Odontectomie: ce reprezinta si cum se realizeaza?

Procedura implică deschiderea gingiei și îndepărtarea osului din jurul dintelui pentru a facilita extracția. Este adesea recomandată atunci când măselele de minte nu au suficient spațiu pentru a erupe corect sau sunt poziționate anormal. Odontectomia poate preveni complicații grave și poate îmbunătăți sănătatea orală generală.

Înțelegerea odontectomiei

Odontectomia este o procedură complexă care implică mai multe etape și motive pentru a fi efectuată. În continuare, vom explora definiția și motivele pentru care această intervenție este necesară.

Definiția odontectomiei

Îndepărtarea chirurgicală a dinților incluși: Odontectomia este o procedură chirurgicală prin care se îndepărtează dinții care nu au erupt complet și sunt incluși în osul maxilar sau mandibular. Acești dinți pot fi poziționați orizontal, oblic sau vertical, ceea ce face imposibilă eruptia lor normală pe arcadă. Procedura implică deschiderea gingiei și îndepărtarea osului din jurul dintelui pentru a permite extracția acestuia. Este o intervenție complexă care necesită o evaluare atentă a poziției dintelui și a structurii anatomice înconjurătoare pentru a minimiza riscurile și complicațiile.

Concentrarea pe măselele de minte: Măselele de minte sunt cele mai frecvent afectate dinți în cazurile de incluziune dentară. Aceștia erup de obicei în jurul vârstei de 18 ani, dar adesea nu au suficient spațiu pentru a erupe corect. Poziția lor anormală poate duce la infecții, durere și deteriorarea dinților adiacenți. Odontectomia este adesea recomandată pentru a preveni aceste complicații și pentru a se asigura o sănătate orală optimă. Procedura poate fi efectuată sub anestezie locală sau generală, în funcție de complexitatea cazului și de preferințele pacientului.

Motivele pentru odontectomie și prevenirea complicațiilor

Incluziune și spațiu insuficient: Unul dintre principalele motive pentru care se efectuează odontectomia este incluziunea dentară, care apare atunci când dinții nu au suficient spațiu pentru a erupe corect pe arcadă. Aceasta poate duce la durere, infecții și deteriorarea dinților adiacenți. În plus, dinții incluși pot perturba tratamentele ortodontice, împiedicând alinierea corectă a dinților. Odontectomia este necesară pentru a preveni aceste probleme și pentru a se asigura o sănătate orală optimă.

Pericoronarita: Pericoronarita este o inflamație a țesutului gingival care înconjoară un dinte parțial erupt, cel mai frecvent o măsea de minte. Aceasta apare atunci când bacteriile și resturile alimentare se acumulează sub un lambou de gingie care acoperă parțial dintele. Simptomele includ durere, umflături și dificultăți la deschiderea gurii. Dacă nu este tratată, pericoronarita poate duce la infecții mai grave și la formarea de abcese. Tratamentul implică curățarea zonei afectate, administrarea de antibiotice și, în cazuri severe, îndepărtarea chirurgicală a lamboului gingival sau a dintelui afectat.

Cariile dentare și infecțiile: Dinții incluși, în special măselele de minte, sunt predispuși la dezvoltarea cariilor dentare și a infecțiilor din cauza dificultății de a-i curăța corespunzător. Resturile alimentare și bacteriile se pot acumula în jurul acestor dinți, ducând la formarea cariilor și, ulterior, la infecții. Infecțiile pot provoca durere, umflături și, în cazuri severe, pot afecta osul maxilar sau mandibular. Prevenirea acestor complicații implică igiena orală riguroasă și, în multe cazuri, îndepărtarea chirurgicală a dinților incluși.

Deteriorarea dinților adiacenți: Dinții incluși pot exercita presiune asupra dinților adiacenți, ducând la deteriorarea acestora. Această presiune poate provoca deplasarea dinților, eroziunea smalțului și chiar resorbția rădăcinilor dinților vecini. În plus, dinții incluși pot perturba tratamentele ortodontice, împiedicând alinierea corectă a dinților. Pentru a preveni aceste probleme, odontectomia este adesea recomandată pentru a îndepărta dinții incluși și a proteja sănătatea dinților adiacenți.

Formarea chisturilor sau tumorilor: Dinții incluși pot fi asociați cu formarea de chisturi sau tumori în osul maxilar sau mandibular. Chisturile sunt cavități pline cu lichid care se pot dezvolta în jurul unui dinte inclus și pot provoca distrugerea osului și a țesuturilor înconjurătoare. Tumorile, deși mai rare, pot fi benigne sau maligne și pot necesita intervenții chirurgicale complexe pentru îndepărtare. Prevenirea acestor complicații implică monitorizarea regulată a dinților incluși prin radiografii și, dacă este necesar, îndepărtarea chirurgicală a acestora.

Procedura de odontectomie

Procedura de odontectomie implică mai multe etape, de la evaluarea preoperatorie până la alegerea tipului de anestezie. În continuare, vom explora aceste etape în detaliu.

Evaluarea preoperatorie

Examinarea dentară și imagistica: Examinarea dentară și imagistica sunt esențiale pentru planificarea unei odontectomii. Medicul dentist va efectua o examinare clinică detaliată a cavității bucale pentru a evalua starea generală a dinților și a gingiilor. Radiografiile dentare, cum ar fi radiografiile panoramice sau tomografiile computerizate, sunt utilizate pentru a obține imagini detaliate ale dinților incluși și ale structurilor anatomice înconjurătoare. Aceste imagini ajută la identificarea poziției exacte a dinților incluși, a gradului de incluziune și a eventualelor complicații, cum ar fi apropierea de nervi sau sinusuri.

