Aterom: cauze, complicatii, tratament si preventie

Formarea ateromului este influențată de factori precum nivelul crescut de colesterol, hipertensiunea arterială, fumatul și diabetul zaharat. Deși procesul de formare a ateromului începe adesea încă din tinerețe, simptomele apar de obicei la vârste mai înaintate. Prevenția și managementul ateromului implică adoptarea unui stil de viață sănătos, controlul factorilor de risc și, în unele cazuri, intervenții medicale sau chirurgicale pentru a restabili fluxul sanguin normal.

Înțelegerea ateromului

Ateromul reprezintă o leziune caracteristică a aterosclerozei, o boală progresivă care afectează arterele mari și medii. Acesta se dezvoltă lent, de-a lungul mai multor ani sau chiar decenii, ducând la modificări structurale și funcționale ale pereților arteriali.

Definiție și compoziție

Ateromul este o acumulare focală de lipide, celule inflamatorii, țesut fibros și depozite de calciu în intima arterială, stratul cel mai intern al peretelui vascular. Compoziția sa include colesterol, trigliceride, celule musculare netede, macrofage încărcate cu lipide (celule spumoase) și diverse proteine ale matricei extracelulare. Aspectul macroscopic al ateromului variază de la striuri lipidice gălbui în stadiile incipiente până la plăci fibroase proeminente în stadiile avansate.

Procesul de formare

Formarea ateromului începe cu lezarea endoteliului vascular, care poate fi cauzată de diverși factori precum hipertensiunea arterială, hipercolesterolemia sau toxinele din fumul de țigară. Această disfuncție endotelială permite infiltrarea și retenția lipoproteinelor cu densitate mică (LDL) în spațiul subendotelial. LDL-ul reținut suferă modificări oxidative, declanșând un răspuns inflamator local. Monocitele din sânge aderă la endoteliul activat, migrează în intimă și se transformă în macrofage, care înghit LDL-ul modificat, devenind celule spumoase. Acest proces inițial este urmat de migrarea și proliferarea celulelor musculare netede din media arterială, care produc matrice extracelulară, contribuind la creșterea plăcii ateromatoase.

Localizări frecvente în organism

Ateromul se dezvoltă predilect în anumite zone ale sistemului arterial. Localizările cele mai frecvente includ arterele coronare, care alimentează inima cu sânge, arterele carotide care furnizează sânge creierului, aorta (în special porțiunea abdominală), arterele renale și arterele iliace și femurale care irigă membrele inferioare. Aceste zone sunt caracterizate prin prezența unor factori hemodinamici specifici, cum ar fi fluxul turbulent sau forțele de forfecare oscilante, care favorizează dezvoltarea ateromului. Cunoașterea acestor localizări predilecte este crucială pentru diagnosticarea și monitorizarea progresiei bolii aterosclerotice.

Stadiile de dezvoltare a ateromului

Faza incipientă a striurilor lipidice: Striurile lipidice reprezintă prima manifestare vizibilă a aterosclerozei și pot fi observate chiar și la copii și adolescenți. Acestea apar ca niște linii sau pete gălbui, ușor elevate, pe suprafața internă a arterelor. La nivel microscopic, striurile lipidice sunt compuse din celule spumoase – macrofage încărcate cu lipide – și un număr redus de celule musculare netede. În această fază, leziunile sunt reversibile și nu obstrucționează fluxul sanguin. Cu toate acestea, ele pot evolua în plăci ateromatoase mai avansate în prezența factorilor de risc persistenți.

Formarea plăcii fibroase: În această etapă, ateromul evoluează către o structură mai complexă și stabilă. Placa fibroasă se caracterizează prin acumularea continuă de lipide și celule inflamatorii, înconjurate de un înveliș fibros format din celule musculare netede și colagen. Acest înveliș fibros oferă stabilitate plăcii și o izolează de lumenul arterial. Placa fibroasă poate cauza o îngustare semnificativă a lumenului arterial, reducând fluxul sanguin către țesuturile și organele afectate. În această fază, simptomele ischemice pot deveni evidente, în special în condiții de efort fizic sau stres.

