Planseu bucal: anatomie si epidemiologia cancerului

Anatomia planșeului bucal include limite bine definite și o compoziție musculară specifică, care contribuie la funcționalitatea sa. În plus, planșeul bucal poate fi afectat de diverse patologii, inclusiv cancerul, care necesită diagnostic și tratament prompt. Înțelegerea detaliată a anatomiei și funcțiilor planșeului bucal este crucială pentru identificarea și gestionarea eficientă a problemelor asociate cu această regiune.

Anatomia Planșeului Bucal

Anatomia planșeului bucal este complexă și implică multiple structuri și limite. În continuare, vom explora locația și limitele acestei regiuni, oferind o privire detaliată asupra componentelor sale.

Locația și Limitele

Componentă a Cavității Orale: Planșeul bucal este o componentă a cavității orale, situat sub limbă și delimitat de gingia mandibulară. Această zonă include mușchii milohioidieni, genioglos și geniohioidieni, care formează baza musculară a cavității orale. Planșeul bucal este împărțit în două jumătăți de frenul lingual și conține orificiile glandelor salivare submandibulare și sublinguale. Glandele sublinguale se află imediat sub mucoasa planșeului bucal, iar glandele submandibulare se află pe suprafața externă a mușchiului milohioidian.

Zonă în Formă de Potcoavă: Planșeul bucal are o formă de potcoavă, extinzându-se de la suprafața ventrală a limbii până la creasta alveolară mandibulară. Această formă permite o distribuție uniformă a mușchilor și glandelor salivare, asigurând funcționalitatea optimă a cavității orale. Zona este împărțită în spațiul sublingual și spațiul submandibular de mușchiul milohioidian. Spațiul sublingual conține glandele sublinguale, ductele submandibulare, nervii hipoglos și arterele linguale. Spațiul submandibular conține corpurile principale ale glandelor submandibulare.

Limite (Mucoasa Orală, Mușchiul Milohioidian, Gingia Mandibulară, Pilierul Tonsilar Anterior): Planșeul bucal este delimitat superior de mucoasa orală, inferior de mușchiul milohioidian, anterior de gingia mandibulară și posterior de pilierul tonsilar anterior. Mușchiul milohioidian formează diafragma musculară a cavității orale, iar mușchiul genioglos contribuie la mișcările limbii. Glandele submandibulare se află de-a lungul corpului mandibulei, iar ductul submandibular (ductul Wharton) se deschide în planșeul bucal anterior, aproape de linia mediană. Glandele sublinguale sunt cele mai mici dintre glandele salivare majore și se află între mandibulă și mușchiul genioglos.

Compoziția Musculară

Mușchiul Milohioidian: Mușchiul milohioidian este un mușchi triunghiular situat în planșeul bucal, formând o diafragmă musculară care susține cavitatea orală. Acesta se întinde de la linia milohioidiană de pe fața internă a mandibulei până la corpul osului hioid. Mușchiul milohioidian contribuie la ridicarea și deplasarea înainte a osului hioid, facilitând astfel deglutiția și vorbirea. De asemenea, acest mușchi ajută la coborârea mandibulei, mărind orificiul bucal. Inervația mușchiului milohioidian este realizată de un ram din nervul alveolar inferior, care provine din nervul mandibular, ramură a nervului trigemen.

Mușchiul Genioglos: Mușchiul genioglos este un mușchi plat și subțire situat în partea superioară a planșeului bucal, imediat sub limbă. Acesta se întinde de la spina mentală a mandibulei până la partea inferioară a limbii. Mușchiul genioglos este principalul mușchi responsabil pentru mișcările limbii, inclusiv proiecția și retragerea acesteia. De asemenea, contribuie la modificarea formei limbii, facilitând astfel vorbirea și masticația. Inervația mușchiului genioglos este asigurată de nervul hipoglos, care este nervul motor al limbii.

Mușchiul Geniohioidian: Mușchiul geniohioidian este un mușchi mic și cilindric situat deasupra mușchiului milohioidian și inferior de mușchiul genioglos. Acesta se întinde de la spina mentală inferioară a mandibulei până la corpul osului hioid. Mușchiul geniohioidian trage osul hioid înainte și în sus, facilitând astfel deglutiția și mișcările limbii. De asemenea, ajută la coborârea mandibulei, mărind orificiul bucal. Inervația mușchiului geniohioidian este asigurată de un ram din nervul cervical C1, care pătrunde împreună cu nervul hipoglos în planșeul cavității orale.

Glandele Salivare

Glandele Sublinguale: Glandele sublinguale sunt cele mai mici dintre glandele salivare majore și sunt situate în planșeul bucal, între mandibulă și mușchiul genioglos. Aceste glande produc saliva care ajută la lubrifierea cavității orale și la inițierea procesului de digestie. Fiecare glandă sublinguală are multiple ducte mici care se deschid de-a lungul pliului sublingual, o creastă de țesut situată sub limbă. Glandele sublinguale sunt esențiale pentru menținerea umidității în cavitatea orală și pentru facilitarea vorbirii și masticației.

