Candidoza labii: factori de risc, simptome si tratament

Factorii de risc includ utilizarea de antibiotice, sarcina, diabetul zaharat și un sistem imunitar slăbit. Diagnosticul se bazează pe simptome și examinare clinică, uneori fiind necesare teste de laborator. Prevenirea implică menținerea unei bune igiene și evitarea factorilor declanșatori. Majoritatea femeilor experimentează cel puțin un episod de candidoză a labiilor în timpul vieții, dar episoadele recurente necesită o evaluare medicală suplimentară.

Ce este candidoza labiilor?

Definiție și descriere: Candidoza labiilor este o infecție fungică a vulvei și vaginului cauzată de o creștere anormală a ciupercii Candida. Aceasta se manifestă prin simptome precum mâncărime, arsură, roșeață și o secreție vaginală caracteristică, albicioasă și groasă. Deși Candida este prezentă în mod normal în vagin în cantități mici, anumite condiții pot duce la înmulțirea sa excesivă și apariția infecției. Candidoza labiilor poate fi acută sau cronică și afectează frecvent femeile de vârstă reproductivă.

Agenți cauzali: Principalul agent patogen responsabil pentru candidoza labiilor este Candida albicans, o ciupercă prezentă în mod normal în tractul digestiv și vaginal. Aceasta este implicată în aproximativ 80-90% din cazuri. Alte specii de Candida, precum Candida glabrata, Candida tropicalis sau Candida krusei, pot fi de asemenea responsabile, în special în cazurile recurente sau rezistente la tratament. Aceste specii non-albicans tind să fie mai rezistente la tratamentele antifungice uzuale.

Prevalență și epidemiologie: Candidoza labiilor este o afecțiune foarte frecventă, afectând aproximativ 75% dintre femei cel puțin o dată în viață. Aproximativ 40-45% dintre femei vor experimenta două sau mai multe episoade. Incidența este mai mare la femeile de vârstă reproductivă, în special între 20 și 40 de ani. Factorii care influențează prevalența includ utilizarea antibioticelor, contraceptivele orale, sarcina și diabetul zaharat. Candidoza labiilor recurentă, definită ca patru sau mai multe episoade într-un an, afectează aproximativ 5-8% dintre femei.

Factori de risc și condiții predispozante

Apariția candidozei labiilor este influențată de diverși factori care pot perturba echilibrul florei vaginale normale. Acești factori creează condiții favorabile pentru înmulțirea excesivă a ciupercii Candida.

Utilizarea antibioticelor: Antibioticele cu spectru larg pot elimina bacteriile benefice din vagin, care în mod normal țin sub control creșterea Candida. Acest lucru permite înmulțirea excesivă a ciupercii și apariția infecției. Riscul de candidoză a labiilor este mai mare în timpul tratamentului cu antibiotice și în perioada imediat următoare.

Factori hormonali: Modificările hormonale pot crește susceptibilitatea la candidoza labiilor. Sarcina, utilizarea contraceptivelor orale cu conținut ridicat de estrogen și terapia de substituție hormonală pot favoriza dezvoltarea infecției. Nivelurile crescute de estrogen modifică pH-ul vaginal și compoziția florei, creând un mediu propice pentru creșterea Candida.

Imunosupresia: Un sistem imunitar slăbit crește riscul de candidoză labii. Afecțiuni precum HIV/SIDA, lupusul sau tratamentele imunosupresoare (de exemplu, chimioterapia sau corticosteroizii) pot reduce capacitatea organismului de a controla creșterea Candida. Pacientele cu astfel de afecțiuni sunt predispuse la infecții mai frecvente și mai severe.

Susceptibilitate genetică: Anumite variații genetice pot crește predispoziția unei persoane la candidoza labiilor recurentă. Studiile au arătat că polimorfismele genelor implicate în răspunsul imun înnăscut, precum cele care codifică mannose-binding lectin sau receptorii Toll-like, pot influența susceptibilitatea la infecție. Aceste variații genetice pot explica de ce unele femei sunt mai predispuse la episoade recurente de candidoză a labiilor.

