Umflatura la glanda salivara: cauze, simptome si tratament

Deși în majoritatea cazurilor această afecțiune se rezolvă în aproximativ o săptămână cu tratament adecvat, uneori poate necesita intervenție chirurgicală. Diagnosticarea și tratamentul prompt sunt esențiale pentru prevenirea complicațiilor și ameliorarea simptomelor.

Ce este umflarea glandelor salivare

Umflarea glandelor salivare apare atunci când una sau mai multe glande salivare devin inflamate, provocând durere și disconfort. Această afecțiune poate fi cauzată de diverse probleme medicale și poate afecta capacitatea glandelor de a produce și secreta salivă în mod normal.

Definiție și descriere: Umflarea glandelor salivare, cunoscută medical sub numele de sialadenită, reprezintă inflamarea uneia sau mai multor glande salivare. Această afecțiune poate apărea brusc sau se poate dezvolta treptat, fiind însoțită de simptome precum durere locală, sensibilitate la atingere și modificări ale fluxului salivar. Glandele salivare sunt organe specializate care produc saliva necesară pentru digestie, lubrifiere și protecție împotriva bacteriilor din cavitatea bucală.

Tipuri de glande salivare afectate: Organismul uman are trei perechi principale de glande salivare majore: glandele parotide situate în fața urechilor, glandele submandibulare localizate sub maxilar și glandele sublinguale aflate sub limbă. În plus, există numeroase glande salivare minore distribuite în întreaga cavitate bucală. Glandele parotide și submandibulare sunt cel mai frecvent afectate de inflamație și umflare, reprezentând aproximativ 80% din cazurile de sialadenită.

Umflarea acută, cronică și recurentă: Umflarea glandelor salivare poate fi clasificată în funcție de durata și frecvența simptomelor. Forma acută apare brusc și durează câteva zile până la câteva săptămâni, fiind caracterizată prin durere intensă și umflare rapidă. Forma cronică persistă mai mult de câteva săptămâni și poate duce la deteriorarea permanentă a glandei salivare. Forma recurentă se caracterizează prin episoade repetate de umflare și inflamație, care pot fi declanșate de diverși factori precum deshidratarea sau prezența pietrelor salivare.

Cauzele umflării glandelor salivare

Umflarea glandelor salivare poate fi cauzată de numeroși factori, de la infecții și blocaje până la afecțiuni autoimune. Identificarea cauzei exacte este esențială pentru stabilirea unui tratament eficient.

Pietre la glandele salivare (Sialolitiază): Pietrele salivare sunt depozite minerale care se formează în interiorul glandelor sau canalelor salivare. Acestea pot bloca fluxul normal al salivei, provocând umflarea și inflamarea glandei afectate. Pietrele salivare sunt mai frecvente în glandele submandibulare și pot varia ca dimensiune de la câțiva milimetri până la câțiva centimetri. Prezența lor poate cauza durere intensă în timpul mesei, când producția de salivă este stimulată.

Infecții (Bacteriene și Virale): Infecțiile glandelor salivare pot fi cauzate atât de bacterii cât și de virusuri. Infecțiile bacteriene apar frecvent când fluxul salivar este redus sau blocat, permițând bacteriilor să se înmulțească. Virusul oreionului reprezintă o cauză virală comună a umflării glandelor parotide. Alte virusuri precum citomegalovirusul sau virusul Epstein-Barr pot provoca de asemenea inflamația glandelor salivare.

Deshidratare și flux salivar redus: Deshidratarea și reducerea fluxului salivar pot predispune la umflarea glandelor salivare. Acest lucru se întâmplă deoarece saliva devine mai concentrată și mai vâscoasă, crescând riscul de formare a pietrelor salivare și de dezvoltare a infecțiilor. Anumite medicamente, radioterapia în zona capului și gâtului sau deshidratarea severă pot contribui la reducerea fluxului salivar.

Afecțiuni autoimune (Sindromul Sjögren): Sindromul Sjögren este o boală autoimună care afectează glandele care produc lacrimi și salivă. În această afecțiune, sistemul imunitar atacă și distruge țesutul glandular, ducând la reducerea producției de salivă și lacrimi. Acest lucru poate cauza uscăciunea gurii și a ochilor, precum și umflarea cronică a glandelor salivare.