Glandele Submandibulare și Ductele (Ductele Wharton): Glandele submandibulare sunt glande salivare majore situate de-a lungul corpului mandibulei. Aceste glande produc o cantitate semnificativă de salivă, care este esențială pentru digestie și menținerea sănătății orale. Ductele submandibulare, cunoscute și sub denumirea de ductele Wharton, sunt canale prin care saliva este transportată de la glandele submandibulare la cavitatea orală. Fiecare duct submandibular are aproximativ 5 centimetri lungime și se deschide în planșeul bucal, aproape de linia mediană, sub limbă. Glandele submandibulare sunt palpabile ca mase moi în partea posterioară a mușchiului milohioidian, iar ductele lor sunt esențiale pentru eliberarea salivei în cavitatea orală.

Inervația și Drenajul Limfatic

Inervația Motorie (Nervul Hipoglos): Nervul hipoglos este principalul nerv motor al limbii, responsabil pentru mișcările acesteia. Acest nerv trece anterior de aspectul inferior al mușchiului hioglos și apoi lateral de mușchiul genioglos. Inervația motorie asigurată de nervul hipoglos este esențială pentru funcții precum vorbirea, masticația și deglutiția. Leziunea nervului hipoglos poate duce la paralizia și atrofia limbii pe partea afectată, ceea ce poate afecta semnificativ capacitatea de a vorbi și de a mesteca.

Inervația Senzorială (Nervul Lingual): Nervul lingual este o ramură a nervului mandibular și realizează inervația senzorială a planșeului bucal. Acest nerv intră în cavitatea orală între mușchiul pterigoidian medial și ramura mandibulei și trece anterior sub mucoasa orală, medial de al treilea molar mandibular. Nervul lingual este responsabil pentru senzațiile de durere, temperatură și atingere în planșeul bucal și în partea anterioară a limbii. Leziunea nervului lingual poate duce la pierderea sensibilității în aceste zone, afectând astfel funcțiile orale.

Drenajul Limfatic (Nodurile Submandibulare, Subdigastrice și Cervicale): Drenajul limfatic al planșeului bucal este esențial pentru eliminarea toxinelor și a celulelor moarte din această zonă. Nodurile limfatice submandibulare sunt primele noduri de drenaj pentru planșeul bucal și sunt împărțite în grupuri pre-glandulare, intra-glandulare și post-glandulare. Limfa poate drena și în nodurile submentale, iar în final, în nodurile jugulo-omohioidiene. Drenajul limfatic eficient este crucial pentru menținerea sănătății planșeului bucal și pentru prevenirea infecțiilor și a altor afecțiuni.

Cancerul Planșeului Bucal

Cancerul planșeului bucal este o formă de cancer oral care afectează zona situată sub limbă. Această afecțiune poate fi influențată de diverși factori de risc și are o epidemiologie specifică. În continuare, vom explora prevalența, incidența și factorii de risc asociați cu acest tip de cancer.

Epidemiologie și Factori de Risc

Prevalență și Incidență: Cancerul planșeului bucal reprezintă aproximativ 15-20% din toate cazurile de cancer oral. Este a doua cea mai frecventă locație intraorală pentru carcinomul cu celule scuamoase, după buze. Incidența acestui tip de cancer este mai mare la bărbați decât la femei și crește odată cu vârsta, fiind mai frecvent diagnosticat la persoanele de peste 50 de ani.

Predispoziție de Gen (Bărbați): Bărbații sunt de trei până la patru ori mai predispuși să dezvolte cancerul planșeului bucal comparativ cu femeile. Această diferență poate fi atribuită în mare parte obiceiurilor de consum de tutun și alcool, care sunt mai frecvente la bărbați. De asemenea, factorii hormonali și genetici pot juca un rol în această predispoziție.

Consumul de Tutun și Alcool: Consumul de tutun, sub orice formă, este unul dintre cei mai semnificativi factori de risc pentru cancerul planșeului bucal. Fumatul de țigări, trabucuri, pipe, precum și utilizarea tutunului de mestecat, cresc considerabil riscul de dezvoltare a acestui tip de cancer. Consumul excesiv de alcool este un alt factor de risc major, iar combinația dintre tutun și alcool amplifică riscul de câteva ori.

Infecția cu Virusul Papiloma Uman (HPV): Infecția cu virusul papiloma uman, în special tulpinile 16 și 18, este asociată cu un risc crescut de dezvoltare a cancerului planșeului bucal. HPV este un virus comun transmis prin contact sexual, care poate provoca modificări celulare ce duc la cancer. Vaccinarea împotriva HPV poate reduce riscul de infecție și, implicit, riscul de cancer asociat.

