Cheilita angulara: care sunt cauzele, cum se manifesta si trateaza

Simptomele includ roșeață, crăpături, umflături și posibil sângerări la nivelul comisurilor bucale. Deși poate fi neplăcută, cheilita angulară este în general tratabilă prin abordarea cauzei subiacente și utilizarea unor tratamente topice adecvate.

Ce este cheilita angulară?

Definiție și descriere: Cheilita angulară este o afecțiune inflamatorie care apare la colțurile gurii. Aceasta se manifestă prin iritație, roșeață și fisuri ale pielii în zonele afectate. Afecțiunea poate fi unilaterală sau bilaterală și variază în severitate de la o ușoară înroșire până la fisuri dureroase și sângerânde. Spre deosebire de alte tipuri de cheilită care afectează întreaga suprafață a buzelor, cheilita angulară este localizată specific la colțurile gurii.

Localizare și aspect: Leziunile specifice cheilitei angulare apar la joncțiunea dintre pielea feței și mucoasa bucală, exact în colțurile gurii. Aspectul tipic include zone înroșite, umflate, cu posibile fisuri sau cruste. În cazurile mai severe, pot apărea ulcerații sau sângerări. Pielea afectată poate părea macerată (înmuiată) din cauza expunerii prelungite la salivă.

Comparație cu herpesul labial: Deși cheilita angulară poate fi confundată cu herpesul labial, există diferențe semnificative. Herpesul labial este cauzat de virusul herpes simplex și produce vezicule dureroase de-a lungul marginii buzelor. Cheilita angulară, în schimb, afectează strict colțurile gurii și nu este contagioasă. În plus, herpesul labial tinde să evolueze mai rapid, cu vezicule care se sparg și formează cruste în câteva zile, în timp ce cheilita angulară poate persista săptămâni sau luni dacă nu este tratată corespunzător.

Cauze și factori de risc

Cheilita angulară poate fi provocată de o varietate de factori, adesea în combinație. Înțelegerea acestor cauze este esențială pentru prevenirea și tratarea eficientă a afecțiunii.

Infecții fungice și bacteriene: Candida albicans, o ciupercă prezentă în mod normal în cavitatea bucală, este adesea implicată în dezvoltarea cheilitei angulare. Când condițiile sunt favorabile, aceasta se poate înmulți excesiv, provocând infecție. Bacterii precum Staphylococcus aureus și specii de Streptococcus pot, de asemenea, să cauzeze sau să complice cheilita angulară. Aceste infecții sunt mai frecvente la persoanele cu sistem imunitar slăbit sau la cele cu diabet zaharat.

Acumularea de salivă și umezirea buzelor: Obiceiul de a-și linge frecvent buzele sau de a le umezi constant poate duce la macerarea pielii din colțurile gurii. Saliva conține enzime digestive care pot irita pielea, făcând-o mai susceptibilă la infecții. Persoanele care salivează excesiv în timpul somnului sau care au o anatomie facială care favorizează retenția salivei la colțurile gurii sunt mai predispuse la dezvoltarea cheilitei angulare.

Proteze dentare neadaptate sau probleme dentare: Protezele dentare care nu se potrivesc corespunzător pot modifica structura feței, ducând la formarea de pliuri adânci la colțurile gurii. Aceste pliuri pot reține umezeala și pot deveni un mediu propice pentru dezvoltarea infecțiilor. De asemenea, pierderea dinților sau mușcătura incorectă pot contribui la apariția cheilitei angulare prin modificarea modului în care buzele se închid.

Deficiențe nutriționale: Lipsa anumitor vitamine și minerale poate crește susceptibilitatea la cheilita angulară. Deficiențele de fier, zinc și vitamine din complexul B (în special riboflavina, niacina și piridoxina) sunt asociate frecvent cu această afecțiune. Aceste deficiențe pot afecta integritatea pielii și a mucoaselor, făcându-le mai vulnerabile la iritații și infecții.

Tulburări ale sistemului imunitar: Persoanele cu sistem imunitar compromis, cum ar fi cele cu HIV/SIDA, cele care urmează tratamente imunosupresoare sau cele cu boli autoimune, au un risc crescut de a dezvolta cheilita angulară. Sistemul imunitar slăbit face dificilă combaterea infecțiilor fungice și bacteriene care pot declanșa sau agrava afecțiunea.

