Ce boli ascunde caderea parului: simptome si afectiuni

Dezechilibrele hormonale, stresul cronic și deficiențele nutriționale pot contribui semnificativ la accelerarea căderii părului. Diagnosticarea și tratarea bolii de bază reprezintă primul pas esențial în oprirea căderii părului și stimularea regenerării acestuia. Identificarea precoce a cauzei permite inițierea unui tratament țintit și previne agravarea simptomelor.

Modele și semne ale căderii părului cauzate de boli

Căderea părului asociată cu diverse afecțiuni prezintă tipare distincte care pot oferi indicii importante despre boala subiacentă. Recunoașterea acestor modele specifice ajută la stabilirea unui diagnostic corect și la alegerea tratamentului adecvat.

Subțierea treptată a părului în zona superioară a capului: Acest tip de cădere a părului se manifestă prin diminuarea densității firelor de păr în regiunea coronală a scalpului. Procesul este gradual și poate fi însoțit de modificări ale texturii părului, care devine mai fin și mai fragil. Subțierea poate fi uniformă sau poate prezenta zone cu densitate variabilă, creând un aspect neregulat al părului.

Zone circulare sau neregulate de alopecie: Pierderea părului în zone circulare bine delimitate reprezintă un semn caracteristic al alopeciei areate. Aceste zone lipsite de păr apar brusc și pot varia ca dimensiune, de la câțiva milimetri până la mai mulți centimetri în diametru. Scalpul din zonele afectate rămâne neted și fără cicatrici, iar pielea își păstrează aspectul normal.

Căderea bruscă a părului: Pierderea rapidă și masivă a părului poate fi declanșată de evenimente traumatice, boli severe sau dezechilibre hormonale acute. Părul cade uniform de pe întregul scalp, iar procesul poate dura câteva săptămâni până la câteva luni. Această formă de alopecie este adesea reversibilă după tratarea cauzei subiacente.

Pierderea părului de pe întregul corp: Căderea generalizată a părului afectează nu doar scalpul, ci și alte zone ale corpului, inclusiv sprâncenele, genele și părul corporal. Această manifestare poate indica prezența unor boli autoimune severe sau poate fi consecința unor tratamente medicale agresive, cum ar fi chimioterapia.

Descuamarea și înroșirea scalpului: Modificările la nivelul scalpului, precum descuamarea, înroșirea sau inflamația, pot însoți căderea părului și sugerează prezența unor afecțiuni dermatologice sau infecțioase. Aceste simptome pot fi însoțite de mâncărime, arsură sau sensibilitate crescută a scalpului.

Principalele boli care cauzează căderea părului

Identificarea și înțelegerea bolilor care stau la baza căderii părului reprezintă un aspect crucial pentru stabilirea unui tratament eficient. Diverse afecțiuni pot perturba ciclul normal de creștere al părului, ducând la manifestări variate ale alopeciei.

Alopecia androgenică: Această formă de cădere a părului, cunoscută și sub numele de calviție de tip masculin sau feminin, are o puternică componentă genetică și hormonală. La bărbați, se manifestă prin retragerea liniei frontale a părului și subțierea în zona vertex, iar la femei prin rărirea difuză a părului în regiunea centrală a scalpului.

Alopecia areată: Această afecțiune autoimună determină sistemul imunitar să atace foliculii piloși, provocând căderea părului în zone circulare distincte. Poate afecta orice regiune cu păr de pe corp și variază în severitate, de la pete mici izolate până la pierderea completă a părului.

Telogen effluvium: Această formă temporară de cădere a părului apare ca răspuns la stres sever, boli acute, intervenții chirurgicale sau modificări hormonale majore. Se caracterizează prin trecerea bruscă a unui număr mare de fire de păr în faza telogena, rezultând într-o cădere difuză a părului la 2-3 luni după evenimentul declanșator.

Alopecia cicatricială: Această formă de alopecie implică distrugerea permanentă a foliculilor piloși prin procese inflamatorii care duc la formarea de țesut cicatricial. Poate fi cauzată de diverse afecțiuni autoimune, infecții sau traume și rezultă în zone de calviție definitivă.

Tinea capitis: Această infecție fungică a scalpului afectează în special copiii și se manifestă prin zone circulare de cădere a părului, însoțite de descuamare, mâncărime și uneori inflamație. Necesită tratament antifungic sistemic pentru vindecare.

Tricotilomania: Această tulburare psihologică se caracterizează prin nevoia compulsivă de a smulge părul. Zonele afectate prezintă fire de păr rupte la diferite lungimi și pot dezvolta cicatrici în timp dacă comportamentul persistă.

