Stomatita herpetica: cauze, simptome, tratament si preventie

Deși poate apărea la orice vârstă, stomatita herpetică afectează preponderent copiii cu vârste între 6 luni și 5 ani, manifestându-se prin refuzul alimentației și salivație abundentă. Simptomele durează în general 7-14 zile, iar vindecarea survine de obicei fără complicații. Odată contractat, virusul rămâne în organism toată viața, putând cauza recurențe sub formă de herpes labial.

Aspecte esențiale despre stomatita herpetică

Stomatita herpetică reprezintă una dintre cele mai frecvente infecții virale ale cavității bucale, având un impact semnificativ asupra calității vieții pacienților. Manifestările clinice variază de la forme ușoare până la episoade severe care necesită spitalizare.

Definiție: Stomatita herpetică este o infecție virală acută a mucoasei bucale și a gingiilor, caracterizată prin apariția de vezicule dureroase care se transformă ulterior în ulcerații. Această afecțiune este cauzată de virusul herpes simplex tip 1 și reprezintă prima manifestare a infecției cu acest virus.

Peroanele frecvent afectate: Copiii cu vârste între 6 luni și 5 ani sunt cel mai frecvent afectați de stomatita herpetică, aceasta fiind prima manifestare a contactului cu virusul herpes simplex. Adulții pot dezvolta și ei această afecțiune, dar cazurile sunt mai rare și de obicei mai puțin severe.

Transmitere: Transmiterea virusului se realizează prin contact direct cu secrețiile infectate sau prin picături de salivă. Virusul poate fi transmis și prin intermediul obiectelor contaminate precum jucării, tacâmuri sau pahare. Perioada de contagiozitate începe înainte de apariția simptomelor și durează până la vindecarea completă a leziunilor.

Durată: Episodul acut de stomatită herpetică durează în general între 7 și 14 zile. Simptomele ating intensitatea maximă în primele 4-5 zile, după care încep să se amelioreze treptat. În cazurile severe, vindecarea poate dura până la 3 săptămâni.

Contagiozitate: Stomatita herpetică este foarte contagioasă în perioada activă a infecției. Transmiterea este posibilă prin contact direct cu leziunile sau secrețiile infectate. Contagiozitatea începe cu 24-48 de ore înainte de apariția simptomelor și persistă până când toate leziunile s-au vindecat complet.

Cauze și factori de risc

Apariția stomatitei herpetice este determinată de interacțiunea complexă dintre virus și sistemul imunitar al gazdei, fiind influențată de diverși factori care pot favoriza dezvoltarea infecției sau reactivarea virusului latent.

Virusul herpes simplex tip 1: Acest virus reprezintă principalul agent patogen responsabil pentru apariția stomatitei herpetice. Virusul herpes simplex tip 1 are tropism pentru țesutul epitelial al cavității bucale, unde se replică și produce leziuni caracteristice. După infectarea inițială, virusul rămâne latent în ganglionii nervoși trigeminali, putând cauza recurențe în anumite condiții.

Virusul herpes simplex tip 2: Deși mai rar întâlnit în cazurile de stomatită herpetică, virusul herpes simplex tip 2 poate cauza și el leziuni la nivelul cavității bucale. Acest tip viral este asociat mai frecvent cu infecțiile genitale, dar poate produce manifestări orale prin contact orogenital sau la persoanele imunocompromise.

Igiena orală deficitară: Neglijarea igienei orale poate crea condiții favorabile pentru dezvoltarea și persistența infecției herpetice. Prezența plăcii bacteriene și a inflamației gingivale poate facilita pătrunderea virusului în țesuturile bucale și poate agrava severitatea simptomelor.

Imunosupresia și bolile sistemice: Persoanele cu sistem imunitar slăbit, fie din cauza unor boli precum infecția HIV sau cancer, fie din cauza tratamentelor imunosupresoare, prezintă un risc crescut de a dezvolta forme severe de stomatită herpetică. Bolile sistemice pot afecta capacitatea organismului de a lupta împotriva infecției virale.

Stres, traumă și alți factori declanșatori: Stresul fizic sau emoțional, traumatismele locale, expunerea prelungită la soare, menstruația sau febra pot declanșa reactivarea virusului și apariția manifestărilor clinice. Acești factori pot reduce temporar eficiența sistemului imunitar, permițând multiplicarea virală.

Simptome și manifestări clinice

Stomatita herpetică se manifestă printr-o gamă variată de simptome, care evoluează în mai multe etape și pot varia ca intensitate de la un pacient la altul.

Simptome precoce: Primele manifestări includ febră ridicată, care poate atinge 39-40°C, iritabilitate marcată și stare generală alterată. Pacienții pot prezenta oboseală, dureri musculare și cefalee. Aceste simptome apar de obicei cu 1-2 zile înainte de apariția leziunilor bucale.