Tumori și chisturi: Tumorile glandelor salivare pot fi benigne sau maligne și pot apărea în orice glandă salivară, deși sunt mai frecvente în glandele parotide. Chisturile sunt formațiuni pline cu lichid care se pot dezvolta în interiorul glandelor salivare. Atât tumorile cât și chisturile pot cauza umflarea progresivă a glandei afectate și pot necesita intervenție chirurgicală pentru tratament.

Simptomele umflării glandelor salivare

Manifestările clinice ale umflării glandelor salivare pot varia în funcție de cauza subiacentă și de severitatea afecțiunii.

Umflare și sensibilitate: Umflarea glandelor salivare se manifestă prin mărirea de volum vizibilă a zonei afectate, însoțită de sensibilitate la atingere. Această umflare poate fi unilaterală sau bilaterală și poate varia ca dimensiune. Zona afectată poate deveni tensionată și dureroasă la palpare, iar pacienții pot observa modificări ale conturului facial în regiunea glandei afectate.

Durere (în special în timpul mesei): Durerea asociată cu umflarea glandelor salivare se intensifică adesea în timpul mesei sau când pacientul consumă alimente care stimulează producția de salivă. Această durere poate fi ascuțită sau surdă și poate iradia către ureche, gât sau față. Intensitatea durerii variază în funcție de cauza subiacentă și poate fi exacerbată de mișcările maxilarului în timpul masticației.

Gură uscată (Xerostomie): Xerostomia sau senzația de gură uscată apare când glandele salivare nu produc suficientă salivă. Acest simptom poate fi cauzat de inflamația glandelor, de blocaje sau de afecțiuni autoimune. Pacienții pot experimenta dificultăți la înghițire, vorbire și pot avea un risc crescut de dezvoltare a cariilor dentare din cauza reducerii efectului protector al salivei.

Roșeață și căldură locală: Zona din jurul glandei salivare afectate poate deveni roșie și caldă la atingere, în special în cazul infecțiilor. Aceste semne indică prezența unui proces inflamator activ și pot fi însoțite de febră și stare generală de rău. Roșeața și căldura locală sunt mai pronunțate în cazul infecțiilor bacteriene acute și necesită evaluare medicală promptă.

Dificultăți la deschiderea gurii și înghițire: În cazurile severe de umflare a glandelor salivare, pacienții pot experimenta limitări semnificative în deschiderea gurii și dificultăți la înghițire. Această problemă apare din cauza presiunii exercitate de glanda inflamată asupra mușchilor și țesuturilor din jur, precum și din cauza durerii intense care însoțește mișcările maxilarului. Dificultatea la înghițire poate duce la deshidratare și malnutriție, mai ales la persoanele în vârstă sau la copiii mici.

Complicațiile umflării glandelor salivare

Umflarea glandelor salivare poate evolua spre complicații serioase dacă nu este tratată corespunzător. Aceste complicații pot varia de la formarea de abcese până la disfuncții permanente ale glandelor, necesitând intervenție medicală promptă.

Formarea abceselor: Abcesele glandelor salivare reprezintă o complicație severă care apare atunci când infecția nu este tratată adecvat. Acestea se manifestă prin acumularea de puroi în interiorul sau în jurul glandei afectate, provocând durere intensă, febră și tumefiere locală pronunțată. Abcesele necesită drenaj chirurgical de urgență pentru a preveni răspândirea infecției în țesuturile adiacente.

Răspândirea infecției: Infecția glandelor salivare se poate extinde în țesuturile moi din jur, provocând celulită sau septicemie. Celulita se manifestă prin inflamarea și înroșirea pielii din jurul glandei afectate, în timp ce septicemia reprezintă o complicație sistemică gravă care poate pune viața în pericol. Aceste situații necesită tratament urgent cu antibiotice cu spectru larg și monitorizare medicală atentă.

Umflare cronică sau recurentă: Episoadele repetate de inflamație pot duce la deteriorarea permanentă a țesutului glandular și la formarea de cicatrici. Această situație poate cauza umflarea cronică a glandelor salivare și disfuncție permanentă în producerea salivei. Pacienții pot experimenta episoade recurente de umflare și durere, care afectează semnificativ calitatea vieții.