Prezentare clinică și simptome

Manifestările clinice ale candidozei labiilor pot varia în funcție de severitatea infecției și de răspunsul individual al pacientei. Simptomele pot fi acute sau cronice, afectând calitatea vieții femeilor.

Candidoza acută a labiilor: Forma acută se caracterizează prin debut rapid al simptomelor. Pacientele prezintă de obicei mâncărime intensă și senzație de arsură la nivelul vulvei și vaginului. Eritemul și edemul vulvar sunt frecvente, iar mucoasa vaginală poate apărea inflamată și eritematoasă. O secreție vaginală caracteristică, albicioasă, groasă și aderentă, asemănătoare brânzei, este adesea prezentă. Disconfortul poate fi accentuat în timpul urinării sau al actului sexual. În cazurile severe, pot apărea fisuri și excoriații ale mucoasei vulvovaginale.

Candidoza cronică a labiilor: Forma cronică sau recurentă se manifestă prin episoade repetate de infecție, de obicei patru sau mai multe pe an. Simptomele pot fi mai puțin intense decât în forma acută, dar sunt persistente și deranjante. Pacientele pot prezenta mâncărime și iritație cronică, cu perioade de exacerbare. Secreția vaginală poate fi mai puțin abundentă, dar persistentă. Eritemul și edemul vulvar pot fi mai subtile. În timp, pot apărea modificări ale pielii vulvare, precum lichenificarea sau fisuri cronice. Impactul asupra calității vieții și a funcției sexuale poate fi semnificativ în cazul formelor cronice.

Diagnosticul candidozei labiilor

Diagnosticul corect al candidozei labiilor este esențial pentru inițierea unui tratament adecvat și diferențierea de alte afecțiuni vulvovaginale. Procesul diagnostic implică mai multe etape și metode.

Examinarea clinică: Evaluarea începe cu o anamneză detaliată și un examen fizic complet. Medicul va evalua simptomele raportate de pacientă și va examina zona vulvovaginală pentru a identifica semnele caracteristice ale infecției. Prezența eritemului, edemului și a secreției caracteristice sugerează diagnosticul de candidoză a labiilor. În plus, pH-ul vaginal este de obicei normal (sub 4,5) în cazul candidozei, spre deosebire de alte infecții vaginale.

Teste de laborator: Pentru confirmarea diagnosticului, se efectuează frecvent un examen microscopic al secreției vaginale. Proba este examinată direct sau după adăugarea de hidroxid de potasiu (KOH) 10%. Prezența hifelor sau a pseudohifelor de Candida este diagnosticată. Culturile fungice pot fi necesare în cazurile recurente sau atipice pentru identificarea speciei de Candida și testarea sensibilității la antifungice. Testele moleculare, precum reacția de polimerizare în lanț (PCR), pot oferi rezultate rapide și precise, dar sunt mai puțin utilizate în practica curentă.

Diagnostic diferențial: Este important să se excludă alte cauze de vulvovaginită, precum vaginoza bacteriană, tricomoniaza sau infecțiile cu transmitere sexuală. Simptomele candidozei labiilor pot fi similare cu cele ale dermatitei de contact sau ale unor afecțiuni dermatologice vulvare. În cazurile atipice sau rezistente la tratament, pot fi necesare investigații suplimentare, inclusiv biopsii vulvare, pentru excluderea altor patologii.

Opțiuni de tratament pentru candidoza labiilor

Tratamentul candidozei labiilor vizează eliminarea infecției fungice și ameliorarea simptomelor. Abordarea terapeutică depinde de severitatea și frecvența episoadelor, precum și de specia de Candida implicată. Opțiunile includ medicamente antifungice topice și orale, cu diferite scheme de administrare.

Candidoza labiilor necomplicată: Tratamentul standard pentru cazurile necomplicate implică utilizarea de antifungice topice sau orale cu administrare de scurtă durată. Preparatele topice, precum crema sau supozitoarele vaginale cu miconazol, clotrimazol sau tioconazol, sunt eficiente și ușor de utilizat. Acestea se aplică intravaginal timp de 1-7 zile, în funcție de concentrație. Alternativ, o doză unică de fluconazol oral (150 mg) este la fel de eficace și poate fi preferată de unele paciente datorită comodității. Ambele abordări au rate de vindecare de 80-90% în cazurile necomplicate.

