Cannabis sativa: compozitie, varietati, utilizare si efectele sale

Originile sale se găsesc în Asia Centrală, dar astăzi este răspândită global datorită adaptabilității sale la diverse condiții climatice. Varietățile moderne sunt clasificate în principal ca cânepă industrială (cu conținut scăzut de THC) și marijuana (cu conținut ridicat de THC), fiecare cu utilizări specifice în industrie, medicină și recreere.

Compoziție chimică

Cannabis sativa conține o diversitate remarcabilă de compuși bioactivi care contribuie la proprietățile sale unice și la potențialul său terapeutic. Această complexitate chimică este rezultatul evoluției naturale și al selecției umane pentru diverse scopuri utilitare.

Canabinoide

THC (Tetrahidrocanabinol): Tetrahidrocanabinolul este principalul compus psihoactiv din Cannabis sativa, responsabil pentru efectele euforice asociate cu consumul de marijuana. În plantă, THC există predominant sub forma acidului său precursor, acidul tetrahidrocanabinolic (THCA), care se decarboxilează în THC când este expus la căldură. THC acționează prin legarea de receptorii canabinoizi din sistemul nervos central, în special receptorul CB1, modulând eliberarea neurotransmițătorilor și afectând percepția, starea de spirit, conștiința și funcțiile cognitive. Concentrația de THC variază considerabil între diferitele varietăți, de la sub 0,3% în cânepa industrială până la peste 30% în unele soiuri moderne de marijuana.

CBD (Canabidiol): Canabidiolul este un canabinoid non-psihoactiv cu potențiale proprietăți terapeutice semnificative. Similar cu THC, CBD există în plantă predominant ca acid canabidiolic (CBDA), care se convertește în CBD prin decarboxilare. CBD nu produce efecte euforice și poate chiar contracara unele efecte psihoactive ale THC. Cercetările sugerează că CBD poate avea proprietăți antiinflamatorii, analgezice, anxiolitice, antipsihotic și neuroprotectoare. Varietățile de cânepă industrială conțin de obicei niveluri mai ridicate de CBD și niveluri foarte scăzute de THC, în timp ce soiurile moderne de marijuana pot avea diverse rapoarte THC:CBD, în funcție de scopul cultivării.

Canabinoide minore: Pe lângă THC și CBD, Cannabis sativa produce peste 100 de canabinoide minore, fiecare cu potențiale efecte biologice unice. Acestea includ canabinolul (CBN), canabigerolul (CBG), canabicromenul (CBC) și tetrahidrocanabivarina (THCV). CBN rezultă din degradarea THC și are efecte sedative moderate. CBG este precursorul biochimic al altor canabinoide și poate avea proprietăți antibacteriene și antiinflamatorii. CBC poate contribui la efectele analgezice ale plantei, în timp ce THCV poate modula apetitul și metabolismul glucozei. Aceste canabinoide minore contribuie la „efectul anturaj”, prin care interacțiunea dintre multiplii compuși din plantă produce efecte diferite față de compușii izolați.

Terpene și terpenoide: Terpenele sunt compuși organici volatili responsabili pentru aroma și parfumul caracteristic al plantei Cannabis sativa. Planta produce peste 200 de terpene diferite, cele mai abundente fiind mircenul, limonenul, pineenul, linaloolul și cariofilenul. Aceste molecule nu doar contribuie la profilul organoleptic al diferitelor soiuri, dar pot avea și efecte farmacologice semnificative. Mircenul poate avea proprietăți sedative și relaxante musculare, limonenul poate îmbunătăți starea de spirit și reduce stresul, iar beta-cariofilenul interacționează direct cu receptorii canabinoizi CB2 și poate avea efecte antiinflamatorii. Terpenele contribuie la efectul anturaj și pot modula efectele canabinoizilor.

Compuși sulfurici volatili: Cannabis sativa produce numeroși compuși sulfurici volatili care contribuie la aroma caracteristică de „skunk” a plantei. Preniltiolul (3-metil-2-buten-1-tiol) a fost identificat ca principalul compus responsabil pentru acest miros distinctiv. Acești compuși se găsesc în concentrații mult mai mici decât terpenele principale, dar contribuie semnificativ la aroma puternică a canabisului datorită pragurilor lor olfactive foarte scăzute, caracteristice tiolilor și altor compuși care conțin sulf. Compușii sulfurici volatili tropicali, inclusiv 3-mercaptohexanolul și derivații săi, contribuie la aromele fructate și citrice ale anumitor soiuri.