Complicații dentare: Reducerea fluxului salivar cauzată de disfuncția glandelor salivare poate duce la probleme dentare semnificative. Saliva joacă un rol crucial în protejarea dinților împotriva cariilor și în menținerea sănătății orale. Pacienții pot dezvolta carii multiple, infecții gingivale și alte probleme dentare din cauza lipsei efectului protector al salivei.

Disfuncția glandulară: Inflamația cronică și infecțiile repetate pot duce la deteriorarea permanentă a țesutului glandular, rezultând în disfuncție glandulară ireversibilă. Această situație poate cauza xerostomie cronică, dificultăți la înghițire și vorbire, precum și un risc crescut de infecții orale. Disfuncția glandulară poate necesita tratament permanent cu substituenți de salivă și monitorizare medicală continuă.

Diagnosticarea umflării glandelor salivare

Stabilirea unui diagnostic corect necesită o evaluare completă, incluzând examinare fizică, teste de laborator și investigații imagistice. Aceste investigații permit identificarea cauzei exacte a umflării și alegerea celui mai potrivit tratament.

Istoricul medical și examinarea fizică: Evaluarea începe cu o anamneză detaliată care include istoricul simptomelor, durata și severitatea acestora, precum și factorii declanșatori. Medicul va examina zona afectată, evaluând mărimea, consistența și sensibilitatea glandei, precum și prezența altor semne locale cum ar fi roșeața sau căldura locală. Examinarea include și verificarea fluxului salivar și a prezenței eventualelor obstrucții.

Teste de laborator și culturi: Analizele de sânge pot evidenția prezența unei infecții prin creșterea numărului de leucocite și a markerilor inflamatori. Culturile din secrețiile salivare sunt esențiale pentru identificarea tipului de bacterii implicate în infecție și pentru alegerea antibioticului potrivit. Testele sanguine pot evalua și prezența anticorpilor specifici bolilor autoimune care afectează glandele salivare.

Investigații imagistice: Ecografia, tomografia computerizată și rezonanța magnetică oferă imagini detaliate ale structurii glandelor salivare și a țesuturilor înconjurătoare. Aceste investigații pot identifica prezența pietrelor salivare, a tumorilor sau a altor anomalii structurale. Ecografia este adesea prima alegere datorită accesibilității și lipsei radiațiilor ionizante, oferind informații valoroase despre dimensiunea și structura glandelor.

Evaluarea endoscopică: Sialoendoscopia permite vizualizarea directă a interiorului canalelor salivare prin intermediul unui endoscop special. Această procedură poate identifica obstrucții, pietre salivare sau alte anomalii ale canalelor care nu sunt vizibile prin alte metode de investigație. În plus, sialoendoscopia poate fi utilizată și în scop terapeutic pentru îndepărtarea pietrelor sau dilatarea stricturilor.

Biopsia: În cazul suspiciunii de tumori, biopsia este esențială pentru stabilirea diagnosticului definitiv. Aceasta implică prelevarea unui fragment de țesut din glanda afectată pentru examinare microscopică. Biopsia poate fi ghidată imagistic pentru precizie maximă și poate diferenția între formațiunile benigne și cele maligne, ghidând astfel decizia terapeutică.

Opțiuni de tratament pentru umflarea glandelor salivare

Tratamentul umflării glandelor salivare variază în funcție de cauza subiacentă și poate include măsuri conservative, medicație sau intervenții chirurgicale în cazurile severe.

Măsuri conservative la domiciliu: Tratamentul inițial include aplicarea de comprese calde pe zona afectată pentru ameliorarea durerii și stimularea drenajului salivar. Hidratarea adecvată și masajul ușor al glandei pot ajuta la eliminarea obstrucțiilor și îmbunătățirea fluxului salivar. Consumul de alimente acre, precum lămâia, poate stimula producția de salivă și facilita drenajul. Menținerea unei igiene orale riguroase este esențială pentru prevenirea complicațiilor.

Tratamente medicamentoase: Antibioticele sunt prescrise în cazul infecțiilor bacteriene, alegerea acestora fiind bazată pe rezultatele culturilor bacteriene. În cazul infecțiilor virale, pot fi necesare medicamente antivirale specifice. Medicamentele antiinflamatorii și analgezicele ajută la reducerea durerii și a inflamației. În cazul afecțiunilor autoimune, pot fi necesare imunosupresoare sau alte medicamente specifice pentru controlul bolii de bază.

