Nu se opreste sangerarea dupa extractie masea: cauze si preventie

Principalele cauze includ traumatismele locale, medicamentele anticoagulante, afecțiunile sistemice care afectează coagularea și infecțiile. Pentru controlul sângerării se recomandă aplicarea de comprese sterile și evitarea activităților care pot perturba formarea cheagului. În cazul sângerării persistente este necesară consultarea imediată a medicului stomatolog pentru evaluare și tratament adecvat.

Ce înseamnă sângerarea normală și anormală după extracția dentară

Sângerarea post-extracție reprezintă un proces fiziologic normal de vindecare, însă intensitatea și durata acesteia pot varia. Evaluarea corectă a tipului de sângerare ajută la identificarea situațiilor care necesită intervenție medicală promptă.

Sângerarea normală (primele ore): În primele ore după extracție apare o sângerare moderată care se oprește treptat prin formarea unui cheag sanguin protector. Este normal să existe o ușoară colorare roșiatică a salivei timp de 24-48 de ore. Cheagul de sânge format în alveolă are rol esențial în procesul de vindecare și trebuie protejat pentru a preveni complicațiile.

Situații când sângerarea devine îngrijorătoare: Sângerarea este considerată anormală atunci când persistă activ mai mult de 24 de ore, când are un caracter pulsatil sau când determină umplerea rapidă a gurii cu sânge. De asemenea, prezența unor cheaguri mari și instabile sau imposibilitatea formării unui cheag stabil reprezintă semne de alarmă care necesită evaluare medicală.

Simptome asociate care indică o problemă: Pe lângă sângerarea persistentă pot apărea durere severă care nu răspunde la antialgice, febră, tumefiere marcată a zonei, senzație de amețeală sau slăbiciune. Prezența unui miros neplăcut sau a unui gust metalic persistent poate indica dezvoltarea unei infecții la nivelul plăgii post-extracționale.

Cauze frecvente ale sângerării persistente după extracția dentară

Sângerarea prelungită după extracția dentară poate avea multiple cauze, atât locale cât și sistemice. Identificarea factorului cauzal este esențială pentru stabilirea tratamentului adecvat.

Desprinderea sau perturbarea cheagului sanguin: Cheagul sanguin format în alveolă după extracție poate fi dislocat prin diverse activități precum clătirea energică a gurii, folosirea paiului pentru băut sau aspirarea zonei. Absența acestui cheag protector menține sângerarea activă și crește riscul de complicații.

Activitate fizică sau traumatism local: Efortul fizic intens și activitățile care cresc tensiunea arterială pot determina reluarea sângerării. Traumatismele directe ale zonei operate, prin lovire sau manipulare excesivă, pot disloca cheagul și reactiva sângerarea.

Medicamente care afectează coagularea: Anticoagulantele, antiagregantele plachetare și alte medicamente care influențează hemostaza pot prelungi timpul de sângerare după extracție. Este important ca medicul stomatolog să cunoască toate medicamentele utilizate de pacient.

Afecțiuni medicale preexistente: Diverse boli sistemice precum hipertensiunea arterială, diabetul zaharat, bolile hepatice sau tulburările de coagulare pot interfera cu procesul normal de hemostază și vindecarea post-extracțională.

Infecția la nivelul zonei de extracție: Prezența unei infecții poate împiedica formarea unui cheag stabil și poate menține sângerarea activă. Infecția determină și alte simptome locale precum durere, tumefiere și secreții purulente.

Consumul de tutun: Fumatul perturbă procesul normal de vindecare prin vasoconstricție și reducerea oxigenării tisulare. Acțiunea de aspirare în timpul fumatului poate disloca cheagul sanguin și prelungi sângerarea.

Cum se recunoaște și cum se tratează sângerarea excesivă

Recunoașterea precoce a semnelor de sângerare anormală și inițierea promptă a măsurilor terapeutice sunt esențiale pentru prevenirea complicațiilor.

Semne vizibile și durată: Sângerarea excesivă se manifestă prin umplerea rapidă a gurii cu sânge proaspăt, imposibilitatea formării unui cheag stabil și persistența sângerării active peste 24 de ore. Zona extracției poate prezenta pulsații vizibile și lipsa unui cheag organizat.

Simptome de avertizare: Paloarea tegumentelor, transpirațiile reci, amețeala și starea de slăbiciune pot indica o pierdere semnificativă de sânge. Durerea intensă care nu cedează la analgezice și tumefacția progresivă sunt alte semne de alarmă.

Măsuri imediate de aplicat acasă: Aplicarea unei comprese sterile umede direct pe zona de extracție și menținearea unei presiuni ferme timp de 30-45 minute. Poziționarea capului mai sus decât nivelul inimii și evitarea efortului fizic. Aplicarea pungilor cu gheață pe obraji poate ajuta la reducerea sângerării prin vasoconstricție locală.

Acțiuni de evitat în perioada de recuperare: În perioada post-extracțională trebuie evitate activitățile care pot perturba procesul de vindecare și formarea cheagului sanguin. Consumul de băuturi fierbinți, folosirea paiului pentru băut, fumatul sau clătirea energică a gurii pot disloca cheagul și reactiva sângerarea. Activitățile fizice intense, aplecarea capului și ridicarea obiectelor grele cresc presiunea sangvină și pot întârzia vindecarea. Consumul de alcool și alimentele tari sau crocante trebuie evitate în primele zile după extracție.