Evaluarea incluziunii și dificultății: Evaluarea incluziunii și dificultății este un pas crucial în planificarea odontectomiei. Medicul dentist va analiza poziția și orientarea dinților incluși pentru a determina gradul de dificultate al procedurii. Aceasta poate include evaluarea unghiului de înclinare a dintelui, adâncimea la care este inclus în os și proximitatea față de structurile anatomice importante, cum ar fi nervii și sinusurile. În funcție de acești factori, medicul poate decide dacă procedura poate fi efectuată în cabinetul stomatologic sau dacă este necesară intervenția unui chirurg oral specializat.

Opțiuni de anestezie

Anestezia locală: Anestezia locală este cea mai comună formă de anestezie utilizată în odontectomie. Aceasta implică injectarea unui anestezic local în zona din jurul dintelui inclus pentru a amorți complet regiunea și a preveni durerea în timpul procedurii. Anestezia locală este eficientă pentru majoritatea pacienților și permite o recuperare rapidă după intervenție. Pacienții rămân conștienți pe parcursul procedurii, dar nu simt durere în zona tratată.

Sedarea sau anestezia generală: În cazurile mai complexe sau pentru pacienții care sunt foarte anxioși, sedarea sau anestezia generală poate fi o opțiune. Sedarea implică administrarea de medicamente care induc o stare de relaxare profundă, dar pacientul rămâne conștient. Anestezia generală, pe de altă parte, implică adormirea completă a pacientului pe durata procedurii. Aceasta este utilizată în cazurile în care procedura este deosebit de dificilă sau când pacientul are nevoie de un confort maxim. Alegerea tipului de anestezie depinde de complexitatea cazului și de preferințele pacientului și ale medicului.

Pașii chirurgicali

Incizia și ridicarea lamboului: Procedura de odontectomie începe cu realizarea unei incizii în gingie pentru a expune dintele inclus și osul înconjurător. Medicul dentist sau chirurgul oral utilizează un bisturiu pentru a face o tăietură precisă în țesutul gingival. După realizarea inciziei, se ridică un lambou de țesut gingival pentru a avea acces clar la dintele inclus și la structurile anatomice înconjurătoare. Ridicarea lamboului permite vizualizarea directă a zonei de lucru și facilitează îndepărtarea ulterioară a osului și a dintelui.

Îndepărtarea osului: După ridicarea lamboului, următorul pas este îndepărtarea osului care acoperă dintele inclus. Aceasta se realizează cu ajutorul unor instrumente chirurgicale speciale, cum ar fi frezele dentare. Îndepărtarea osului este necesară pentru a crea un acces adecvat la dintele inclus și pentru a facilita extracția acestuia. Medicul dentist sau chirurgul oral va îndepărta cu atenție cantitatea minimă de os necesară pentru a evita deteriorarea structurilor anatomice adiacente și pentru a minimiza trauma chirurgicală.

Secționarea și extracția dintelui: În unele cazuri, dintele inclus poate fi prea mare sau prea complex pentru a fi extras într-o singură bucată. În astfel de situații, dintele este secționat în fragmente mai mici pentru a facilita extracția. Medicul dentist sau chirurgul oral va utiliza freze dentare pentru a tăia dintele în bucăți mai mici, care pot fi apoi îndepărtate individual. Această tehnică reduce riscul de deteriorare a osului și a țesuturilor înconjurătoare și permite o extracție mai controlată și mai sigură.

Închiderea și suturarea plăgii: După îndepărtarea dintelui, zona de extracție trebuie curățată și pregătită pentru închiderea plăgii. Medicul dentist sau chirurgul oral va curăța zona pentru a îndepărta orice resturi de os sau fragmente dentare și pentru a preveni infecțiile. Apoi, lamboul de țesut gingival este repoziționat și suturat pentru a închide plaga. Suturile pot fi resorbabile sau neresorbabile, în funcție de preferințele medicului și de complexitatea cazului. Închiderea corectă a plăgii este esențială pentru o vindecare adecvată și pentru a minimiza riscul de complicații postoperatorii.

Odontectomia parțială intenționată (Coronectomia)

Indicații: Coronectomia este indicată în cazurile în care există un risc ridicat de deteriorare a nervului alveolar inferior în timpul extracției unei măsele de minte impactate. Aceasta este o procedură alternativă la extracția completă, care implică doar îndepărtarea coroanei dintelui, lăsând rădăcinile intacte. Rațiunea din spatele acestei proceduri este de a reduce riscul de leziuni nervoase, care pot duce la amorțeală sau durere persistentă. Coronectomia este recomandată în special pentru pacienții tineri, la care rădăcinile dinților nu sunt complet dezvoltate și sunt mai aproape de nervi.

Tehnică și avantaje: Tehnica coronectomiei implică realizarea unei incizii în gingie pentru a expune coroana dintelui inclus. După expunerea coroanei, aceasta este secționată și îndepărtată, lăsând rădăcinile în os. Avantajele coronectomiei includ reducerea riscului de leziuni nervoase și a complicațiilor postoperatorii, cum ar fi infecțiile și durerile severe. De asemenea, procedura este mai puțin invazivă și necesită un timp de recuperare mai scurt comparativ cu extracția completă a dintelui. Coronectomia este o opțiune sigură și eficientă pentru pacienții cu risc ridicat de complicații nervoase.