Meniu

Ciuperca de la pisica la om: transmitere, simptome si tratament

Verificat medical
Ultima verificare medicală a fost facuta de Dr. Micaella M. Kantor pe data de
Scris de Echipa Editoriala Med.ro, echipa multidisciplinară.

Ciuperca de la pisică la om reprezintă o infecție fungică ce poate fi transmisă de la animalele de companie la oameni prin contact direct sau indirect. Această afecțiune este cauzată de un grup de fungi numiți dermatofiți, care se dezvoltă în stratul exterior al pielii, în păr și în unghii.

Pisicile pot fi purtătoare ale acestei infecții chiar și fără să prezinte simptome vizibile, ceea ce face prevenția și diagnosticarea timpurie extrem de importante. Infecția se poate manifesta prin apariția unor leziuni circulare pe piele, însoțite de mâncărime și descuamare. Tratamentul necesită o abordare complexă, incluzând atât îngrijirea animalului, cât și tratarea persoanelor afectate, precum și dezinfectarea mediului înconjurător pentru a preveni reinfectarea.

Modalități de transmitere a ciupercii de la pisică la om

Transmiterea ciupercii între pisici și oameni poate avea loc prin multiple căi, sporii fungici având capacitatea de a supraviețui în mediu pentru perioade îndelungate. Aceștia se pot răspândi prin contact direct cu blana pisicii sau prin intermediul obiectelor contaminate din mediul înconjurător.

Contact direct cu pisicile infectate: Transmiterea ciupercii are loc cel mai frecvent prin atingerea directă a blănii sau pielii unei pisici infectate. Sporii fungici se pot atașa de pielea umană, mai ales în zonele cu mici leziuni sau zgârieturi, unde găsesc condiții prielnice pentru dezvoltare. Contactul prelungit și frecvent cu pisicile infectate crește semnificativ riscul de transmitere a infecției.

Contact indirect prin obiecte contaminate: Ciuperca se poate transmite și prin intermediul obiectelor folosite de pisicile infectate, precum perii, piepteni, pături sau mobilier. Sporii fungici pot supraviețui pe aceste suprafețe pentru perioade îndelungate, putând cauza infecții la persoanele care intră în contact cu acestea. Obiectele contaminate pot rămâne surse de infecție timp de mai multe luni.

Persistența fungilor în mediu: Sporii fungici pot supraviețui în mediul înconjurător pentru perioade îndelungate, chiar și până la 18 luni, în condiții favorabile. Aceștia se pot găsi în covoare, mobilier tapițat, așternuturi și alte suprafețe din casă unde pisica își petrece timpul. Mediile umede și călduroase favorizează supraviețuirea și multiplicarea acestor fungi.

Factori de risc pentru infecția umană: Persoanele cu sistem imunitar slăbit, copiii și vârstnicii prezintă un risc mai mare de a contracta infecția fungică de la pisici. De asemenea, persoanele cu afecțiuni ale pielii sau cu leziuni cutanate sunt mai predispuse la infecție. Contactul frecvent cu pisici tinere sau pisici cu blană lungă crește riscul de transmitere a infecției.

Recunoașterea simptomelor la pisici și oameni

Identificarea timpurie a semnelor de infecție fungică atât la pisici, cât și la oameni este esențială pentru inițierea promptă a tratamentului și limitarea răspândirii bolii.

Simptome la pisici: Pisicile infectate pot prezenta zone circulare lipsite de blană, cu piele înroșită și descuamată. Aceste zone apar frecvent pe cap, urechi și labe. Blana din zonele afectate devine fragilă și se rupe ușor. Unele pisici pot manifesta mâncărime și iritație în zonele afectate, ducând la scărpinat excesiv.

Pisici purtătoare asimptomatice: Unele pisici pot fi purtătoare ale infecției fungice fără să prezinte semne vizibile ale bolii. Aceste pisici pot transmite infecția altor animale sau oamenilor, deși par perfect sănătoase. Pisicile cu blană lungă sunt mai predispuse să fie purtătoare asimptomatice, deoarece sporii fungici se pot ascunde mai ușor în blana lor deasă.

Simptome la oameni: La oameni, infecția se manifestă prin apariția unor pete circulare pe piele, cu margini roșii și ridicate. Zona afectată poate fi însoțită de mâncărime, descuamare și uneori vezicule. Simptomele apar de obicei la 4-14 zile după expunerea la sursa de infecție.