Când trebuie consultată urgent stomatologul

Anumite simptome și manifestări post-extracționale necesită evaluare medicală imediată pentru prevenirea complicațiilor severe și asigurarea unei vindecări corespunzătoare.

Sângerare care durează peste 24 de ore: Persistența sângerării active după prima zi de la extracție reprezintă un semn de alarmă care necesită consultație stomatologică. Sângerarea prelungită poate indica probleme de coagulare, desprinderea cheagului sau prezența unei complicații locale care împiedică procesul normal de vindecare.

Sângerare abundentă sau necontrolabilă: Sângerarea masivă care nu poate fi controlată prin măsuri locale simple precum aplicarea de comprese sterile reprezintă o urgență stomatologică. Umplerea rapidă și repetată a gurii cu sânge proaspăt, însoțită de imposibilitatea formării unui cheag stabil, necesită intervenție medicală promptă pentru identificarea și tratarea cauzei.

Durere severă, umflătură sau semne de infecție: Durerea intensă care nu răspunde la medicația analgezică prescrisă, tumefacția progresivă a feței sau prezența unor secreții purulente indică dezvoltarea unei infecții post-extracționale. Febra, ganglionii limfatici măriți și disconfortul sever la masticație sunt alte semne care necesită evaluare medicală urgentă.

Absența cheagului sau semne de alveolită uscată: Lipsa formării unui cheag sanguin sau dispariția acestuia din alveola dentară poate duce la apariția alveolitei uscate, o complicație dureroasă caracterizată prin expunerea osului alveolar. Durerea severă care apare la 2-3 zile după extracție, mirosul neplăcut și aspectul caracteristic al alveolei necesită tratament specific.

Tratamente medicale și stomatologice pentru sângerarea persistentă

Managementul sângerării persistente după extracția dentară implică diverse modalități terapeutice, de la măsuri locale simple până la intervenții complexe, în funcție de cauza și severitatea sângerării.

Intervenții locale cu tifon, pliculețe de ceai și suturi: Aplicarea corectă a compreselor sterile umezite sau a pliculețelor de ceai negru direct pe zona de extracție poate ajuta la formarea cheagului sanguin. Acidul tanic din ceaiul negru are proprietăți hemostatice naturale. În cazurile severe, medicul stomatolog poate opta pentru suturarea plăgii post-extracționale pentru a controla sângerarea.

Agenți hemostatici și pansamente chirurgicale: Medicul stomatolog poate utiliza diverse substanțe hemostatice locale precum spongostanul, colagenul sau acidul tranexamic pentru a favoriza coagularea. Pansamentele chirurgicale speciale pot fi aplicate pentru a proteja zona și a menține agenții hemostatici în contact cu țesuturile.

Intervenții sistemice pentru afecțiuni subiacente: În cazul pacienților cu tulburări de coagulare sau alte afecțiuni sistemice, pot fi necesare tratamente specifice precum administrarea de vitamina K, plasmă proaspătă congelată sau factori de coagulare. Ajustarea medicației anticoagulante existente trebuie făcută sub stricta supraveghere medicală.

Recomandări post-tratament: După controlul sângerării, pacientul trebuie să respecte cu strictețe indicațiile medicului pentru prevenirea recurenței. Acestea includ menținerea unei igiene orale adecvate, evitarea traumatismelor locale și respectarea regimului alimentar recomandat. Monitorizarea atentă a zonei și prezentarea la controalele programate sunt esențiale pentru o vindecare optimă.

Prevenirea sângerării persistente

Reducerea riscului de sângerare prelungită după extracția dentară necesită o abordare preventivă atentă și respectarea strictă a recomandărilor medicale.

Respectarea instrucțiunilor post-extracție: Urmarea cu strictețe a indicațiilor medicului stomatolog în perioada post-extracțională este crucială pentru prevenirea complicațiilor. Aplicarea corectă a compreselor sterile, evitarea clătirii energice a gurii și menținerea poziției recomandate a capului contribuie la formarea și stabilizarea cheagului sanguin.

Gestionarea medicamentelor și afecțiunilor medicale: Pacienții care urmează tratamente anticoagulante sau suferă de afecțiuni care afectează coagularea trebuie să informeze medicul stomatolog înainte de procedură. Ajustarea dozelor de medicamente și implementarea măsurilor preventive specifice pot reduce semnificativ riscul de sângerare prelungită.

Odihnă și modificarea activității fizice: Limitarea efortului fizic și menținerea unei poziții corecte a capului în primele zile după extracție sunt esențiale pentru prevenirea complicațiilor. Evitarea activităților care cresc tensiunea arterială și mențin un nivel crescut al fluxului sanguin la nivelul cavității bucale reduce riscul de sângerare.

Ajustări alimentare și ale stilului de viață: Adoptarea unei diete moi și reci în primele zile după extracție, evitarea alimentelor iritante și renunțarea temporară la fumat sunt măsuri importante pentru prevenirea sângerării. Consumul adecvat de lichide și menținerea unei igiene orale corespunzătoare contribuie la procesul normal de vindecare.