Ateromul avansat: În stadiul avansat, ateromul devine o structură complexă, cu un nucleu necrotic bogat în lipide, acoperit de un înveliș fibros subțire. Nucleul necrotic conține resturi celulare, cristale de colesterol și calciu. Învelișul fibros poate deveni din ce în ce mai subțire și predispus la fisurare sau ruptură. Placa avansată poate provoca obstrucție semnificativă a lumenului arterial, ducând la ischemie cronică a țesuturilor în aval. În plus, inflamația cronică asociată cu ateromul avansat poate duce la remodelarea negativă a peretelui arterial, compromițând și mai mult fluxul sanguin.

Stadiul leziunii complicate: Aceasta reprezintă faza finală și cea mai periculoasă a evoluției ateromului. Leziunea complicată se caracterizează prin ruptura plăcii ateromatoase, expunerea conținutului trombogenic al nucleului necrotic către fluxul sanguin și formarea rapidă a unui tromb. Ruptura plăcii poate fi declanșată de factori precum stresul hemodinamic, inflamația acută sau degradarea matricei extracelulare de către enzimele proteolitice. Trombul format poate obstrucționa complet lumenul arterial, ducând la evenimente acute precum infarctul miocardic sau accidentul vascular cerebral. Alternativ, trombul se poate încorpora în placa existentă, contribuind la creșterea rapidă a acesteia și la progresia bolii aterosclerotice.

Cauze și factori de risc

Dezvoltarea ateromului este un proces complex, influențat de o multitudine de factori genetici și de mediu. Înțelegerea acestor factori este esențială pentru prevenția și managementul eficient al bolii aterosclerotice.

Niveluri ridicate de colesterol: Hipercolesterolemia, în special nivelurile crescute de lipoproteine cu densitate mică (LDL), joacă un rol central în formarea ateromului. LDL-ul transportă colesterolul în sânge și, când este prezent în exces, tinde să se acumuleze în pereții arteriali. Odată reținut în intimă, LDL-ul suferă modificări oxidative, devenind un puternic stimul pro-inflamator. Acest LDL oxidat atrage monocite și stimulează transformarea lor în macrofage, care înghit particulele lipidice, devenind celule spumoase – componente cheie ale ateromului incipient. Nivelurile crescute de LDL sunt adesea rezultatul unei diete bogate în grăsimi saturate și trans, al sedentarismului sau al predispoziției genetice. Reducerea nivelurilor de LDL prin modificări ale stilului de viață și, când este necesar, prin terapie medicamentoasă, reprezintă o strategie fundamentală în prevenirea și tratamentul aterosclerozei.

Hipertensiunea arterială: Presiunea arterială crescută este un factor major de risc pentru dezvoltarea ateromului. Hipertensiunea exercită un stres mecanic crescut asupra pereților arteriali, favorizând disfuncția endotelială și creșterea permeabilității vasculare. Acest lucru facilitează infiltrarea și retenția lipoproteinelor în intimă, accelerând formarea ateromului. În plus, hipertensiunea stimulează producția de specii reactive de oxigen și promovează inflamația vasculară, amplificând procesul aterosclerotic. Forțele hemodinamice anormale asociate cu hipertensiunea pot, de asemenea, să destabilizeze plăcile ateromatoase existente, crescând riscul de ruptură și evenimente trombotice. Controlul eficient al tensiunii arteriale, prin modificări ale stilului de viață și terapie medicamentoasă, este esențial pentru prevenirea progresiei ateromului și reducerea riscului cardiovascular global.