Zone frecvente de infecție la oameni: Leziunile apar cel mai frecvent pe zonele expuse ale corpului, precum brațe, față și gât, dar pot afecta orice parte a corpului care a intrat în contact cu pisica infectată sau cu obiectele contaminate. Zonele cu piele mai sensibilă sau cu mici leziuni sunt mai predispuse la infecție.

Diagnosticarea transmiterii ciupercii

Diagnosticarea corectă a infecției fungice este esențială pentru stabilirea unui tratament eficient și prevenirea răspândirii acesteia.

Diagnosticarea la oameni: Medicul dermatolog poate diagnostica infecția prin examinarea vizuală a leziunilor și prin efectuarea unor teste specifice. Acestea includ examinarea cu lampa Wood și prelevarea de probe pentru culturi fungice. Rezultatele culturilor pot confirma prezența infecției și pot identifica specia specifică de ciupercă implicată.

Importanța detectării timpurii: Identificarea rapidă a infecției este crucială pentru limitarea răspândirii și prevenirea complicațiilor. Detectarea timpurie permite inițierea promptă a tratamentului, reducând durata bolii și riscul de transmitere la alte persoane sau animale.

Tratament și gestionare

Tratamentul infecției fungice necesită o abordare complexă, care să includă atât îngrijirea animalului, cât și tratarea persoanelor afectate.

Tratamentul persoanelor infectate: Tratamentul pentru oameni include aplicarea de creme antifungice locale și, în cazurile mai severe, administrarea de medicamente antifungice orale. Durata tratamentului variază între două și patru săptămâni, în funcție de severitatea infecției și răspunsul la tratament. Este esențială continuarea tratamentului până la vindecarea completă, chiar dacă simptomele se ameliorează mai devreme, pentru a preveni recidivele și răspândirea infecției.

Curățarea și dezinfectarea mediului: Dezinfectarea mediului este crucială pentru prevenirea răspândirii și reinfectării. Toate suprafețele și obiectele cu care pisica infectată a intrat în contact trebuie curățate temeinic cu dezinfectanți specifici care pot distruge sporii fungici. Aspirarea frecventă, spălarea la temperaturi înalte a așternuturilor și eliminarea obiectelor care nu pot fi dezinfectate corespunzător sunt măsuri esențiale pentru controlul infecției.

Prevenirea reinfectării: Pentru evitarea reinfectării, este necesară izolarea animalelor infectate până la vindecarea completă și testarea negativă pentru prezența fungilor. Toate animalele din gospodărie trebuie tratate simultan, chiar dacă nu prezintă simptome. Monitorizarea regulată a animalelor și menținerea unui mediu curat și uscat sunt esențiale pentru prevenirea reapariției infecției.

Strategii de prevenire

Prevenirea transmiterii ciupercii de la pisică la om necesită o abordare sistematică care include măsuri de igienă stricte, monitorizarea atentă a sănătății animalelor și controlul mediului înconjurător.

Practici de igienă adecvate: Spălarea mâinilor după orice contact cu animalele de companie reprezintă prima linie de apărare împotriva infecției fungice. Utilizarea mănușilor în timpul îngrijirii pisicilor infectate și evitarea contactului direct cu zonele afectate reduc semnificativ riscul de transmitere. Prosoapele și obiectele de îngrijire personală nu trebuie împărtășite între membrii familiei când există un animal infectat în casă.

Îngrijirea și monitorizarea animalelor: Verificarea regulată a stării de sănătate a pisicilor, în special a aspectului blănii și pielii, permite detectarea timpurie a semnelor de infecție. Vizitele regulate la medicul veterinar și menținerea unui program de vaccinare și deparazitare actualizat contribuie la menținerea unui sistem imunitar puternic, care poate preveni dezvoltarea infecțiilor fungice.

Controlul mediului: Menținerea unui mediu curat și uscat este esențială pentru prevenirea dezvoltării și răspândirii fungilor. Aerisirea regulată a încăperilor, controlul umidității și curățarea frecventă a zonelor unde stau animalele de companie reduc riscul de contaminare. Dezinfectarea periodică a obiectelor și suprafețelor cu care pisicile intră în contact previne acumularea sporilor fungici.

Considerații speciale pentru persoanele cu risc crescut: Persoanele cu sistem imunitar slăbit, copiii mici, vârstnicii și femeile însărcinate trebuie să fie deosebit de precauți în interacțiunea cu pisicile. Este recomandată evitarea contactului direct cu animale suspecte de infecție fungică și consultarea imediată a medicului la apariția oricăror semne de infecție cutanată. În cazul acestor persoane, măsurile preventive trebuie aplicate cu strictețe sporită.

