Meniu

Candida parapsilosis: factori de risc, complicatii si preventie

Verificat medical
Ultima verificare medicală a fost facuta de Dr. Crina Pop pe data de
Scris de Echipa Editoriala Med.ro, echipa multidisciplinară.

Candida parapsilosis este o specie de drojdie care poate provoca infecții fungice la om. Acest microorganism se găsește în mod natural pe piele și în tractul gastrointestinal, dar poate deveni patogen în anumite condiții.

Infecțiile cu C. parapsilosis sunt tot mai frecvente, în special în rândul persoanelor cu sistem imunitar slăbit și a nou-născuților. Deși de obicei nu este la fel de virulentă ca alte specii de Candida, C. parapsilosis poate cauza infecții grave, inclusiv candidemie și endocardită. Diagnosticarea și tratamentul prompt sunt esențiale pentru a preveni complicațiile potențial fatale ale infecțiilor invazive cu C. parapsilosis.

Ce este Candida Parapsilosis?

Definiție și descriere: Candida parapsilosis este o drojdie ovală sau cilindrică care formează colonii albe, cremoase și lucioase pe mediile de cultură. Spre deosebire de alte specii de Candida, C. parapsilosis nu formează hife adevărate, ci doar pseudohife. Aceasta are capacitatea de a adera la suprafețe și de a forma biofilme, ceea ce îi conferă rezistență la tratamentele antifungice.

Prevalență și semnificație: Candida parapsilosis a devenit una dintre cele mai frecvente cauze de infecții fungice invazive, în special în unitățile de terapie intensivă neonatală. Aceasta este a doua sau a treia cea mai comună specie de Candida izolată din hemoculturile pacienților cu candidemie, după Candida albicans. Prevalența crescută a C. parapsilosis reprezintă o preocupare majoră pentru sistemele de sănătate din întreaga lume.

Comparație cu alte specii de Candida: Spre deosebire de Candida albicans, C. parapsilosis nu necesită colonizare prealabilă pentru a cauza infecții. Aceasta are o afinitate mai mare pentru dispozitivele medicale și soluțiile perfuzabile bogate în glucoză. C. parapsilosis este mai puțin virulentă decât C. albicans, dar poate fi mai dificil de tratat datorită capacității sale de a forma biofilme și de a dezvolta rezistență la antifungice.

Patogeneză și factori de risc

Candida parapsilosis poate cauza infecții atunci când barierele naturale ale organismului sunt compromise sau când sistemul imunitar este slăbit. Înțelegerea patogenezei și a factorilor de risc este esențială pentru prevenirea și gestionarea infecțiilor cu acest microorganism.

Colonizare și infecție: Procesul de colonizare cu C. parapsilosis implică aderarea drojdiei la suprafețele epiteliale sau la dispozitivele medicale. Odată atașată, aceasta poate forma biofilme, care sunt comunități de microorganisme înconjurate de o matrice extracelulară. Biofilmele oferă protecție împotriva sistemului imunitar și a medicamentelor antifungice, facilitând persistența infecției.

Transmitere și răspândire: C. parapsilosis se poate transmite prin contact direct cu persoane sau suprafețe contaminate. În mediul spitalicesc, transmiterea se poate produce prin mâinile personalului medical sau prin dispozitive și echipamente contaminate. Drojdia poate supraviețui pe suprafețe pentru perioade lungi, ceea ce facilitează răspândirea sa în unitățile medicale.

Factori de risc pentru infecție: Persoanele cu sistem imunitar compromis, nou-născuții cu greutate mică la naștere și pacienții cu dispozitive medicale implantate sunt cei mai expuși riscului de infecție cu C. parapsilosis. Utilizarea prelungită a antibioticelor cu spectru larg, nutriția parenterală și intervențiile chirurgicale, în special cele abdominale, sunt factori care cresc susceptibilitatea la infecții cu această drojdie.

Manifestări clinice și complicații

Infecțiile cauzate de Candida parapsilosis pot varia de la forme superficiale până la infecții invazive severe. Manifestările clinice depind de localizarea infecției și de starea sistemului imunitar al pacientului.

Candidoza invazivă: Aceasta reprezintă forma cea mai gravă de infecție cu C. parapsilosis și poate afecta organe interne sau chiar poate duce la septicemie. Simptomele includ febră persistentă, frisoane, hipotensiune și insuficiență multiplă de organe. Endocardita fungică, o complicație severă, poate apărea la pacienții cu valve cardiace protetice sau la cei care utilizează droguri intravenoase.

Infecții superficiale: C. parapsilosis poate cauza infecții ale pielii, unghiilor și mucoaselor. Onicomicoza cauzată de această specie se caracterizează prin modificări ale culorii și texturii unghiilor. Infecțiile cutanate pot apărea în pliuri ale pielii, provocând eritem și maceraţie. Candidoza orală și vaginală sunt, de asemenea, posibile, deși mai puțin frecvente decât în cazul altor specii de Candida.