Flavonoide: Flavonoidele sunt compuși polifenolici prezenți în Cannabis sativa care contribuie la culoarea, aroma și potențialele efecte terapeutice ale plantei. Canabisul conține flavonoide comune multor plante, precum quercetina și luteolina, dar și flavonoide unice numite cannaflavine. Cannaflavinele au demonstrat proprietăți antiinflamatorii potente în studiile de laborator, fiind de până la 30 de ori mai puternice decât aspirina. Flavonoidele pot contribui la efectul anturaj și la potențialul terapeutic general al plantei prin efectele lor antioxidante, antiinflamatorii și neuroprotectoare. Acești compuși sunt concentrați în principal în frunze și flori.

Acizi grași: Semințele de Cannabis sativa conțin o cantitate semnificativă de ulei (30-35% din greutate), bogat în acizi grași esențiali. Profilul de acizi grași al uleiului de cânepă este considerat optim pentru nutriția umană, cu un raport echilibrat între acizii grași omega-6 (acid linoleic) și omega-3 (acid alfa-linolenic), aproximativ 3:1. Uleiul conține, de asemenea, acid gama-linolenic (GLA) și acid stearidonc, acizi grași rari cu potențiale beneficii pentru sănătate. Aceste caracteristici nutriționale fac din semințele de cânepă o sursă valoroasă de nutrienți esențiali, utilizată în alimentația umană și animală, precum și în produse cosmetice.

Varietăți de Cannabis Sativa

Diversitatea genetică a plantei Cannabis sativa a fost exploatată prin selecție și ameliorare pentru a dezvolta o gamă largă de varietăți adaptate diferitelor utilizări și condiții de cultivare. Această diversificare reflectă versatilitatea plantei și importanța sa economică.

Varietăți de cânepă industrială: Soiurile de cânepă industrială sunt cultivate pentru fibre, semințe sau ambele, având un conținut de THC sub pragul legal (0,3% în America de Nord, 0,2% în UE). Varietățile pentru fibre sunt caracterizate prin tulpini înalte, subțiri și puțin ramificate, cu conținut ridicat de fibre liberiene de calitate superioară. Exemplele includ soiuri europene precum Fibrimon, Fedora și Felina, care produc fibre lungi și fine pentru textile. Varietățile pentru semințe, precum Finola și USO-31, sunt mai scunde, mai ramificate și produc cantități mari de semințe bogate în ulei și proteine. Soiurile dioice sunt preferate pentru producția de fibre, în timp ce soiurile monoice sunt avantajoase pentru producția de semințe datorită maturizării uniforme.

Varietăți de tip medicinal/recreativ: Aceste varietăți, cunoscute și ca marijuana, sunt cultivate pentru conținutul ridicat de canabinoide, în special THC. Ele se caracterizează prin ramificare abundentă și producție mare de inflorescențe feminine bogate în trihomi glandulari. Varietățile tradiționale includ landraces din regiuni precum Hindu Kush, Thailanda, Jamaica și Mexic, fiecare cu profiluri chimice și efecte distincte. Soiurile moderne sunt de obicei clasificate în funcție de efectele lor predominante: varietățile „sativa” tind să producă efecte energizante și cerebrale, varietățile „indica” sunt asociate cu efecte relaxante și sedative, iar hibrizii combină caracteristici din ambele tipuri. Conținutul de THC în aceste varietăți poate varia de la 5% până la peste 30% în soiurile moderne.

Soiuri hibride moderne: Majoritatea varietăților comerciale de Cannabis disponibile astăzi sunt hibrizi rezultați din încrucișarea diverselor landraces și soiuri cultivate. Acești hibrizi sunt dezvoltați pentru a combina caracteristici dorite precum randamentul ridicat, rezistența la boli, profilul specific de canabinoide și terpene, timpul de înflorire și adaptabilitatea la diferite medii de cultivare. Hibridizarea extensivă a estompat distincțiile tradiționale între varietățile „sativa” și „indica”, creând un continuum de soiuri cu caracteristici mixte. Amelioratorii moderni utilizează tehnici avansate de selecție și, uneori, markeri moleculari pentru a dezvolta soiuri cu trăsături specifice, precum rapoarte THC:CBD personalizate pentru aplicații medicinale precise.