Alți factori de risc: Vârsta înaintată, fumatul, expunerea la condiții meteorologice extreme (frig, vânt, soare puternic) și utilizarea îndelungată a măștilor faciale pot contribui la apariția cheilitei angulare. De asemenea, anumite boli ale pielii, cum ar fi dermatita atopică sau psoriazisul, pot predispune la dezvoltarea acestei afecțiuni.

Simptome și semne

Cheilita angulară se manifestă prin diverse simptome și semne caracteristice, care pot varia în intensitate de la o persoană la alta. Recunoașterea acestor manifestări este crucială pentru diagnosticarea și tratarea promptă a afecțiunii.

Crăpături și fisuri dureroase: Unul dintre cele mai comune și evidente semne ale cheilitei angulare este apariția de crăpături sau fisuri la colțurile gurii. Aceste leziuni pot fi superficiale sau profunde și sunt adesea însoțite de durere, mai ales la deschiderea gurii sau în timpul alimentației. Durerea poate varia de la un disconfort ușor până la o senzație acută care interferează cu activitățile zilnice precum vorbitul sau mâncatul.

Roșeață, umflături și inflamație: Zona afectată prezintă de obicei o înroșire vizibilă, care poate fi însoțită de umflături. Inflamația poate face ca pielea din colțurile gurii să pară lucioasă sau întinsă. În unele cazuri, roșeața se poate extinde ușor dincolo de comisurile bucale, afectând pielea adiacentă sau mucoasa interioară a buzelor. Aceste simptome pot fi mai pronunțate dimineața sau după perioade de inactivitate a gurii.

Sângerări, vezicule și cruste: În cazurile mai severe de cheilită angulară, fisurile pot sângera, în special atunci când gura este deschisă larg sau când zona este atinsă. De asemenea, pot apărea mici vezicule sau bășici, care se pot sparge, lăsând în urmă zone umede și dureroase. Pe măsură ce leziunile încearcă să se vindece, se pot forma cruste. Acestea pot fi gălbui sau maronii și pot provoca disconfort suplimentar, mai ales dacă se desprind prematur.

Mâncărime sau senzație de arsură: Persoanele afectate de cheilită angulară pot experimenta mâncărime sau o senzație de arsură la colțurile gurii. Aceste simptome sunt adesea cauzate de inflamația pielii și pot fi exacerbate de prezența infecțiilor fungice sau bacteriene. Senzația de arsură poate fi constantă sau intermitentă și se poate intensifica atunci când zona afectată intră în contact cu substanțe iritante sau alimente acide. Mâncărimea poate determina pacienții să își lingă sau să își atingă frecvent colțurile gurii, ceea ce poate agrava afecțiunea și întârzia vindecarea.

Dificultăți în deschiderea gurii sau în alimentație: Cheilita angulară poate provoca dificultăți semnificative în deschiderea gurii și în procesul de alimentație. Fisurile și crăpăturile de la colțurile gurii pot deveni dureroase și se pot deschide atunci când pacientul încearcă să deschidă gura larg sau să mestece. Acest lucru poate face ca actele simple, precum vorbitul, zâmbitul sau consumul de alimente, să devină inconfortabile sau chiar dureroase. În cazuri severe, pacienții pot evita anumite alimente sau pot adopta o dietă lichidă pentru a minimiza disconfortul, ceea ce poate duce la probleme nutriționale.

Diagnostic

Diagnosticarea corectă a cheilitei angulare implică o evaluare atentă a simptomelor, o examinare fizică detaliată și, în unele cazuri, teste suplimentare pentru a determina cauza subiacentă. Medicii utilizează o combinație de metode pentru a stabili un diagnostic precis și a elabora un plan de tratament eficient.

Examinare fizică și inspecție vizuală: Examinarea fizică și inspecția vizuală reprezintă primul pas în diagnosticarea cheilitei angulare. Medicul va examina atent colțurile gurii, observând prezența roșeții, umflăturilor, fisurilor sau crustelor. Se va evalua gradul de inflamație și se vor căuta semne de infecție. De asemenea, medicul va examina întreaga cavitate bucală pentru a identifica eventuale probleme dentare sau prezența candidozei orale. Această examinare poate include și palparea ganglionilor limfatici pentru a detecta orice semn de infecție sistemică.