Complicații și mortalitate: Infecțiile invazive cu C. parapsilosis pot duce la complicații severe, inclusiv insuficiență renală, insuficiență hepatică și coagulare intravasculară diseminată. Rata mortalității asociate cu candidemia cauzată de C. parapsilosis variază între 25% și 40%, în funcție de factori precum vârsta pacientului, comorbiditățile existente și promptitudinea tratamentului.

Diagnostic și tratament

Diagnosticarea și tratamentul prompt al infecțiilor cu Candida parapsilosis sunt esențiale pentru îmbunătățirea prognosticului pacienților. Abordarea terapeutică trebuie să fie adaptată în funcție de severitatea infecției și de caracteristicile pacientului.

Diagnosticarea

Suspiciune clinică și evaluarea riscului: Medicii trebuie să aibă în vedere posibilitatea unei infecții cu C. parapsilosis la pacienții cu factori de risc și simptome sugestive. Evaluarea completă include anamneza, examenul fizic și identificarea factorilor predispozanți, cum ar fi prezența dispozitivelor medicale implantate sau utilizarea recentă de antibiotice cu spectru larg.

Diagnostic de laborator: Confirmarea infecției cu C. parapsilosis se realizează prin culturi microbiologice din sânge, țesuturi sau alte fluide biologice. Tehnicile moleculare, cum ar fi PCR și secvențierea ADN-ului, pot fi utilizate pentru identificarea rapidă și precisă a speciei. Testele de sensibilitate la antifungice sunt importante pentru ghidarea terapiei, având în vedere creșterea rezistenței la azoli în unele regiuni.

Tratamentul

Terapie antifungică: Tratamentul infecțiilor cu C. parapsilosis implică de obicei administrarea de medicamente antifungice sistemice. Echinocandinele (caspofungina, micafungina) sunt adesea prima linie de tratament pentru infecțiile invazive. Fluconazolul poate fi utilizat în cazurile mai puțin severe sau ca terapie de dezescaladare. În infecțiile severe sau refractare, amfotericina B lipozomală poate fi necesară. Durata tratamentului variază în funcție de severitatea infecției și de răspunsul clinic al pacientului.

Îndepărtarea cateterului și controlul sursei: În cazul infecțiilor asociate cateterelor, îndepărtarea acestora este adesea necesară pentru eradicarea infecției cu Candida parapsilosis. Această procedură trebuie efectuată cât mai curând posibil după diagnosticare, deoarece întârzierea poate duce la persistența infecției și la complicații. În plus, identificarea și eliminarea altor surse potențiale de infecție, cum ar fi abcesele sau colecțiile de lichid infectat, sunt esențiale pentru controlul eficient al infecției și prevenirea diseminării acesteia.

Măsuri de prevenire și control

Prevenirea și controlul infecțiilor cu Candida parapsilosis necesită o abordare multifațetată, care include practici riguroase de igienă, utilizarea judicioasă a antibioticelor și supravegherea continuă. Aceste măsuri sunt esențiale pentru reducerea incidenței infecțiilor și limitarea răspândirii tulpinilor rezistente.

Practici de control al infecțiilor: Igiena mâinilor este fundamentală în prevenirea transmiterii Candida parapsilosis în mediul spitalicesc. Personalul medical trebuie să respecte protocoalele stricte de spălare și dezinfectare a mâinilor înainte și după contactul cu pacienții. Utilizarea echipamentului de protecție personală, curățarea și dezinfectarea regulată a suprafețelor și a echipamentelor medicale sunt, de asemenea, cruciale. Implementarea unor protocoale stricte pentru inserția și îngrijirea cateterelor poate reduce semnificativ riscul de infecții asociate acestor dispozitive.

Gestionarea responsabilă a antimicrobienelor: Utilizarea judicioasă a antibioticelor și antifungicelor este esențială pentru prevenirea dezvoltării rezistenței la Candida parapsilosis. Programele de gestionare a antimicrobienelor trebuie să includă ghiduri clare pentru prescrierea acestora, monitorizarea utilizării și educarea continuă a personalului medical. Limitarea utilizării inutile sau prelungite a antibioticelor cu spectru larg poate ajuta la menținerea echilibrului microbiotei și la reducerea riscului de suprainfecție cu Candida.

Supravegherea și investigarea focarelor: Monitorizarea continuă a incidenței infecțiilor cu Candida parapsilosis este crucială pentru detectarea timpurie a focarelor. Sistemele de supraveghere trebuie să includă colectarea și analiza regulată a datelor microbiologice și clinice. În cazul identificării unui focar, investigația epidemiologică detaliată este esențială pentru determinarea sursei și a modului de transmitere. Aceasta poate implica tipizarea moleculară a izolatelor pentru a stabili relațiile genetice între tulpini și pentru a ghida măsurile de control.

Tendințe emergente și provocări

Infecțiile cu Candida parapsilosis prezintă provocări în continuă evoluție pentru sistemele de sănătate la nivel global. Înțelegerea acestor tendințe este crucială pentru dezvoltarea strategiilor eficiente de prevenire și control.