Fumatul: Fumatul reprezintă un factor de risc major în dezvoltarea ateromului, accelerând procesul aterosclerotic prin multiple mecanisme. Substanțele toxice din fumul de țigară deteriorează endoteliul vascular, cresc stresul oxidativ și promovează inflamația. Nicotina și monoxidul de carbon reduc nivelul de oxigen din sânge și cresc vâscozitatea sanguină, favorizând formarea trombilor. Fumatul scade, de asemenea, nivelul colesterolului HDL protector și crește rezistența la insulină. Renunțarea la fumat este esențială pentru prevenirea și încetinirea progresiei ateromului, efectele benefice fiind observabile chiar și la scurt timp după oprirea acestui obicei nociv.

Diabetul zaharat: Diabetul zaharat accelerează semnificativ formarea ateromului prin multiple mecanisme patologice. Hiperglicemia cronică duce la glicarea proteinelor, inclusiv a lipoproteinelor, crescând susceptibilitatea acestora la oxidare și captare de către macrofage. Rezistența la insulină și hiperinsulinemia asociată diabetului stimulează proliferarea celulelor musculare netede vasculare și producția de matrice extracelulară. Diabetul induce, de asemenea, o stare proinflamatorie și protrombotică, favorizând dezvoltarea și instabilitatea plăcilor ateromatoase. Controlul riguros al glicemiei și managementul factorilor de risc asociați sunt esențiale pentru reducerea riscului cardiovascular la pacienții diabetici.

Vârsta și sexul: Vârsta și sexul sunt factori de risc nemodificabili în dezvoltarea ateromului. Riscul crește odată cu înaintarea în vârstă, reflectând expunerea cumulativă la factori nocivi și modificările fiziologice asociate îmbătrânirii, precum reducerea elasticității vasculare și creșterea stresului oxidativ. Bărbații sunt, în general, mai predispuși la ateroscleroză comparativ cu femeile de aceeași vârstă, până la menopauză. După menopauză, riscul femeilor crește semnificativ, sugerând un rol protector al estrogenilor. Aceste diferențe subliniază importanța screeningului și prevenției personalizate în funcție de vârstă și sex.

Obezitatea: Obezitatea contribuie semnificativ la dezvoltarea ateromului prin multiple mecanisme. Excesul de țesut adipos, în special cel visceral, este asociat cu un profil lipidic aterogen, caracterizat prin niveluri crescute de trigliceride și LDL colesterol, și scăzute de HDL colesterol. Obezitatea induce, de asemenea, o stare de inflamație cronică de grad scăzut, cu eliberare crescută de citokine proinflamatorii. Rezistența la insulină și diabetul de tip 2, frecvent asociate obezității, amplifică riscul aterosclerotic. Reducerea greutății corporale prin dietă echilibrată și activitate fizică regulată poate ameliora semnificativ profilul de risc cardiovascular și încetini progresia ateromului.

Istoricul familial: Istoricul familial de boli cardiovasculare reprezintă un factor de risc important pentru dezvoltarea ateromului, reflectând interacțiunea complexă dintre factorii genetici și de mediu. Prezența bolilor cardiovasculare premature la rudele de gradul întâi (părinți, frați) crește semnificativ riscul individual. Acest risc genetic poate fi mediat prin multiple mecanisme, inclusiv predispoziția la dislipidemie, hipertensiune arterială sau diabet. Cunoașterea istoricului familial permite identificarea precoce a persoanelor cu risc crescut și implementarea strategiilor de prevenție personalizate, inclusiv screeningul mai frecvent și intervențiile terapeutice mai agresive când este necesar.

Complicațiile ateromului

Ateromul poate duce la complicații severe, afectând multiple sisteme ale organismului. Consecințele pot varia de la ischemie cronică până la evenimente acute potențial fatale, reflectând impactul profund al acestei patologii asupra sănătății cardiovasculare.