Teste cu tampon pentru infecții: În cazul în care se suspectează o infecție fungică sau bacteriană, medicul poate efectua teste cu tampon. Această procedură implică prelevarea unui eșantion de la nivelul leziunilor folosind un tampon steril. Eșantionul este apoi trimis la laborator pentru analiză microbiologică. Aceste teste pot identifica prezența Candida albicans sau a altor microorganisme patogene, precum Staphylococcus aureus sau specii de Streptococcus. Rezultatele acestor teste ghidează alegerea tratamentului antimicrobian specific, asigurând o abordare terapeutică țintită și eficientă.

Teste cutanate pentru alergii: Când se suspectează că cheilita angulară este cauzată sau agravată de o reacție alergică, medicul poate recomanda teste cutanate pentru alergii. Aceste teste implică aplicarea unor cantități mici de alergeni potențiali pe piele și observarea reacției. Testele pot fi efectuate pentru a identifica alergii la ingrediente din produsele de îngrijire orală, cosmetice sau alimente. Identificarea și evitarea alergenilor specifici poate juca un rol crucial în gestionarea și prevenirea recidivelor cheilitei angulare la pacienții cu sensibilități cunoscute.

Analize de sânge pentru deficiențe nutriționale: Analizele de sânge pot fi recomandate pentru a evalua starea nutrițională a pacientului și a identifica eventuale deficiențe care ar putea contribui la dezvoltarea cheilitei angulare. Aceste teste pot măsura nivelurile de fier, zinc și vitamine din complexul B, în special riboflavina (vitamina B2), niacina (vitamina B3) și piridoxina (vitamina B6). De asemenea, pot fi evaluate nivelurile de folat și vitamina B12. Identificarea și corectarea deficiențelor nutriționale pot juca un rol important în tratamentul și prevenirea recidivelor cheilitei angulare, îmbunătățind sănătatea generală a pielii și a mucoaselor.

Opțiuni de tratament

Tratamentul cheilitei angulare este complex și personalizat, vizând atât ameliorarea simptomelor, cât și abordarea cauzelor subiacente. Strategiile terapeutice combină adesea mai multe abordări pentru a obține rezultate optime și a preveni recidivele.

Abordarea cauzelor subiacente: Tratamentul eficient al cheilitei angulare începe cu identificarea și abordarea cauzelor subiacente. În cazul infecțiilor fungice, se prescriu antifungice topice sau orale, cum ar fi nistatina sau fluconazolul. Pentru infecțiile bacteriene, se pot utiliza antibiotice topice sau sistemice. Dacă cheilita angulară este cauzată de deficiențe nutriționale, se recomandă suplimentarea cu vitamine și minerale specifice, precum fier, zinc sau vitamine din complexul B. Corectarea problemelor dentare, cum ar fi ajustarea protezelor dentare neadaptate, poate fi esențială în prevenirea recurenței afecțiunii.

Tratamente topice: Tratamentele topice joacă un rol crucial în managementul cheilitei angulare. Cremele antifungice, precum miconazolul sau clotrimazolul, sunt frecvent prescrise pentru a combate infecțiile cu Candida. În cazurile de infecție bacteriană, se pot utiliza unguente antibiotice precum mupirocina. Pentru a reduce inflamația și disconfortul, medicii pot recomanda creme cu corticosteroizi de potență scăzută, cum ar fi hidrocortizonul. Emolienții și balsamurile de buze pot ajuta la hidratarea și protejarea pielii afectate, prevenind uscăciunea și fisurarea ulterioară.

Schimbări în stilul de viață: Modificările în stilul de viață pot avea un impact semnificativ asupra gestionării și prevenirii cheilitei angulare. Pacienții sunt sfătuiți să mențină o igienă orală riguroasă, inclusiv periajul regulat al dinților și curățarea adecvată a protezelor dentare. Evitarea obiceiului de a-și linge buzele și menținerea unei hidratări adecvate sunt esențiale. Se recomandă o dietă echilibrată, bogată în vitamine și minerale, pentru a susține sănătatea pielii și a sistemului imunitar. Reducerea consumului de alimente iritante și evitarea fumatului pot contribui, de asemenea, la ameliorarea simptomelor și prevenirea recurențelor.

Gestionarea pe termen lung: Gestionarea pe termen lung a cheilitei angulare implică o abordare proactivă și continuă. Pacienții trebuie să fie vigilenți în monitorizarea simptomelor și să aplice tratamentele de întreținere recomandate, chiar și după ce simptomele acute s-au ameliorat. Acest lucru poate include utilizarea regulată a balsamurilor de buze sau a cremelor protectoare. Vizitele periodice la medic sunt importante pentru a evalua eficacitatea tratamentului și a ajusta planul terapeutic dacă este necesar. În cazurile recurente sau rezistente la tratament, pot fi necesare investigații suplimentare pentru a identifica factori de risc ascunși sau condiții medicale subiacente care necesită atenție.