Incidența crescută și răspândirea geografică: În ultimele decenii, s-a observat o creștere semnificativă a incidenței infecțiilor cu Candida parapsilosis în multe regiuni ale lumii. Această tendință este deosebit de pronunțată în unitățile de terapie intensivă neonatală și în rândul pacienților imunocompromiși. Răspândirea geografică a tulpinilor rezistente la antifungice reprezintă o preocupare majoră, necesitând eforturi coordonate la nivel internațional pentru monitorizare și control.

Rezistența la antifungice și noi mecanisme de rezistență: Dezvoltarea rezistenței la medicamentele antifungice, în special la azoli, reprezintă o provocare majoră în tratamentul infecțiilor cu Candida parapsilosis. Mecanismele de rezistență includ mutații în genele țintă ale medicamentelor și supraexpresia pompelor de eflux. Identificarea și caracterizarea noilor mecanisme de rezistență sunt esențiale pentru dezvoltarea strategiilor terapeutice eficiente și pentru prevenirea răspândirii tulpinilor rezistente.

Răspândirea clonală și focarele spitalicești: Capacitatea Candida parapsilosis de a forma biofilme și de a supraviețui pe suprafețe facilitează răspândirea clonală în mediul spitalicesc. Focarele asociate cu tulpini specifice, adesea rezistente la antifungice, au fost raportate în diverse instituții medicale. Aceste evenimente subliniază importanța măsurilor riguroase de control al infecțiilor și a supravegherii moleculare pentru detectarea și limitarea răspândirii clonelor problematice.

Întrebări frecvente

Cât de frecventă este Candida parapsilosis comparativ cu alte specii de Candida?

Candida parapsilosis este a doua sau a treia cea mai frecventă specie de Candida izolată din hemoculturile pacienților cu candidemie, după Candida albicans. În anumite regiuni, incidența infecțiilor cu C. parapsilosis este în creștere.

Care sunt cei mai semnificativi factori de risc pentru dezvoltarea unei infecții cu Candida parapsilosis?

Factorii de risc includ utilizarea cateterelor și a altor dispozitive medicale, intervențiile chirurgicale recente, utilizarea prelungită a antibioticelor cu spectru larg și un sistem imunitar compromis. Nou-născuții cu greutate mică la naștere sunt, de asemenea, expuși riscului.

Cum se diagnostichează infecția cu Candida parapsilosis?

Infecția cu Candida parapsilosis se diagnostichează prin culturi microbiologice din sânge, țesuturi sau alte fluide biologice. Tehnicile moleculare, cum ar fi PCR și secvențierea ADN-ului, pot fi utilizate pentru identificarea rapidă și precisă a speciei.

Ce agenți antifungici sunt utilizați pentru tratarea infecțiilor cu Candida parapsilosis?

Tratamentul include echinocandine precum caspofungina și micafungina, fluconazolul pentru cazurile mai puțin severe și amfotericina B lipozomală pentru infecțiile severe sau refractare. Alegerea agentului antifungic depinde de severitatea infecției și de sensibilitatea tulpinii.

Cum pot preveni unitățile medicale răspândirea Candida parapsilosis?

Unitățile medicale pot preveni răspândirea prin respectarea strictă a protocoalelor de igienă a mâinilor, curățarea și dezinfectarea regulată a suprafețelor și echipamentelor medicale și implementarea unor protocoale stricte pentru inserția și îngrijirea cateterelor. Supravegherea continuă și educarea personalului medical sunt, de asemenea, esențiale.

Concluzie

Candida parapsilosis reprezintă o provocare semnificativă pentru sistemele de sănătate, în special în rândul pacienților vulnerabili și al nou-născuților. Infecțiile cu această specie pot varia de la forme superficiale la infecții invazive severe, necesitând diagnosticare promptă și tratament adecvat. Prevenirea și controlul infecțiilor implică practici riguroase de igienă, gestionarea responsabilă a antimicrobienelor și supravegherea continuă. Înțelegerea tendințelor emergente și a mecanismelor de rezistență este crucială pentru dezvoltarea unor strategii eficiente de combatere a infecțiilor cu Candida parapsilosis.

Ti s-a parut folositor acest articol?

Da
Nu

Surse Articol

Trofa, D., Gácser, A., & Nosanchuk, J. D. (2008). Candida parapsilosis, an emerging fungal pathogen. Clinical microbiology reviews, 21(4), 606-625.

https://journals.asm.org/doi/full/10.1128/cmr.00013-08

Tóth, R., Nosek, J., Mora-Montes, H. M., Gabaldon, T., Bliss, J. M., Nosanchuk, J. D., ... & Gácser, A. (2019). Candida parapsilosis: from genes to the bedside. Clinical microbiology reviews, 32(2), 10-1128.

https://journals.asm.org/doi/abs/10.1128/cmr.00111-18

Dr. Crina Pop

Consultați întotdeauna un Specialist Medical

Informațiile furnizate în acest articol au caracter informativ și educativ, și nu ar trebui interpretate ca sfaturi medicale personalizate. Este important de înțeles că, deși suntem profesioniști în domeniul medical, perspectivele pe care le oferim se bazează pe cercetări generale și studii. Acestea nu sunt adaptate nevoilor individuale. Prin urmare, este esențial să consultați direct un medic care vă poate oferi sfaturi medicale personalizate, relevante pentru situația dvs. specifică.