Îngustarea și blocarea arterială: Creșterea progresivă a plăcii ateromatoase duce la îngustarea lumenului arterial, proces cunoscut sub numele de stenoză. Această îngustare reduce fluxul sanguin către țesuturile și organele aflate în aval, provocând ischemie. În arterele coronare, stenoza poate cauza angină pectorală, manifestată prin durere toracică la efort. În arterele carotide, poate duce la accidente ischemice tranzitorii sau accident vascular cerebral. Stenoza severă poate evolua către ocluzie completă, blocând total fluxul sanguin și provocând infarct miocardic sau accident vascular cerebral, în funcție de artera afectată.

Ruptura plăcii și tromboza: Ruptura plăcii ateromatoase reprezintă o complicație gravă, adesea responsabilă de evenimente cardiovasculare acute. Când învelișul fibros al plăcii se rupe, conținutul trombogenic al nucleului lipidic este expus fluxului sanguin. Acest lucru declanșează rapid formarea unui tromb la locul rupturii. Trombul poate obstrucționa complet lumenul arterial, cauzând ischemie acută și potențial necroză tisulară. În arterele coronare, acest proces duce la infarct miocardic acut, iar în arterele cerebrale, la accident vascular cerebral ischemic. Instabilitatea plăcii și susceptibilitatea la ruptură sunt influențate de factori precum inflamația, stresul mecanic și compoziția plăcii.

Formarea anevrismului: Ateromul poate slăbi structura peretelui arterial, ducând la dilatarea localizată a vasului, cunoscută sub numele de anevrism. Această complicație apare frecvent în aorta abdominală, dar poate afecta și alte artere mari. Anevrismele se dezvoltă progresiv și pot rămâne asimptomatice pentru o perioadă îndelungată. Riscul principal al anevrismului este ruptura, care poate provoca hemoragie internă masivă și șoc, reprezentând o urgență medicală cu mortalitate ridicată. Dimensiunea anevrismului și rata de creștere sunt factori importanți în evaluarea riscului de ruptură și în decizia privind intervenția chirurgicală sau endovasculară.

Embolismul: Embolismul reprezintă o complicație severă a ateromului, în care fragmente din placa ateromatoasă sau trombi formați pe suprafața acesteia se desprind și sunt purtați de fluxul sanguin, blocând artere mai mici în alte părți ale corpului. Acest fenomen poate avea consecințe grave, în funcție de localizarea embolului. Embolii proveniți din plăcile carotidiene pot cauza accident vascular cerebral sau atacuri ischemice tranzitorii. Embolii din plăcile aortice pot afecta diverse organe, inclusiv rinichii, intestinele sau membrele inferioare. Embolismul colesterolic, cauzat de cristale de colesterol eliberate din plăcile ulcerate, poate duce la insuficiență renală sau ischemie periferică.

Diagnosticul

Diagnosticul ateromului și al complicațiilor sale implică o abordare multidisciplinară, combinând evaluarea clinică atentă cu investigații paraclinice specifice. Identificarea precoce a aterosclerozei permite intervenția terapeutică promptă și prevenirea complicațiilor severe.

Examinarea fizică

Examinarea fizică joacă un rol crucial în evaluarea inițială a pacienților cu suspiciune de aterom. Medicul va căuta semne de boală vasculară periferică, cum ar fi pulsuri periferice diminuate sau absente, sufluri arteriale la nivelul carotidelor sau arterelor renale, și semne de ischemie tisulară. Măsurarea tensiunii arteriale la ambele brațe poate evidenția diferențe sugestive pentru stenoza de arteră subclavie. Examinarea fundului de ochi poate releva modificări ale vaselor retiniene, indicative pentru ateroscleroză generalizată. În plus, prezența xantelasmelor sau a arcului cornean la persoanele tinere poate sugera dislipidemie severă, un factor de risc major pentru aterom.