Proceduri pentru eliminarea pietrelor și abceselor: Îndepărtarea pietrelor salivare poate fi realizată prin diverse tehnici, inclusiv sialoendoscopia, care permite vizualizarea și extragerea calculilor prin canale naturale. În cazul abceselor, drenajul chirurgical este esențial pentru eliminarea colecției purulente și prevenirea complicațiilor. Procedura se efectuează sub anestezie locală sau generală, în funcție de localizarea și severitatea afecțiunii, și poate necesita inserția unui tub de dren pentru câteva zile.

Tratamente chirurgicale: Intervenția chirurgicală pentru îndepărtarea tumorilor sau a glandelor salivare afectate reprezintă o opțiune terapeutică în cazurile severe sau refractare la tratamentul conservator. Parotidectomia superficială sau totală, precum și excizia glandei submandibulare sunt proceduri complexe care necesită atenție deosebită pentru prezervarea nervilor faciali și structurilor adiacente. Recuperarea postoperatorie durează în general între două și patru săptămâni.

Managementul afecțiunilor subiacente: Tratarea cauzelor de bază ale umflării glandelor salivare este esențială pentru prevenirea recurențelor. În cazul sindromului Sjögren, terapia include imunosupresoare și substituenți ai salivei. Pentru pacienții cu diabet zaharat, controlul glicemiei este crucial. Afecțiunile autoimune necesită monitorizare și ajustare continuă a tratamentului pentru menținerea remisiunii și prevenirea complicațiilor.

Prevenirea umflării glandelor salivare

Prevenirea umflării glandelor salivare se bazează pe menținerea unei bune sănătăți orale, hidratare adecvată și gestionarea factorilor de risc care pot predispune la această afecțiune.

Igiena orală corectă: Menținerea unei igiene orale riguroase este fundamentală pentru prevenirea infecțiilor glandelor salivare. Periajul dentar trebuie efectuat de cel puțin două ori pe zi, folosind o tehnică corectă și paste de dinți cu fluor. Utilizarea aței dentare și a apei de gură antiseptice contribuie la eliminarea bacteriilor și prevenirea formării plăcii bacteriene. Vizitele regulate la medicul stomatolog sunt esențiale pentru detectarea și tratarea precoce a problemelor dentare.

Hidratarea corespunzătoare: Consumul adecvat de lichide este crucial pentru menținerea unui flux salivar normal și prevenirea formării pietrelor salivare. Adulții trebuie să consume între doi și trei litri de lichide zilnic, în special apă plată. Hidratarea trebuie crescută în timpul activității fizice, pe timp de căldură sau în cazul unor afecțiuni care predispun la deshidratare. Evitarea băuturilor care pot duce la deshidratare, precum cafeaua și alcoolul, este recomandată.

Alimentație sănătoasă și nutriție: O dietă echilibrată, bogată în vitamine și minerale, susține funcționarea optimă a glandelor salivare. Consumul regulat de fructe și legume proaspete furnizează antioxidanți necesari pentru protecția țesutului glandular. Alimente precum citricele stimulează producția de salivă în mod natural. Limitarea consumului de alimente foarte sărate sau condimentate poate preveni iritarea glandelor salivare.

Evitarea tutunului și alcoolului: Fumatul și consumul de alcool afectează negativ funcționarea glandelor salivare și cresc riscul de infecții. Tutunul irită mucoasa orală și reduce fluxul salivar, în timp ce alcoolul poate duce la deshidratare și inflamație. Renunțarea la aceste obiceiuri nocive contribuie semnificativ la menținerea sănătății glandelor salivare și a întregii cavități orale.

Gestionarea bolilor cronice: Controlul adecvat al afecțiunilor cronice precum diabetul zaharat, hipertensiunea arterială sau bolile autoimune este esențial pentru prevenirea complicațiilor la nivelul glandelor salivare. Respectarea tratamentului prescris, monitorizarea regulată și adoptarea unui stil de viață sănătos pot preveni apariția problemelor glandulare. Consultarea periodică a medicului pentru ajustarea tratamentului și detectarea precoce a complicațiilor este crucială.