Imunodeficiență (HIV, Receptorii de Transplant de Organe): Persoanele cu imunodeficiență, cum ar fi cele infectate cu virusul imunodeficienței umane (HIV) sau receptorii de transplant de organe, prezintă un risc crescut de a dezvolta cancerul planșeului bucal. Sistemul imunitar slăbit face dificilă combaterea infecțiilor și a celulelor anormale, permițând astfel dezvoltarea și proliferarea celulelor canceroase. În cazul pacienților cu HIV, riscul este amplificat de infecțiile oportuniste și de inflamațiile cronice. Receptorii de transplant de organe sunt adesea supuși unui tratament imunosupresor pentru a preveni respingerea organului transplantat, ceea ce poate contribui la creșterea susceptibilității la cancer.

Prezentare Clinică și Simptome

Ulcer sau Nodul care nu se Vindecă: Unul dintre semnele timpurii ale cancerului planșeului bucal este apariția unui ulcer sau nodul care nu se vindecă și nu provoacă durere. Aceste leziuni pot fi confundate cu aftele obișnuite, dar persistă și se pot mări în timp. Este esențial ca orice ulcer sau nodul care nu se vindecă în câteva săptămâni să fie evaluat de un medic pentru a exclude posibilitatea cancerului.

Durere și Dificultate la Mișcarea Limbii: Pe măsură ce cancerul planșeului bucal progresează, poate provoca durere și dificultăți la mișcarea limbii. Aceste simptome pot afecta capacitatea de a vorbi, de a mesteca și de a înghiți. Durerea poate fi constantă sau poate apărea doar la contactul cu alimentele sau băuturile.

Dinți Slăbiți și Proteze Dentare Nepotrivite: Cancerul planșeului bucal poate duce la slăbirea dinților și la probleme cu protezele dentare. Tumorile pot afecta structura osoasă și țesuturile de susținere ale dinților, ceea ce poate duce la mobilitatea acestora. De asemenea, protezele dentare pot deveni nepotrivite și inconfortabile din cauza modificărilor în structura cavității orale.

Pete Albe, Roșii sau Întunecate în Gură: Apariția unor pete albe, roșii sau întunecate în gură poate fi un semn al cancerului planșeului bucal. Aceste pete, cunoscute sub denumirea de leucoplazie, eritroplazie sau melanoplazie, pot indica prezența unor celule anormale. Este important ca orice modificare de culoare sau textură a mucoasei bucale să fie examinată de un medic pentru a exclude posibilitatea cancerului.

Durere de Maxilar, Umflături și Amorțeală: Cancerul planșeului bucal poate provoca durere în maxilar, umflături și amorțeală. Aceste simptome apar atunci când tumora invadează structurile osoase și țesuturile moi din jurul maxilarului. Durerea poate fi constantă sau intermitentă și poate fi agravată de mișcările mandibulei, cum ar fi mestecatul sau vorbitul. Umflăturile pot fi vizibile sau palpabile și pot indica prezența unei tumori sau a unei inflamații. Amorțeala în zona maxilarului poate fi un semn al afectării nervilor, ceea ce poate duce la pierderea sensibilității și dificultăți în mișcarea mandibulei.

Durere de Ureche și Noduli la Gât: Durerea de ureche și prezența nodulilor la gât sunt simptome comune ale cancerului planșeului bucal. Durerea de ureche apare adesea din cauza iradierii durerii de la tumora situată în planșeul bucal către ureche. Aceasta poate fi constantă sau intermitentă și poate fi însoțită de senzația de plenitudine în ureche. Nodulii la gât sunt adesea rezultatul metastazelor ganglionare, unde celulele canceroase se răspândesc la nodurile limfatice din gât. Acești noduli pot fi palpabili și pot varia în dimensiune, fiind adesea dureroși la atingere.

Diagnosticul și Stadializarea

Examinare Fizică și Inspecție Vizuală: Diagnosticul cancerului planșeului bucal începe cu o examinare fizică detaliată și o inspecție vizuală a cavității orale. Medicul va utiliza un depresor de limbă pentru a vizualiza planșeul bucal și va palpa zona pentru a detecta eventualii noduli sau leziuni. Examinarea va include și verificarea urechilor, nasului, gâtului și ganglionilor limfatici pentru a determina dacă tumora s-a răspândit.

Studii de Imagistică (Ortopantomografie, Tomografie Computerizată, Rezonanță Magnetică, Tomografie cu Emisie de Pozitroni): Studiile de imagistică sunt esențiale pentru evaluarea extinderii tumorii și planificarea tratamentului. Ortopantomografia oferă o imagine panoramică a maxilarului, ajutând la detectarea invaziei osoase. Tomografia computerizată și rezonanța magnetică oferă imagini detaliate ale țesuturilor moi și osoase și permite evaluarea precisă a dimensiunii și localizării tumorii. Tomografia cu emisie de pozitroni poate detecta metastazele și activitatea metabolică a celulelor canceroase.

