor, cu numeroși șanțuri și fisuri, favorizează acumularea resturilor alimentare și dezvoltarea cariilor. Procesul începe cu demineralizarea smalțului și poate progresa până la afectarea profundă a structurii dentare dacă nu este tratat.

Pulpita și abcesul: Inflamația pulpei dentare poate apărea ca rezultat al cariilor netratate sau al traumatismelor. Pulpita se manifestă prin durere intensă la stimuli termici și presiune. Dacă nu este tratată, poate evolua spre formarea unui abces, o colecție purulentă care necesită intervenție de urgență.

Parodontoza: Această afecțiune gravă afectează țesuturile de susținere ale măselelor, inclusiv gingiile, ligamentele parodontale și osul alveolar. Procesul începe cu inflamația gingivală și progresează spre distrugerea țesuturilor profunde, ducând la mobilitatea măselelor și, în cazuri severe, la pierderea acestora. Infecția bacteriană cronică și răspunsul imun al organismului contribuie la degradarea progresivă a structurilor de susținere.

Bruxismul și uzura dentară: Scrâșnitul și încleștarea involuntară a dinților în timpul somnului sau în stare de veghe poate cauza uzura severă a măselelor. Acest comportament duce la aplatizarea suprafețelor ocluzale, sensibilitate dentară și probleme ale articulației temporomandibulare. Stresul, anxietatea și anomaliile de ocluzie reprezintă factori declanșatori frecvenți ai bruxismului.

Incluzia măselelor de minte: Măselele de minte incluse reprezintă o situație frecventă în care acești dinți nu reușesc să erupă complet în cavitatea bucală din cauza spațiului insuficient sau a poziției anormale. Această condiție poate cauza durere, infecție, formarea de chisturi și deteriorarea măselelor vecine. Diagnosticul precoce prin examinare radiologică permite planificarea intervenției chirurgicale înainte de apariția complicațiilor.

Simptomele principale (durere, inflamație, sensibilitate: Problemele măselelor se manifestă prin durere acută sau cronică, inflamația țesuturilor înconjurătoare și sensibilitate la stimuli termici sau presiune. Durerea poate iradia spre ureche, tâmplă sau maxilar. Inflamația gingiilor, prezența pungilor parodontale și mobilitatea dentară indică afectarea țesuturilor de susținere. Sensibilitatea crescută la cald, rece sau dulce sugerează expunerea dentinei sau afectarea pulpei.

Diagnosticarea problemelor măselelor

Identificarea precisă a afecțiunilor măselelor necesită o evaluare complexă, combinând examinarea clinică detaliată cu investigații imagistice și analiza atentă a simptomatologiei pacientului.

Examinarea clinică: Medicul stomatolog efectuează o inspecție vizuală minuțioasă a cavității bucale, evaluând starea măselelor, a gingiilor și a țesuturilor înconjurătoare. Examinarea include testarea sensibilității la percuție și presiune, verificarea mobilității dentare și sondarea pungilor parodontale. Prezența cariilor, a plăcii bacteriene sau a tartrului este documentată pentru stabilirea planului de tratament.

Imagistica radiologică: Radiografiile dentare oferă informații esențiale despre structurile interne ale măselelor și țesuturile înconjurătoare. Radiografiile retroalveolare și panoramice permit vizualizarea rădăcinilor, osului alveolar și identificarea cariilor, infecțiilor sau modificărilor patologice. Tomografia computerizată este utilă în special pentru evaluarea măselelor de minte incluse și planificarea intervențiilor chirurgicale.

Evaluarea simptomelor: Analiza detaliată a simptomelor include caracterizarea durerii, durata și factorii declanșatori. Medicul evaluează prezența sângerării gingivale, sensibilitatea la stimuli termici și prezența inflamației. Istoricul medical complet și evaluarea factorilor de risc ajută la stabilirea diagnosticului și alegerea tratamentului optim.

Opțiuni de tratament pentru problemele măselelor

Tratamentul afecțiunilor măselelor variază în funcție de diagnostic, severitatea simptomelor și starea generală a pacientului, necesitând adesea o abordare multidisciplinară.

Tratamente medicale și farmacologice: Medicația include antiinflamatoare, analgezice și antibiotice pentru controlul durerii și infecției. Antiinflamatoarele nesteroidiene reduc inflamația și disconfortul, în timp ce antibioticele sunt prescrise în cazul infecțiilor severe. Medicamentele antifungice pot fi necesare pentru tratamentul infecțiilor oportuniste.

Proceduri stomatologice: Tratamentul cariilor include obturații dentare realizate cu materiale moderne, care restaurează forma și funcția măselei. Tratamentul endodontic salvează măsele afectate de infecții pulpare prin îndepărtarea țesutului infectat și sigilarea canalelor radiculare. Coroanele dentare protejează și restaurează măselele deteriorate semnificativ.

Extracția chirurgicală: Îndepărtarea chirurgicală a măselelor este necesară în cazuri de distrucție severă, infecție necontrolabilă sau incluzie dentară. Extracția măselelor de minte necesită o tehnică chirurgicală specifică și este efectuată sub anestezie locală sau generală. Recuperarea postoperatorie implică măsuri specifice pentru prevenirea complicațiilor.

Remedii temporare pentru acasă: Ameliorarea temporară a simptomelor poate fi obținută prin aplicarea compreselor reci pentru reducerea inflamației și durerii. Clătirile cu apă sărată ajută la menținerea igienei și reducerea inflamației gingivale. Gelurile anestezice topice oferă un relief temporar al durerii până la consultul stomatologic.

Prevenirea și îngrijirea măselelor

Menținerea sănătății măselelor necesită o abordare preventivă constantă și practici regulate de igienă orală pentru evitarea problemelor dentare.

Practici de igienă orală: Periajul corect al măselelor trebuie efectuat de două ori pe zi, folosind o tehnică adecvată și o periuță potrivită. Utilizarea aței dentare și a apei de gură antiseptice completează igiena orală zilnică. Curățarea profesională regulată îndepărtează tartrul și placa bacteriană acumulată în zonele greu accesibile.

Recomandări alimentare: Alimentația echilibrată, bogată în calciu și vitamine, susține sănătatea dentară. Limitarea consumului de alimente și băuturi acide sau zaharoase previne eroziunea smalțului și formarea cariilor. Evitarea alimentelor foarte tari sau lipicioase reduce riscul de deteriorare a măselelor și a restaurărilor dentare existente.

Controale stomatologice regulate: Vizitele periodice la medicul stomatolog, efectuate la intervale de șase luni, sunt esențiale pentru menținerea sănătății măselelor. În cadrul acestor controale, medicul efectuează detartraj profesional, identifică probleme incipiente și oferă recomandări personalizate de îngrijire. Examinările regulate permit depistarea precoce a cariilor, bolii parodontale sau altor afecțiuni, facilitând tratamentul prompt și prevenind complicațiile severe. Radiografiile efectuate periodic oferă informații despre starea structurilor profunde ale măselelor și a țesuturilor înconjurătoare.