Întrebări frecvente

Este posibil să iau ciuperca de la pisica mea chiar dacă aceasta nu prezintă simptome?

Da, este posibil să contractați infecția fungică de la o pisică purtătoare asimptomatică. Pisicile pot fi purtătoare ale ciupercii fără să prezinte semne vizibile ale bolii, în special cele cu blană lungă care pot adăposti sporii fungici. Este recomandată consultarea periodică a unui medic veterinar pentru verificarea stării de sănătate a pisicii.

În cât timp apar simptomele la om după contactul cu o pisică infectată?

Simptomele infecției fungice apar de obicei între 4 și 14 zile după contactul cu o pisică infectată sau cu obiecte contaminate. Primele semne includ apariția unor pete circulare roșii pe piele, însoțite de mâncărime și descuamare. Severitatea simptomelor poate varia în funcție de sistemul imunitar al persoanei afectate.

După ce am luat ciuperca de la pisică, aceasta se poate transmite de la om la om?

Da, infecția fungică se poate transmite între persoane prin contact direct cu zonele afectate sau prin intermediul obiectelor contaminate. Este important să evitați contactul direct cu alte persoane și să nu împărtășiți obiecte personale precum prosoape sau haine până la vindecarea completă.

Cum pot să îmi dau seama dacă pisica mea este purtătoare de ciupercă?

Cea mai sigură metodă de a determina dacă pisica este purtătoare este prin efectuarea unui control veterinar specializat, care poate include examinarea cu lampa Wood și prelevarea de probe pentru culturi fungice. Medicul veterinar poate identifica prezența sporilor chiar și în absența simptomelor vizibile.

Ce trebuie să fac dacă copilul meu dezvoltă o erupție după ce s-a jucat cu pisica?

Este necesară consultarea imediată a unui medic dermatolog pentru diagnosticarea corectă și inițierea tratamentului adecvat. Până la consultație, zona afectată trebuie menținută curată și uscată, iar contactul copilului cu pisica trebuie limitat pentru a preveni agravarea infecției sau reinfectarea.

Cât timp rămâne contagioasă ciuperca în mediul înconjurător?

Sporii fungici pot supraviețui în mediul înconjurător până la 18 luni în condiții favorabile, mai ales în zone umede și călduroase. Obiectele contaminate, precum perii, așternuturile sau mobilierul tapițat, pot rămâne surse de infecție dacă nu sunt dezinfectate corespunzător.

Este sigur să țin pisica în casă dacă are ciupercă?

Pisica poate fi ținută în casă, dar trebuie izolată într-o singură cameră care poate fi ușor curățată și dezinfectată. Este esențial să urmați cu strictețe tratamentul prescris de medicul veterinar și să mențineți măsuri riguroase de igienă, inclusiv purtarea mănușilor la manipularea pisicii și dezinfectarea regulată a spațiului.

Concluzie

Transmiterea ciupercii de la pisică la om reprezintă o preocupare importantă pentru sănătatea publică, dar poate fi gestionată eficient prin măsuri adecvate de prevenție și tratament. Succesul în combaterea acestei infecții depinde de diagnosticarea timpurie, tratamentul corect atât al animalelor, cât și al persoanelor afectate, precum și de implementarea riguroasă a măsurilor de igienă și dezinfecție. Cu o abordare sistematică și atentă, riscul de transmitere poate fi redus semnificativ, permițând o conviețuire sigură și sănătoasă între oameni și animalele lor de companie.

Ti s-a parut folositor acest articol?

Da
Nu

Surse Articol

Thomas, B. A., Lennox, M., & Duncan, J. T. (1945). The role of animal-type dermatophytes in human ringworm. British Medical Journal, 2(4419), 346.

https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC2059846/

Georg, L. K. (1960). Epidemiology of the dermatophytoses sources of infection, modes of transmission and epidemicity. Annals of the New York Academy of Sciences, 89(1), 69-77.

https://nyaspubs.onlinelibrary.wiley.com/doi/abs/10.1111/j.1749-6632.1960.tb20131.x

Dr. Micaella M. Kantor

Consultați întotdeauna un Specialist Medical

Informațiile furnizate în acest articol au caracter informativ și educativ, și nu ar trebui interpretate ca sfaturi medicale personalizate. Este important de înțeles că, deși suntem profesioniști în domeniul medical, perspectivele pe care le oferim se bazează pe cercetări generale și studii. Acestea nu sunt adaptate nevoilor individuale. Prin urmare, este esențial să consultați direct un medic care vă poate oferi sfaturi medicale personalizate, relevante pentru situația dvs. specifică.