Subluxatia mandibulei: cauze, semne, tratament si prognostic

Simptomele includ durere în zona articulației, limitarea mișcărilor mandibulei și dificultăți la masticație. Cauzele principale sunt traumatismele, deschiderea excesivă a gurii și laxitatea ligamentară. Diagnosticul se bazează pe examenul clinic și imagistic, iar tratamentul poate include reducerea manuală, medicație antiinflamatoare și fizioterapie.

Ce este subluxația mandibulei?

Subluxația mandibulei reprezintă o afecțiune caracterizată prin deplasarea parțială și temporară a mandibulei din poziția sa normală în articulația temporomandibulară, fără pierderea completă a contactului articular.

Definiție și diferențiere față de luxație: Subluxația mandibulei se definește prin deplasarea incompletă a condilului mandibular din fosa articulară temporală, menținând un contact parțial cu suprafețele articulare. Spre deosebire de luxație, unde există o pierdere completă a contactului articular, în subluxație articulația își păstrează o parte din stabilitate și funcționalitate, deși limitată.

Anatomia articulației temporomandibulare: Articulația temporomandibulară este formată din condilul mandibular care se articulează cu fosa mandibulară a osului temporal. Între aceste structuri osoase se află un disc articular fibrocartilaginos care facilitează mișcările și absoarbe șocurile. Ligamentele și mușchii masticatori stabilizează articulația și permit executarea mișcărilor complexe necesare pentru vorbire și masticație.

Tipuri și clasificare: Subluxația mandibulei poate fi unilaterală, afectând doar o parte a articulației, sau bilaterală, implicând ambele articulații temporomandibulare. Din punct de vedere al evoluției, poate fi acută, apărând brusc în urma unui traumatism sau a unei deschideri excesive a gurii, sau cronică, manifestându-se recurent datorită laxității ligamentare sau altor factori predispozanți.

Cauze și factori de risc

Subluxația mandibulei poate apărea din multiple cauze, iar identificarea factorilor declanșatori este esențială pentru managementul eficient al afecțiunii.

Deschiderea forțată sau excesivă a gurii: Deschiderea excesivă a gurii în timpul căscatului, râsului sau în timpul procedurilor stomatologice poate suprasolicita articulația temporomandibulară. Această suprasolicitare poate determina deplasarea condilului mandibular din poziția sa normală, rezultând în subluxație.

Traumatisme la nivelul mandibulei: Loviturile directe în zona maxilarului, accidentele rutiere sau căderile pot cauza subluxația mandibulei. Forța impactului poate deplasa condilul mandibular din poziția sa anatomică normală.

Laxitatea ligamentară și hipermobilitatea articulară: Persoanele cu laxitate ligamentară generalizată prezintă un risc crescut de subluxație mandibulară. Această condiție poate fi înnăscută sau dobândită și afectează stabilitatea articulației temporomandibulare.

Afecțiuni ale țesutului conjunctiv și tulburări musculare: Bolile sistemice care afectează țesutul conjunctiv, precum sindromul Ehlers-Danlos sau sindromul Marfan, pot slăbi structurile de susținere ale articulației temporomandibulare. Tulburările musculare pot perturba echilibrul muscular necesar pentru funcționarea normală a articulației.

Antecedente de subluxație sau luxație: Episoadele anterioare de subluxație sau luxație mandibulară cresc riscul de recurență. Fiecare episod poate slăbi ligamentele și structurile de susținere ale articulației.

Proceduri stomatologice și cauze iatrogene: Intervențiile stomatologice prelungite care necesită deschiderea îndelungată a gurii pot predispune la subluxație. Intubația orotraheală sau procedurile endoscopice pot, de asemenea, să contribuie la apariția acestei afecțiuni.

Semne și simptome

Recunoașterea precoce a semnelor și simptomelor subluxației mandibulare permite inițierea promptă a tratamentului adecvat.

Blocarea sau încuietoarea mandibulei: Pacienții experimentează o senzație de blocare a mandibulei în timpul deschiderii gurii, însoțită de dificultăți în revenirea la poziția normală. Această blocare poate fi temporară sau poate necesita asistență medicală pentru reducere.

Sunete de pocnituri sau crepitații: În timpul mișcărilor mandibulei pot apărea sunete caracteristice de pocnituri sau crepitații. Aceste zgomote sunt cauzate de deplasarea anormală a structurilor articulare și a discului articular.

Durere și disconfort în zona articulației temporomandibulare: Pacienții resimt durere localizată în regiunea preauriculară, care se poate accentua la mișcările mandibulei. Disconfortul poate iradia către regiunea temporală, cervicală sau auriculară.

Dificultăți în închiderea gurii: Pacienții cu subluxație mandibulară experimentează adesea imposibilitatea de a închide complet gura din cauza poziționării anormale a condilului mandibular. Această dificultate este însoțită frecvent de salivare excesivă și disconfort semnificativ, afectând capacitatea de a vorbi și de a se alimenta normal. Situația poate persista până la repoziționarea corectă a articulației.

Devierea sau asimetria mandibulei: În cazul subluxației unilaterale, mandibula prezintă o deviere vizibilă către partea afectată, creând o asimetrie facială evidentă. Această modificare poate fi observată atât în repaus, cât și în timpul mișcărilor mandibulei, putând cauza modificări ale aspectului facial și probleme în alinierea dinților.

Dificultăți la masticație, vorbire și înghițire: Subluxația mandibulei afectează semnificativ funcțiile normale ale cavității orale. Pacienții prezintă dificultăți în mestecarea alimentelor, articularea cuvintelor devine neclară, iar procesul de înghițire este perturbat. Aceste limitări funcționale pot avea un impact semnificativ asupra calității vieții și a alimentației pacientului.