Analize de sânge

Analizele de sânge sunt esențiale pentru evaluarea factorilor de risc metabolici asociați cu ateromul și pentru ghidarea strategiilor de prevenție și tratament. Profilul lipidic complet, incluzând colesterolul total, LDL colesterol, HDL colesterol și trigliceride, oferă informații cruciale despre riscul aterosclerotic. Glicemia à jeun și hemoglobina glicozilată (HbA1c) sunt importante pentru diagnosticul și monitorizarea diabetului zaharat. Markerii inflamatori, precum proteina C reactivă de înaltă sensibilitate (hsCRP), pot oferi informații suplimentare despre riscul cardiovascular. Teste specifice, cum ar fi lipoproteina(a) sau apolipoproteina B, pot fi utile în evaluarea riscului rezidual la pacienții cu profil lipidic aparent normal.

Tehnici de imagistică

Ecografia: Această metodă neinvazivă utilizează unde sonore de înaltă frecvență pentru a vizualiza structurile vasculare și a evalua prezența și severitatea ateromului. Ecografia carotidiană este deosebit de utilă în măsurarea grosimii intima-media, un marker precoce al aterosclerozei. Ecografia Doppler oferă informații suplimentare despre fluxul sanguin, permițând identificarea zonelor de stenoză semnificativă. Avantajele ecografiei includ lipsa radiațiilor, costul redus și posibilitatea repetării frecvente pentru monitorizarea progresiei bolii sau a răspunsului la tratament.

Tomografia computerizată: Tomografia computerizată oferă imagini detaliate ale arterelor, permițând vizualizarea și cuantificarea plăcilor ateromatoase. Angiografia prin tomografie computerizată este deosebit de utilă în evaluarea arterelor coronare, oferind informații despre gradul de stenoză și compoziția plăcilor. Scorul de calciu coronarian, obținut prin tomografie computerizată fără contrast, este un indicator important al încărcăturii ateromatoase totale și un predictor al riscului cardiovascular viitor. Deși implică expunere la radiații, tomografia computerizată oferă informații anatomice detaliate, esențiale pentru planificarea intervențiilor.

Angiografia: Angiografia rămâne standardul de aur pentru evaluarea detaliată a lumenului arterial și a gradului de stenoză. Această tehnică implică injectarea unui agent de contrast radioopac în artere, urmată de imagistica cu raze X. Angiografia coronariană este esențială în diagnosticul bolii coronariene și în ghidarea intervențiilor de revascularizare. Angiografia cerebrală și periferică oferă informații critice despre circulația cerebrală și, respectiv, periferică. Deși este o procedură invazivă, angiografia oferă cea mai înaltă rezoluție spațială și temporală pentru evaluarea stenozelor arteriale și a circulației colaterale.

Opțiuni de tratament

Managementul ateromului și al complicațiilor sale implică o abordare multidisciplinară, combinând modificări ale stilului de viață, terapie medicamentoasă și, în cazuri selectate, intervenții chirurgicale. Scopul principal este de a încetini progresia bolii, de a stabiliza plăcile existente și de a preveni complicațiile cardiovasculare majore.

Modificări ale stilului de viață

Schimbările în stilul de viață reprezintă fundamentul prevenției și tratamentului ateromului. Acestea includ adoptarea unei diete sănătoase, bogată în fructe, legume, cereale integrale și surse de proteine slabe, cu limitarea consumului de grăsimi saturate și trans. Renunțarea la fumat este crucială, având un impact semnificativ asupra reducerii riscului cardiovascular. Activitatea fizică regulată, de cel puțin 150 de minute pe săptămână de intensitate moderată, ajută la îmbunătățirea profilului lipidic, reducerea tensiunii arteriale și controlul greutății corporale. Gestionarea stresului prin tehnici de relaxare și asigurarea unui somn adecvat contribuie, de asemenea, la sănătatea cardiovasculară generală.