Biopsie și Aspirație cu Ac Fin: Biopsia este procedura prin care se prelevează un eșantion de țesut din tumora suspectă pentru a fi examinat la microscop. Aspirația cu ac fin implică utilizarea unui ac subțire pentru a extrage celule din nodul sau tumora suspectă. Aceste proceduri sunt esențiale pentru confirmarea diagnosticului de cancer și pentru determinarea tipului și gradului de malignitate al tumorii.

Răspândirea Tumorii și Invazia Mandibulară: Cancerul planșeului bucal poate să se răspândească în structurile adiacente, inclusiv în mandibulă. Invazia mandibulară poate varia de la implicarea corticală superficială până la invazia măduvei osoase. Tumorile care se răspândesc lateral pot afecta mandibula, iar invazia măduvei osoase necesită adesea o rezecție segmentară a mandibulei. Răspândirea tumorii poate implica și baza limbii și spațiul submandibular, complicând astfel tratamentul și necesitatea unor intervenții chirurgicale complexe.

Opțiuni de Tratament

Rezecția Tumorii și Marginile: Rezecția tumorii implică îndepărtarea completă a tumorii împreună cu o margine de țesut sănătos ca toate celulele canceroase să fie eliminate. Marginile de siguranță sunt esențiale pentru a reduce riscul de recurență a cancerului. În funcție de dimensiunea și localizarea tumorii, chirurgul poate îndepărta o porțiune semnificativă a planșeului bucal și a țesuturilor adiacente. Este important ca marginile de rezecție să fie analizate histopatologic pentru a confirma absența celulelor canceroase.

Mandibulectomie și Reconstrucție: Mandibulectomia este procedura chirurgicală prin care se îndepărtează o parte a mandibulei afectată de cancer. Aceasta poate fi marginală, implicând doar cortexul osos, sau segmentară, implicând o porțiune mai mare a osului. După îndepărtarea segmentului afectat, reconstrucția mandibulei este esențială pentru a restabili funcția și estetica. Reconstrucția poate implica utilizarea de grefe osoase sau plăci metalice pentru a reface structura mandibulei.

Disecția Gâtului: Disecția gâtului este o procedură chirurgicală prin care se îndepărtează nodulii limfatici afectați de metastaze. Aceasta este esențială pentru a preveni răspândirea cancerului și pentru a îmbunătăți prognosticul pacientului. Disecția gâtului poate fi selectivă, îndepărtând doar nodulii afectați, sau radicală, îndepărtând toți nodulii limfatici dintr-o anumită regiune. Procedura poate implica și îndepărtarea unor structuri adiacente, cum ar fi mușchii sau nervii, pentru a se elimina complet țesutul afectat.

Radioterapia: Radioterapia este o metodă de tratament utilizată frecvent în cancerul planșeului bucal, în special în stadiile avansate sau după intervenția chirurgicală pentru a elimina celulele canceroase rămase. Aceasta implică utilizarea radiațiilor de înaltă energie pentru a distruge celulele canceroase și a reduce dimensiunea tumorii. Radioterapia poate fi administrată extern, printr-un aparat care direcționează radiațiile către zona afectată, sau intern, prin implantarea unor surse radioactive direct în tumoare. Efectele secundare pot include inflamația mucoasei bucale, uscăciunea gurii și dificultăți la înghițire, dar aceste simptome sunt de obicei temporare și gestionabile.

Chimioterapia: Chimioterapia implică utilizarea medicamentelor pentru a distruge celulele canceroase sau pentru a împiedica creșterea și divizarea acestora. În cancerul planșeului bucal, chimioterapia poate fi utilizată singură sau în combinație cu radioterapia și intervenția chirurgicală. Medicamentele chimioterapice sunt administrate de obicei pe cale orală sau intravenoasă și circulă prin întregul corp, atacând celulele canceroase. Efectele secundare ale chimioterapiei pot include greață, vărsături, căderea părului și scăderea numărului de celule sanguine, dar acestea pot fi gestionate cu tratamente de susținere.

Terapia Combinată pentru Cazurile Avansate: În cazurile avansate de cancer al planșeului bucal, o abordare combinată de tratament poate fi necesară pentru a obține cele mai bune rezultate. Aceasta poate include o combinație de chirurgie, radioterapie și chimioterapie. Terapia combinată are scopul de a reduce dimensiunea tumorii înainte de intervenția chirurgicală, de a elimina celulele canceroase rămase după operație și de a preveni recurența cancerului. Această abordare poate îmbunătăți rata de supraviețuire și calitatea vieții pacienților, dar poate fi asociată și cu un risc crescut de efecte secundare și complicații.