Diagnostic

Diagnosticul subluxației mandibulare necesită o evaluare clinică detaliată, combinată cu investigații imagistice specifice. Acuratețea diagnosticului este esențială pentru stabilirea unui plan terapeutic eficient și prevenirea complicațiilor.

Evaluarea clinică și istoricul pacientului: Medicul evaluează circumstanțele apariției simptomelor, antecedentele de traumatisme sau afecțiuni ale articulației temporomandibulare și prezența factorilor predispozanți. Istoricul medical complet include informații despre episoade anterioare similare, boli sistemice asociate și tratamente urmate anterior pentru probleme mandibulare.

Examinarea fizică: Evaluarea clinică include palparea articulației temporomandibulare și a mușchilor masticatori, observarea mișcărilor mandibulei și evaluarea simetriei faciale. Medicul verifică prezența durerilor, a crepitațiilor și limitarea amplitudinii mișcărilor mandibulare. Examinarea include și evaluarea ocluziei dentare și a integrității structurilor anatomice adiacente.

Investigații imagistice: Examinările radiologice includ radiografia panoramică, tomografia computerizată și rezonanța magnetică nucleară. Aceste investigații permit vizualizarea detaliată a structurilor osoase și a țesuturilor moi ale articulației temporomandibulare, facilitând identificarea modificărilor patologice și planificarea tratamentului adecvat.

Evaluarea ocluziei și a simetriei mandibulare: Analiza detaliată a modului în care se închid maxilarele și a relației dintre arcadele dentare oferă informații importante despre gradul de afectare funcțională. Evaluarea simetriei mandibulare include măsurători precise ale deviațiilor și asimetriilor, permițând monitorizarea progresului tratamentului.

Opțiuni de tratament

Tratamentul subluxației mandibulare urmărește restabilirea funcției normale a articulației temporomandibulare și prevenirea recurențelor. Abordarea terapeutică este individualizată în funcție de severitatea afecțiunii și factorii predispozanți.

Educația pacientului și îngrijirea personală: Pacienții primesc instrucțiuni despre limitarea deschiderii excesive a gurii, tehnici de autocontrol al mișcărilor mandibulare și exerciții specifice pentru întărirea musculaturii. Modificările în alimentație și evitarea factorilor declanșatori sunt esențiale pentru prevenirea episoadelor recurente.

Tehnici de reducere manuală: Reducerea subluxației mandibulare implică manevre specifice executate de medic pentru repoziționarea condilului mandibular în fosa articulară. Procedura necesită relaxarea musculaturii și poate fi efectuată sub anestezie locală sau sedare ușoară pentru confortul pacientului.

Controlul durerii și al inflamației: Tratamentul medicamentos include antiinflamatoare nesteroidiene și relaxante musculare pentru ameliorarea durerii și reducerea tensiunii musculare. Aplicațiile locale cu gheață în faza acută și compresele calde în faza cronică pot oferi un efect analgezic suplimentar.

Fizioterapie și reabilitare: Programul de recuperare include exerciții specifice pentru întărirea musculaturii masticatoare, tehnici de mobilizare articulară și terapii fizicale precum ultrasunetele sau stimularea electrică. Scopul este restabilirea mobilității normale și prevenirea contracturilor musculare.

Intervenții minim invazive: Proloterapia și injecțiile cu toxină botulinică reprezintă opțiuni terapeutice pentru cazurile recurente. Proloterapia stimulează întărirea ligamentelor articulare, iar toxina botulinică reduce hiperactivitatea musculară care poate contribui la subluxație.

Tratament chirurgical: Intervențiile chirurgicale sunt rezervate cazurilor severe sau recurente care nu răspund la tratamentul conservator. Procedurile pot include eminectomia, capsuloplastia sau alte tehnici de stabilizare articulară, realizate prin abord deschis sau artroscopic.

Prognostic și prevenție

Subluxația mandibulei prezintă un prognostic variabil, dependent de promptitudinea diagnosticului și adecvarea tratamentului. Rezultatele terapeutice sunt influențate de severitatea afectării și prezența factorilor predispozanți.

Prognostic în funcție de tip și tratament: Subluxația mandibulei acută, tratată prompt și corect, prezintă un prognostic favorabil cu recuperare completă în majoritatea cazurilor. Cazurile cronice sau recurente necesită o abordare terapeutică mai complexă și pot avea un prognostic mai rezervat. Rezultatul tratamentului depinde semnificativ de complianța pacientului la recomandările medicale și de implementarea corectă a măsurilor preventive pe termen lung.

Riscul de recurență: Pacienții care au experimentat un episod de subluxație mandibulară prezintă un risc crescut de recurență, în special în prezența factorilor predispozanți precum laxitatea ligamentară sau afecțiunile țesutului conjunctiv. Riscul de reapariție este mai mare în primele luni după episodul inițial și poate fi influențat de activitățile zilnice care solicită excesiv articulația temporomandibulară.

Strategii de prevenție și modificări ale stilului de viață: Prevenirea episoadelor de subluxație mandibulară implică adoptarea unor măsuri specifice de protecție articulară și modificarea obiceiurilor nocive. Limitarea deschiderii excesive a gurii, evitarea mestecatului alimentelor dure și adoptarea unei poziții corecte în timpul somnului sunt esențiale. Exercițiile de întărire a musculaturii masticatoare și tehnicile de relaxare musculară contribuie la stabilizarea articulației și reducerea riscului de recurență.