Strategii de prevenire

Prevenirea cheilitei angulare implică o abordare multifațetată, concentrată pe menținerea sănătății orale, tratarea afecțiunilor medicale subiacente și protejarea pielii sensibile din jurul gurii. Implementarea acestor strategii poate reduce semnificativ riscul de apariție sau recurență a afecțiunii.

Menținerea unei igiene orale bune: Menținerea unei igiene orale excelente este fundamentală în prevenirea cheilitei angulare. Aceasta include periajul dentar de cel puțin două ori pe zi, folosirea aței dentare zilnic și clătirea regulată cu apă de gură. Pentru purtătorii de proteze dentare, curățarea și dezinfectarea zilnică a acestora este esențială. Evitarea acumulării de salivă în colțurile gurii prin ștergerea periodică a zonei poate preveni macerarea pielii. De asemenea, este important să se evite obiceiul de a-și linge buzele, care poate contribui la iritarea și umezirea excesivă a colțurilor gurii.

Tratarea afecțiunilor medicale subiacente: Gestionarea eficientă a afecțiunilor medicale subiacente poate juca un rol crucial în prevenirea cheilitei angulare. Pacienții cu diabet zaharat trebuie să își mențină nivelul glicemiei sub control pentru a reduce riscul de infecții fungice. Persoanele cu deficiențe nutriționale trebuie să urmeze o dietă echilibrată și, dacă este necesar, să ia suplimente vitaminice și minerale recomandate de medic. Tratarea altor afecțiuni, cum ar fi sindromul Sjögren sau bolile autoimune, poate ajuta la prevenirea uscăciunii gurii și a complicațiilor asociate. Consultarea regulată a medicului pentru monitorizarea și ajustarea tratamentelor este esențială în gestionarea acestor condiții pe termen lung.

Utilizarea balsamurilor de buze și a emolienților: Aplicarea regulată a balsamurilor de buze și a emolienților poate ajuta la menținerea hidratării și protejarea pielii sensibile din jurul gurii. Se recomandă utilizarea produselor hipoalergenice, fără parfumuri sau coloranți artificiali, pentru a minimiza riscul de iritație. Balsamurile cu ingrediente naturale, precum ceara de albine sau uleiul de cocos, pot oferi o barieră protectoare eficientă. În perioadele cu vreme rece sau vânt, aplicarea mai frecventă a acestor produse poate preveni uscarea și crăparea pielii. Pentru persoanele predispuse la cheilită angulară, utilizarea unui balsam de buze cu protecție solară poate oferi o protecție suplimentară împotriva daunelor cauzate de expunerea la soare.

Evitarea iritanților și alergenilor: Prevenirea cheilitei angulare implică identificarea și evitarea substanțelor care pot irita sau sensibiliza pielea din jurul gurii. Pacienții trebuie să fie atenți la produsele de îngrijire orală, cosmetice și alimente care pot declanșa reacții. Pasta de dinți, apa de gură, balsamurile de buze și produsele de machiaj trebuie alese cu grijă, optând pentru formule hipoalergenice. Evitarea alimentelor acide sau picante poate fi benefică pentru persoanele predispuse. De asemenea, este important să se limiteze expunerea la factori de mediu iritanți, cum ar fi vântul puternic sau aerul uscat, utilizând măști de protecție sau umidificatoare atunci când este necesar.

Adoptarea unei diete echilibrate: O dietă echilibrată joacă un rol crucial în prevenirea cheilitei angulare prin susținerea sănătății generale a pielii și a sistemului imunitar. Este esențial să se consume alimente bogate în vitamine și minerale esențiale, în special complexul de vitamine B, fier și zinc. Fructele, legumele, cerealele integrale, proteinele slabe și produsele lactate cu conținut scăzut de grăsimi trebuie incluse în alimentația zilnică. Hidratarea adecvată este, de asemenea, importantă pentru menținerea sănătății pielii. Pacienții cu deficiențe nutriționale cunoscute pot beneficia de suplimente specifice, sub îndrumarea medicului. O dietă echilibrată nu doar că previne cheilita angulară, dar îmbunătățește și starea generală de sănătate.