Leziuni orale: Veziculele și ulcerațiile reprezintă manifestările caracteristice ale stomatitei herpetice. Acestea apar inițial ca mici vezicule care se sparg rapid, formând ulcerații dureroase acoperite de o membrană alb-gălbuie. Gingiile devin roșii, umflate și sângerează ușor la atingere.

Dificultăți în alimentație: Durerea intensă provocată de leziunile bucale determină dificultăți majore în alimentație și hidratare. Pacienții evită consumul de alimente și lichide din cauza disconfortului sever la înghițire. Acest lucru poate duce la deshidratare și scădere în greutate, mai ales la copiii mici.

Halitoza și hipersalivație: Infecția virală și prezența leziunilor determină apariția unui miros neplăcut al gurii și producerea excesivă de salivă. Hipersalivația este mai pronunțată la copii, care pot prezenta scurgerea continuă a salivei din cauza dificultății de a înghiți.

Ganglioni limfatici măriți: Inflamația ganglionilor limfatici submandibulari și cervicali reprezintă un semn frecvent al stomatitei herpetice. Ganglionii devin sensibili la palpare și pot persista măriți timp de câteva săptămâni după vindecarea leziunilor bucale.

Complicații

Majoritatea cazurilor de stomatită herpetică evoluează favorabil, dar în anumite situații pot apărea complicații care necesită atenție medicală imediată.

Deshidratarea: Reprezintă cea mai frecventă complicație a stomatitei herpetice, în special la copiii mici. Durerea intensă la înghițire și refuzul alimentației pot duce rapid la deshidratare severă. Semnele de deshidratare includ scăderea diurezei, uscăciunea mucoaselor, letargie și scăderea elasticității cutanate.

Herpes labial: Această complicație frecventă apare sub forma unor vezicule dureroase pe buze sau în jurul gurii. Leziunile încep cu o senzație de furnicătură și arsură, urmată de apariția veziculelor care se sparg și formează cruste. Episoadele de herpes labial pot fi declanșate de stres, expunere la soare, febră sau scăderea imunității. Vindecarea completă durează aproximativ 7-10 zile, dar virusul rămâne latent în organism și poate cauza recurențe periodice.

Panarițiu herpetic: Reprezintă o infecție dureroasă a degetelor, care apare mai frecvent la personalul medical și la copiii care își sug degetele. Infecția se manifestă prin vezicule dureroase la nivelul degetelor, însoțite de roșeață, umflătură și sensibilitate locală. Vindecarea durează 2-3 săptămâni și poate necesita tratament antiviral sistemic pentru ameliorarea simptomelor.

Keratita herpetică: Această complicație gravă afectează corneea și poate duce la pierderea vederii dacă nu este tratată prompt. Infecția se manifestă prin durere oculară, sensibilitate la lumină, vedere încețoșată și senzație de corp străin în ochi. Keratita herpetică necesită tratament oftalmologic de urgență pentru prevenirea cicatricilor corneene și a complicațiilor vizuale permanente.

Encefalita herpetică: Reprezintă cea mai severă complicație, caracterizată prin inflamația creierului. Simptomele includ febră ridicată, cefalee severă, confuzie, convulsii și alterarea stării de conștiență. Această complicație pune viața în pericol și necesită spitalizare imediată cu administrare de antivirale intravenos. Diagnosticul și tratamentul precoce sunt esențiale pentru reducerea riscului de sechele neurologice permanente.

Diagnostic

Diagnosticul stomatitei herpetice se bazează pe evaluarea clinică atentă a simptomelor și aspectului caracteristic al leziunilor bucale. Confirmarea diagnosticului poate necesita teste suplimentare în cazurile atipice sau severe.

Examinarea clinică: Medicul evaluează aspectul și distribuția leziunilor bucale, prezența febrei și a ganglionilor limfatici măriți. Veziculele și ulcerațiile caracteristice, localizate pe mucoasa bucală și gingii, împreună cu istoricul recent de febră și iritabilitate, sugerează diagnosticul. Examinarea include și evaluarea gradului de hidratare și a capacității de alimentație a pacientului.

Teste de laborator: În cazurile severe sau atipice, se pot efectua teste specifice pentru confirmarea diagnosticului. Reacția de polimerizare în lanț permite detectarea rapidă și precisă a virusului herpes simplex în probele prelevate din leziuni. Cultura virală, deși necesită mai mult timp, poate identifica tipul specific de virus și sensibilitatea la antivirale. Aceste teste sunt rareori necesare în cazurile tipice.

Diagnostic diferențial: Stomatita herpetică trebuie diferențiată de alte afecțiuni care pot cauza leziuni bucale similare. Principalele afecțiuni care trebuie luate în considerare sunt aftele bucale, gingivostomatita ulcero-necrotică, stomatita candidozică și leziunile traumatice. Prezența febrei, aspectul caracteristic al leziunilor și evoluția tipică a bolii ajută la stabilirea diagnosticului corect.