Medicamente

Terapia medicamentoasă joacă un rol crucial în managementul ateromului și al factorilor de risc asociați. Statinele sunt piatra de temelie a tratamentului, reducând eficient nivelurile de colesterol LDL și stabilizând plăcile ateromatoase. Medicamentele antihipertensive, precum inhibitorii enzimei de conversie a angiotensinei, blocantele receptorilor de angiotensină și beta-blocantele, sunt esențiale pentru controlul tensiunii arteriale. Terapia antiplachetară, inclusiv aspirina și clopidogrelul, reduce riscul de evenimente trombotice la pacienții cu ateroscleroză stabilită. În cazuri selectate, pot fi utilizate medicamente pentru controlul diabetului zaharat și al altor factori de risc metabolici. Noile terapii biologice, precum inhibitorii PCSK9, oferă opțiuni suplimentare pentru pacienții cu dislipidemii severe sau rezistente la tratamentul convențional.

Intervenții chirurgicale

Angioplastia și stentarea: Această procedură minim invazivă este utilizată pentru a restabili fluxul sanguin în arterele îngustate sau blocate de aterom. Un cateter cu balon este introdus în artera afectată și umflat pentru a comprima placa ateromatoasă și lărgi lumenul arterial. Frecvent, se implantează un stent (o structură metalică tubulară) pentru a menține artera deschisă. Angioplastia cu stentare este deosebit de eficientă în tratamentul stenozelor coronariene și periferice, oferind o ameliorare rapidă a simptomelor ischemice. Procedura necesită o perioadă scurtă de recuperare și poate fi repetată dacă apare restenoză.

Endarterectomia: Această intervenție chirurgicală implică îndepărtarea directă a plăcii ateromatoase din interiorul arterei afectate. Este utilizată frecvent pentru tratamentul stenozelor carotidiene severe, reducând semnificativ riscul de accident vascular cerebral la pacienții simptomatici. Chirurgul face o incizie în artera afectată și îndepărtează manual placa ateromatoasă, restabilind astfel fluxul sanguin normal. Endarterectomia poate fi, de asemenea, efectuată în alte teritorii arteriale, cum ar fi arterele renale sau iliace. Deși este o procedură mai invazivă decât angioplastia, oferă o soluție durabilă pentru stenozele severe și complexe.

Chirurgia de bypass: Această procedură implică crearea unei noi căi pentru fluxul sanguin, ocolind segmentul arterial obstruat de aterom. Se utilizează o grefă (de obicei o venă sau o arteră din altă parte a corpului pacientului, sau o proteză sintetică) pentru a conecta două porțiuni sănătoase ale arterei, în amonte și în aval de obstrucție. Bypass-ul coronarian este o intervenție frecventă pentru tratamentul bolii coronariene severe sau multivasculare. Bypass-ul periferic este utilizat pentru a trata ischemia severă a membrelor inferioare. Deși este o procedură majoră, bypass-ul oferă o soluție de lungă durată pentru revascularizare, îmbunătățind semnificativ calitatea vieții și prognosticul pacienților cu ateroscleroză avansată.

Strategii de prevenție

Prevenția ateromului și a complicațiilor sale cardiovasculare reprezintă o prioritate majoră în sănătatea publică. Adoptarea unor strategii eficiente de prevenție poate reduce semnificativ incidența bolilor cardiovasculare și îmbunătăți calitatea vieții populației.

Dietă sănătoasă pentru inimă: O alimentație echilibrată joacă un rol crucial în prevenirea ateromului. Dieta mediteraneană, bogată în fructe, legume, cereale integrale, pește, ulei de măsline și nuci, a demonstrat beneficii semnificative în reducerea riscului cardiovascular. Este important să se limiteze consumul de grăsimi saturate și trans, prezente în carnea roșie, produsele lactate grase și alimentele procesate. Creșterea aportului de fibre solubile, găsite în ovăz, fasole și fructe, poate ajuta la reducerea nivelului de colesterol. Reducerea consumului de sare și a băuturilor îndulcite contribuie la controlul tensiunii arteriale și al greutății corporale. Adoptarea unei diete sănătoase pentru inimă nu doar că previne formarea ateromului, dar poate și încetini progresia bolii la persoanele deja afectate.