Candidoza labiilor recurentă: Managementul cazurilor recurente necesită o abordare pe termen lung. Tratamentul inițial implică o terapie de inducție cu antifungice orale sau topice timp de 7-14 zile pentru a obține remisiunea clinică și micologică. Ulterior, se instituie un regim de întreținere care poate dura 6 luni sau mai mult. Acesta poate consta în administrarea săptămânală de fluconazol oral (150 mg) sau utilizarea intermitentă de antifungice topice. Identificarea și gestionarea factorilor predispozanți sunt esențiale pentru prevenirea recurențelor.

Infecții cu specii non-albicans de Candida: Aceste cazuri pot fi mai dificil de tratat datorită rezistenței crescute la antifungicele azolice standard. Specii precum Candida glabrata necesită adesea terapii alternative. Opțiunile includ utilizarea de acid boric intravaginal (600 mg zilnic timp de 14 zile) sau supozitoare cu flucitosină. În cazurile severe sau rezistente, poate fi necesară consultarea unui specialist în boli infecțioase pentru a stabili schema optimă de tratament, care poate include antifungice sistemice de clasă diferită.

Considerații în populații speciale: Abordarea terapeutică trebuie adaptată în cazul gravidelor, femeilor care alăptează sau pacientelor cu comorbidități. În sarcină, se preferă tratamentele topice cu durata de 7 zile, evitându-se fluconazolul oral în primul trimestru datorită potențialului teratogen. La femeile care alăptează, atât tratamentele topice, cât și fluconazolul oral în doză unică sunt considerate sigure. Pacientele cu diabet zaharat sau imunosupresie pot necesita cure mai lungi de tratament și monitorizare atentă pentru a preveni recurențele.

Strategii de prevenire și management

Prevenirea și managementul eficient al candidozei labiilor implică o abordare holistică, care combină modificări ale stilului de viață, intervenții dietetice și educația pacientelor. Aceste strategii vizează reducerea factorilor de risc și menținerea unui echilibru sănătos al florei vaginale.

Modificări ale stilului de viață: Adoptarea unor practici de igienă adecvate joacă un rol crucial în prevenirea candidozei labiilor. Purtarea lenjeriei intime din bumbac și evitarea hainelor strâmte ajută la menținerea unei zone genitale uscate și bine ventilate. Spălarea zonei genitale trebuie efectuată doar cu apă sau săpunuri blânde, fără parfumuri. Evitarea dușurilor vaginale și a produselor parfumate pentru igiena intimă ajută la menținerea pH-ului vaginal natural. După înot sau exerciții fizice, schimbarea rapidă a hainelor umede reduce riscul de dezvoltare a infecției fungice.

Probiotice și considerații dietetice: Probioticele, în special tulpinile de Lactobacillus, pot ajuta la menținerea unui echilibru sănătos al florei vaginale. Consumul regulat de iaurt cu culturi vii sau suplimente probiotice poate reduce riscul de candidoză a labiilor. O dietă bogată în fibre și săracă în zahăr rafinat și carbohidrați procesați poate fi benefică, deoarece limitează substraturile care favorizează creșterea Candida. Includerea în alimentație a usturoiului, ceaiului verde și a altor alimente cu proprietăți antifungice naturale poate oferi un suport suplimentar în prevenirea infecțiilor.

Tratarea partenerului: Deși candidoza labiilor nu este considerată o infecție cu transmitere sexuală, în unele cazuri poate fi transmisă partenerului sexual. Partenerii masculini pot dezvolta balanită candidozică, manifestată prin iritație și roșeață la nivelul glandului penisului. Tratamentul partenerului nu este necesar de rutină, dar poate fi recomandat în cazurile de infecție recurentă sau dacă partenerul prezintă simptome. Utilizarea prezervativului în timpul actului sexual poate reduce riscul de transmitere, în special în perioada de tratament activ al infecției.