Soiuri populare dominante de tip Sativa: Varietățile cu dominanță sativa sunt apreciate pentru efectele lor energizante, euforice și creative, fiind adesea preferate pentru utilizare diurnă. Aceste soiuri tind să aibă perioade de înflorire mai lungi și să producă plante mai înalte cu frunze mai înguste. Exemple populare includ Durban Poison (originar din Africa de Sud), Thai (din Thailanda), Jack Herer (numit după activistul pentru legalizarea canabisului), Sour Diesel (cunoscut pentru aroma sa distinctivă) și Super Silver Haze (câștigător al mai multor Cupe Cannabis). Aceste varietăți conțin de obicei niveluri ridicate de THC și terpene precum limonenul și terpinolenul, care contribuie la efectele lor stimulante. Ele sunt adaptate pentru cultivare în climate mai calde cu sezoane de creștere mai lungi.

Utilizare

Cannabis sativa este una dintre cele mai versatile plante cultivate, cu aplicații diverse în numeroase industrii. Utilizările sale reflectă complexitatea chimică și structurală a plantei și capacitatea sa de a fi adaptată pentru diferite scopuri.

Producția de fibre: Fibrele de cânepă, extrase din tulpina plantei Cannabis sativa, sunt printre cele mai rezistente fibre naturale cunoscute. Fibrele liberiene lungi sunt utilizate în producția de textile de înaltă calitate, frânghii, pânze, covoare și îmbrăcăminte. Acestea sunt apreciate pentru durabilitate, rezistență la mucegai și capacitatea de a absorbi umiditatea. Fibrele secundare, mai scurte, sunt utilizate pentru producerea hârtiei de înaltă calitate, inclusiv hârtie de țigarete, hârtie de filtru și hârtie pentru bancnote. Producția de fibre de cânepă este mai ecologică decât cea de bumbac sau fibre sintetice, necesitând mai puține pesticide, fertilizanți și apă.

Ulei de cânepă și alimente: Semințele de cânepă conțin aproximativ 30-35% ulei și 25% proteine de înaltă calitate, cu un profil complet de aminoacizi esențiali. Uleiul de cânepă este bogat în acizi grași esențiali omega-3 și omega-6 într-un raport considerat optim pentru nutriția umană (aproximativ 3:1). Acesta este utilizat în produse alimentare, suplimente nutritive, produse cosmetice și vopsele. Semințele de cânepă, decorticate sau întregi, sunt consumate ca aliment și adăugate în cereale, smoothie-uri și produse de panificație. Făina de cânepă, obținută după extragerea uleiului, este bogată în proteine și fibre și poate fi utilizată în diverse preparate culinare. Aceste produse provin din varietăți de cânepă industrială cu conținut neglijabil de THC.

Utilizări medicinale tradiționale: Cannabis sativa are o istorie îndelungată de utilizare medicinală în diverse culturi. În medicina tradițională chineză, planta a fost utilizată timp de mii de ani pentru tratarea durerii, malariei, constipației și tulburărilor reproductive. În India, canabisul a fost utilizat în sistemul Ayurvedic ca analgezic, anticonvulsivant, relaxant muscular și pentru tratarea insomniei. Culturile din Orientul Mijlociu și Africa au folosit canabisul pentru tratarea astmului, inflamațiilor și febrei. Aceste utilizări tradiționale reflectă efectele farmacologice ale canabinoidelor și terpenelor prezente în plantă, multe dintre ele fiind confirmate de cercetările științifice moderne.

Aplicații terapeutice moderne: Cercetările contemporane au validat multe dintre utilizările medicinale tradiționale ale plantei Cannabis sativa și au identificat noi aplicații terapeutice. Canabinoidele, în special THC și CBD, sunt investigate pentru potențialul lor în tratarea durerii cronice, spasmelor musculare asociate cu scleroza multiplă, grețurilor și vărsăturilor induse de chimioterapie, epilepsiei refractare la tratament, anxietății, insomniei și inflamațiilor. Medicamente bazate pe canabinoide, precum Sativex (THC și CBD) și Epidiolex (CBD), au fost aprobate în diverse țări pentru indicații specifice. Cercetările continuă să exploreze potențialul terapeutic al canabinoidelor minore și al terpenelor, precum și efectul anturaj rezultat din interacțiunea acestor compuși.