Activitate fizică regulată: Exercițiul fizic regulat este esențial în prevenirea ateromului și în menținerea sănătății cardiovasculare generale. Se recomandă cel puțin 150 de minute de activitate aerobică moderată sau 75 de minute de activitate intensă pe săptămână. Activitatea fizică ajută la controlul greutății corporale, îmbunătățește profilul lipidic prin creșterea nivelului de colesterol HDL și scăderea trigliceridelor, reduce tensiunea arterială și îmbunătățește sensibilitatea la insulină. Exercițiile de rezistență, efectuate de 2-3 ori pe săptămână, contribuie la menținerea masei musculare și la îmbunătățirea metabolismului. Activitatea fizică regulată are, de asemenea, efecte benefice asupra stării de spirit și reduce stresul, factori care influențează indirect sănătatea cardiovasculară. Integrarea activității fizice în rutina zilnică, cum ar fi mersul pe jos sau urcatul scărilor, poate aduce beneficii semnificative pe termen lung în prevenirea ateromului.

Gestionarea stresului: Stresul cronic reprezintă un factor de risc semnificativ pentru dezvoltarea și progresia ateromului, afectând negativ sănătatea cardiovasculară prin multiple mecanisme. Gestionarea eficientă a stresului implică adoptarea unor tehnici și practici care să reducă impactul său negativ asupra organismului. Meditația și tehnicile de respirație profundă pot ajuta la reducerea nivelului de cortizol și la îmbunătățirea funcției endoteliale. Exercițiile fizice regulate nu doar că combat efectele fiziologice ale stresului, dar și eliberează endorfine, îmbunătățind starea de spirit. Terapia cognitiv-comportamentală poate oferi instrumente eficiente pentru gestionarea gândurilor și emoțiilor negative. Menținerea unui echilibru sănătos între muncă și viața personală, precum și cultivarea relațiilor sociale pozitive, contribuie semnificativ la reducerea stresului cronic și la îmbunătățirea sănătății cardiovasculare generale.

Controale medicale regulate: Controalele medicale periodice joacă un rol crucial în prevenirea și detectarea precoce a ateromului și a complicațiilor sale. Acestea permit evaluarea factorilor de risc cardiovascular și inițierea promptă a măsurilor preventive sau terapeutice. Un control medical complet ar trebui să includă măsurarea tensiunii arteriale, evaluarea profilului lipidic și a glicemiei, precum și discuții despre stilul de viață și istoricul medical familial. Pentru persoanele cu risc crescut, pot fi recomandate investigații suplimentare, cum ar fi ecografia carotidiană sau scorul de calciu coronarian. Frecvența controalelor trebuie adaptată individual, în funcție de vârstă, factori de risc și starea de sănătate generală. Controalele regulate nu doar că permit detectarea precoce a problemelor, dar și oferă oportunități pentru educație și consiliere în vederea adoptării unui stil de viață sănătos.

Renunțarea la fumat: Fumatul reprezintă unul dintre cei mai importanți factori de risc modificabili pentru dezvoltarea ateromului și a bolilor cardiovasculare asociate. Renunțarea la fumat aduce beneficii imediate și pe termen lung pentru sănătatea cardiovasculară. În primele 24 de ore după oprirea fumatului, tensiunea arterială și frecvența cardiacă încep să scadă, iar după un an, riscul de boli coronariene se reduce la jumătate față de cel al unui fumător activ. Renunțarea la fumat îmbunătățește funcția endotelială, reduce inflamația sistemică și oxidarea lipoproteinelor cu densitate mică. Pentru a crește șansele de succes, se recomandă o abordare multidisciplinară, care poate include consiliere comportamentală, terapie de substituție nicotinică și, în unele cazuri, medicație specifică. Suportul social și participarea la grupuri de sprijin pot fi, de asemenea, benefice în procesul de renunțare la fumat.