Tratament și îngrijire

Managementul stomatitei herpetice urmărește ameliorarea simptomelor, prevenirea deshidratării și accelerarea vindecării. Abordarea terapeutică combină măsurile de susținere cu tratamentul medicamentos specific.

Îngrijire suportivă: Menținerea unei hidratări adecvate reprezintă prioritatea principală în managementul stomatitei herpetice. Pacienții trebuie încurajați să consume lichide reci și non-acide pentru prevenirea deshidratării. Controlul durerii se realizează prin administrarea de analgezice și utilizarea de geluri anestezice topice. Repausul la pat și alimentația moale, anti, facilitează recuperarea.

Terapie antivirală: Medicamentele antivirale precum aciclovirul, valaciclovirul sau famciclovirul pot fi prescrise pentru reducerea severității și duratei simptomelor. Tratamentul este mai eficient dacă este inițiat în primele 72 de ore de la debutul simptomelor. Administrarea poate fi orală sau intravenoasă în cazurile severe. Durata terapiei variază între 5 și 10 zile, în funcție de severitatea infecției.

Măsuri de igienă orală: Menținerea unei igiene orale adecvate este esențială pentru prevenirea infecțiilor secundare și accelerarea vindecării. Periajul dentar trebuie efectuat cu blândețe, folosind o periuță moale și pastă de dinți non-iritantă. Clătirile bucale cu soluții saline sau antiseptice pot ajuta la menținerea curățeniei și reducerea încărcăturii bacteriene.

Alimente și substanțe de evitat: Anumite alimente și băuturi pot agrava disconfortul și întârzia vindecarea. Pacienții trebuie să evite alimentele acide, sărate sau condimentate, precum și băuturile carbogazoase. De asemenea, trebuie evitate alimentele dure sau crocante care pot traumatiza mucoasa afectată. Consumul de alcool și fumatul sunt contraindicate pe perioada bolii.

Criterii de spitalizare: Spitalizarea devine necesară în cazurile severe sau complicate. Principalele indicații pentru internare includ deshidratarea severă, imposibilitatea menținerii hidratării orale, febra persistentă și apariția complicațiilor. Copiii mici și pacienții imunocompromiși necesită frecvent îngrijire spitalicească pentru monitorizare atentă și tratament intravenos.

Prevenție

Prevenirea transmiterii stomatitei herpetice necesită măsuri specifice de igienă și evitarea contactului direct cu persoanele infectate. Educația pacienților și a familiilor acestora joacă un rol crucial în limitarea răspândirii infecției.

Reducerea transmiterii: Prevenirea răspândirii virusului implică măsuri stricte de igienă și evitarea contactului direct cu leziunile sau secrețiile infectate. Spălarea frecventă a mâinilor, evitarea împărtășirii obiectelor personale și izolarea persoanelor cu infecție activă sunt esențiale. Pentru copii, este important să se evite contactul direct și împărtășirea jucăriilor în perioada infecțioasă. Părinții și îngrijitorii trebuie să practice o igienă riguroasă când îngrijesc un copil infectat.

Întărirea sistemului imunitar: Menținerea unui sistem imunitar puternic reprezintă o componentă esențială în prevenirea recurențelor stomatitei herpetice. O alimentație echilibrată, bogată în vitamine și minerale, în special vitamina C, vitamina D și zinc, contribuie la întărirea sistemului imunitar. Somnul suficient, activitatea fizică moderată și gestionarea eficientă a stresului sunt factori importanți în menținerea unei imunități optime. Suplimentele nutritive pot fi recomandate în cazurile de deficiențe specifice, dar doar sub îndrumarea medicului.

Practici de igienă orală: Menținerea unei igiene orale riguroase este fundamentală pentru prevenirea complicațiilor și recurențelor. Periajul dentar trebuie efectuat cu o periuță moale, de cel puțin două ori pe zi, folosind o pastă de dinți non-iritantă. Clătirile regulate cu apă de gură antiseptică pot reduce încărcătura microbiană și riscul de infecții secundare. Schimbarea periodică a periuței de dinți, în special după un episod de stomatită herpetică, previne reinfectarea.

Evitarea factorilor declanșatori: Identificarea și evitarea factorilor care pot declanșa recurențele reprezintă o strategie esențială de prevenție. Expunerea prelungită la soare, stresul excesiv, oboseala, traumatismele locale și anumite alimente pot precipita apariția episoadelor de stomatită herpetică. Utilizarea unei creme cu factor de protecție solară pentru buze, gestionarea eficientă a stresului și menținerea unei igiene orale corespunzătoare pot reduce semnificativ frecvența recurențelor.