Utilizare recreativă: Cannabis sativa este utilizată recreativ pentru efectele sale psihoactive, în principal datorate THC-ului. Consumul recreativ implică de obicei inhalarea fumului rezultat din arderea inflorescențelor feminine uscate (marijuana) sau a extractelor concentrate (hașiș), vaporizarea sau ingestia orală a produselor comestibile care conțin canabinoide. Efectele recreative includ euforie, relaxare, percepție senzorială amplificată, modificări ale percepției timpului și creșterea apetitului. Legalizarea canabisului pentru utilizare recreativă în diverse jurisdicții a dus la dezvoltarea unei industrii sofisticate, cu produse diverse calibrate pentru diferite experiențe și preferințe ale consumatorilor. Utilizarea recreativă responsabilă necesită înțelegerea potențialelor riscuri, inclusiv dependența și efectele adverse asupra sănătății mintale la persoanele predispuse.

Efecte fiziologice și psihologice

Cannabis sativa produce o gamă largă de efecte asupra organismului uman, mediate în principal prin interacțiunea canabinoidelor cu sistemul endocanabinoid endogen. Aceste efecte variază în funcție de compoziția chimică a plantei, doza, metoda de administrare și factorii individuali.

Interacțiunea cu sistemul endocanabinoid: Sistemul endocanabinoid este o rețea complexă de receptori, liganzi endogeni (endocanabinoide) și enzime implicate în sinteza și degradarea acestora, prezent în întregul organism. Principalii receptori canabinoizi sunt CB1 (predominant în sistemul nervos central) și CB2 (predominant în sistemul imunitar). Canabinoidele din planta Cannabis sativa, precum THC și CBD, interacționează cu acești receptori în moduri diferite. THC este un agonist parțial al receptorilor CB1 și CB2, mimând acțiunea endocanabinoidelor precum anandamida. CBD are o afinitate scăzută pentru acești receptori, dar modulează activitatea lor și interacționează cu alți receptori, inclusiv receptorii serotoninergici. Aceste interacțiuni complexe explică diversitatea efectelor canabisului asupra funcțiilor fiziologice și psihologice.

Efecte terapeutice: Canabinoidele din Cannabis sativa au demonstrat potențial terapeutic în diverse afecțiuni. THC are proprietăți analgezice, antiemetice, orexigene (stimulează apetitul) și relaxante musculare, fiind util în managementul durerii cronice, grețurilor induse de chimioterapie, anorexiei asociate cu SIDA și spasmelor musculare din scleroza multiplă. CBD are proprietăți antiinflamatorii, anxiolitice, antiepileptice și antipsihotic, fiind investigat pentru tratamentul epilepsiei refractare, anxietății, insomniei și tulburărilor psihotice. Alte canabinoide și terpene contribuie la efectul terapeutic general prin mecanisme sinergice. Efectele terapeutice variază în funcție de raportul și concentrația diferiților compuși, metoda de administrare și caracteristicile individuale ale pacientului.

Efecte psihoactive: Efectele psihoactive ale canabisului sunt mediate în principal de THC prin activarea receptorilor CB1 din creier. Acestea includ euforie, relaxare, alterarea percepției timpului, intensificarea experiențelor senzoriale, modificări în gândire și creativitate. Efectele cognitive includ deficiențe temporare în memoria de scurtă durată, atenție și coordonare motorie. Experiența subiectivă variază considerabil între indivizi și este influențată de factori precum doza, metoda de administrare, compoziția chimică a plantei, așteptările utilizatorului și contextul consumului. CBD poate modula efectele psihoactive ale THC, reducând anxietatea și paranoia asociate uneori cu doze mari de THC. Terpenele contribuie, de asemenea, la profilul psihoactiv specific al diferitelor soiuri.

Potențiale efecte adverse: Consumul de Cannabis sativa poate fi asociat cu diverse efecte adverse, a căror incidență și severitate variază în funcție de numeroși factori. Efectele acute pot include anxietate, paranoia, tahicardie, uscăciunea gurii, înroșirea ochilor și deficiențe psihomotorii care pot afecta capacitatea de a conduce vehicule sau de a opera utilaje. Consumul cronic și intens, în special începând din adolescență, a fost asociat cu un risc crescut de dependență (aproximativ 9% dintre utilizatori dezvoltă dependență), afectarea funcțiilor cognitive, exacerbarea sau precipitarea tulburărilor psihotice la persoanele predispuse și probleme respiratorii când este fumat. Riscurile sunt mai mari pentru adolescenți, persoanele cu antecedente personale sau familiale de tulburări psihice și pentru consumul de produse cu conținut ridicat de THC. Utilizarea medicală sub supraveghere adecvată prezintă un profil de siguranță mai bun decât utilizarea recreativă necontrolată.