Alopecia de tracțiune: Această formă de cădere a părului este cauzată de tensiunea mecanică excesivă și prelungită asupra firelor de păr, adesea rezultată din coafuri strânse sau extensii. Poate deveni permanentă dacă tracțiunea continuă pentru perioade îndelungate.

Alte afecțiuni medicale și boli sistemice care cauzează căderea părului

Căderea părului poate fi un semnal de alarmă pentru diverse afecțiuni sistemice care afectează întregul organism. Identificarea și tratarea bolii de bază reprezintă cheia pentru stoparea pierderii părului și restabilirea sănătății generale.

Afecțiuni tiroidiene: Disfuncțiile glandei tiroide, atât hipotiroidismul cât și hipertiroidismul, pot perturba semnificativ ciclul de creștere al părului. Hormonii tiroidieni joacă un rol esențial în metabolismul celular și în reglarea ciclului folicular pilos. Dezechilibrul acestor hormoni poate duce la subțierea firului de păr, fragilitate crescută și cădere difuză. Normalizarea funcției tiroidiene prin tratament specific duce la ameliorarea problemelor părului.

Boli autoimune (Lupus, Psoriazis, Vitiligo, Diabet): Afecțiunile autoimune determină sistemul imunitar să atace propriile țesuturi, inclusiv foliculii piloși. Lupusul eritematos sistemic poate cauza zone de alopecie cicatricială, în timp ce psoriazisul scalpului provoacă inflamație și descuamare excesivă. Vitiligo se poate asocia cu zone de depigmentare a părului, iar diabetul zaharat poate afecta microcirculația foliculilor piloși.

Deficiențe nutriționale (Fier, Proteine, Zinc, Biotină): Carențele nutriționale severe pot perturba creșterea normală a părului. Deficitul de fier reprezintă una dintre cele mai frecvente cauze ale căderii părului, în special la femei. Aportul insuficient de proteine afectează formarea keratinei, componenta principală a firului de păr. Zincul și biotina sunt esențiale pentru metabolismul celular și sinteza proteinelor structurale ale părului.

Boli infecțioase (Sifilis, Impetigo, Herpes): Infecțiile sistemice și locale pot afecta direct foliculii piloși sau pot declanșa răspunsuri imune care duc la căderea părului. Sifilisul netratat poate cauza zone de alopecie în plăci, impetigo poate produce leziuni inflamatorii ale scalpului, iar infecția cu herpes simplex poate determina zone localizate de cădere a părului însoțite de vezicule dureroase.

Anemia: Nivelurile scăzute de hemoglobină reduc aportul de oxigen și nutrienți la nivelul foliculilor piloși, perturbând ciclul normal de creștere al părului. Anemia feriprivă reprezintă forma cea mai frecventă, dar și alte tipuri de anemie pot cauza căderea părului. Tratamentul anemiei și corectarea deficitului de fier duc la îmbunătățirea semnificativă a stării părului.

Căderea părului indusă de medicamente și tratamente

Numeroase intervenții medicale și substanțe farmacologice pot avea ca efect secundar căderea părului. Acest tip de alopecie este adesea reversibil după întreruperea tratamentului cauzal, dar poate avea un impact semnificativ asupra calității vieții pacienților.

Chimioterapia și radioterapia: Tratamentele oncologice afectează direct celulele cu rată rapidă de diviziune, inclusiv foliculii piloși. Căderea părului apare de obicei la 2-3 săptămâni după începerea chimioterapiei și poate fi completă. Radioterapia la nivelul capului și gâtului poate cauza alopecie permanentă în zona iradiată. După finalizarea tratamentului, părul reîncepe să crească, deși textura și culoarea pot fi diferite.

Medicamente (Antidepresive, Antihipertensive): Numeroase medicamente pot declanșa căderea părului prin diverse mecanisme. Antidepresivele, medicamentele pentru tensiune arterială, anticoagulantele și unele antiinflamatoare pot perturba ciclul folicular. Beta-blocantele și litiul sunt cunoscute pentru efectele lor asupra creșterii părului. Retinoidele și anticonvulsivantele pot cauza de asemenea alopecie reversibilă.

Imunoterapia și fototerapia: Tratamentele imunomodulatoare pot declanșa reacții autoimune care afectează foliculii piloși. Interferonul și alte medicamente biologice pot cauza căderea părului ca efect secundar. Fototerapia intensivă, deși benefică în tratamentul unor afecțiuni dermatologice, poate slăbi structura firului de păr și poate accelera căderea acestuia.