Flictene: cauze frecvente, simptome si optiuni de tratament

Tratamentul adecvat include menținerea zonei curate, aplicarea de unguente antibacteriene și acoperirea cu bandaje sterile. În cazul flictenelor infectate sau a celor care apar la persoanele cu diabet, este necesară consultarea unui medic pentru a preveni complicațiile.

Ce sunt flictenele?

Flictenele reprezintă acumulări de lichid între straturile superioare ale pielii, formând vezicule vizibile la suprafață. Acestea apar ca mecanism de protecție al organismului împotriva leziunilor cutanate.

Definiție și formare: Flictenele sunt mici vezicule pline cu lichid care se formează între epidermă (stratul superior al pielii) și dermă (stratul mijlociu). Ele apar atunci când celulele din stratul spinos al epidermei se separă de țesuturile subiacente, iar spațiul rezultat se umple cu lichid seros. Acest proces reprezintă un mecanism de apărare al organismului, menit să protejeze straturile mai profunde ale pielii de leziuni suplimentare. La aproximativ 6 ore după formarea flictenei, celulele de la baza acesteia încep să absoarbă aminoacizi și nucleozide, elementele constitutive ale proteinelor și ADN-ului, inițiind procesul de regenerare.

Tipuri de flictene: Există mai multe tipuri de flictene, clasificate în funcție de cauză și conținut. Flictenele de fricțiune sunt cele mai comune și apar din cauza frecării repetate a pielii. Flictenele de sânge (hematoame) se formează atunci când vasele de sânge de sub piele sunt deteriorate, permițând sângelui să se acumuleze în veziculă. Flictenele termice rezultă din arsuri sau degerături, reprezentând o reacție a pielii la temperaturi extreme. Există și flictene asociate cu afecțiuni medicale specifice, cum ar fi eczemele, pemfigusul sau impetigo, care au caracteristici distincte și necesită tratamente specializate.

Localizări frecvente pe corp: Flictenele apar cel mai adesea în zonele supuse frecării sau presiunii constante. Picioarele sunt deosebit de vulnerabile, în special călcâiele, degetele și tălpile, din cauza frecării cu încălțămintea. Mâinile reprezintă o altă localizare comună, mai ales palmele, care pot dezvolta flictene în timpul activităților manuale repetitive sau când se utilizează unelte. Alte zone predispuse includ coatele, umerii și șoldurile, mai ales la sportivi sau persoane care desfășoară activități fizice intense. La persoanele cu afecțiuni medicale specifice, flictenele pot apărea și pe alte părți ale corpului, inclusiv pe trunchi, față sau mucoase.

Cauze comune ale flictenelor

Flictenele pot fi provocate de diverși factori externi și interni, de la frecarea mecanică până la reacții alergice și afecțiuni medicale specifice.

Frecarea și presiunea: Frecarea repetată sau presiunea constantă reprezintă cele mai frecvente cauze ale flictenelor. Acestea apar când straturile superioare ale pielii sunt supuse unei forțe de forfecare, provocând separarea epidermei de dermă. Încălțămintea nouă sau neadecvată este principalul vinovat pentru flictenele de la nivelul picioarelor, în special în zonele unde pantofii freacă de piele. Activitățile manuale repetitive, cum ar fi folosirea uneltelor de grădinărit, a instrumentelor muzicale sau ridicarea greutăților, pot cauza flictene pe palme. Sporturile de anduranță, precum alergarea pe distanțe lungi sau ciclismul, cresc semnificativ riscul de formare a flictenelor din cauza mișcărilor repetitive și a presiunii prelungite.

Temperaturi extreme: Expunerea pielii la temperaturi foarte ridicate sau foarte scăzute poate duce la formarea flictenelor. Arsurile termice, inclusiv cele cauzate de lichide fierbinți, flăcări sau suprafețe încălzite, determină apariția flictenelor ca parte a leziunilor de gradul doi. Arsurile solare severe pot provoca, de asemenea, flictene, mai ales pe zonele expuse precum umerii, spatele sau fața. La polul opus, degerăturile severe pot duce la formarea flictenelor în timpul procesului de reîncălzire a țesuturilor afectate. Aceste flictene termice sunt un semn al deteriorării țesuturilor și reprezintă un mecanism de protecție împotriva leziunilor mai profunde.

Reacții alergice: Anumite substanțe pot provoca reacții alergice la nivelul pielii, manifestate prin flictene. Dermatita de contact alergică apare când pielea intră în contact cu un alergen, cum ar fi plante precum iedera otrăvitoare, anumite metale (nichel, crom), produse cosmetice, detergenți sau solvenți. Reacția alergică determină eliberarea de histamină și alte substanțe inflamatorii, care pot duce la formarea de flictene. Unele medicamente pot provoca, de asemenea, reacții cutanate severe cu flictene, cum ar fi sindromul Stevens-Johnson sau necroliza epidermică toxică, care necesită îngrijire medicală de urgență.

Afecțiuni medicale: Diverse boli pot avea ca manifestare apariția flictenelor. Infecțiile virale precum varicelă, herpesul simplex sau zona zoster produc erupții veziculare caracteristice. Infecțiile bacteriene, cum ar fi impetigo buloasă, pot cauza flictene mari, fragile, pline cu lichid gălbui. Bolile autoimune, precum pemfigusul sau pemfigoidul bulos, determină formarea de flictene extensive din cauza atacului sistemului imunitar asupra propriilor structuri cutanate. Eczemele, în special disidrozice, se manifestă prin mici flictene intens pruriginoase pe mâini și picioare. Diabetul zaharat poate duce la neuropatie periferică și la formarea de flictene neuropatice, care se vindecă dificil și prezintă risc crescut de infecție.

Ciupirea și strivirea: Traumatismele mecanice acute ale pielii pot duce la formarea flictenelor de sânge. Acestea apar când pielea este ciupită, strivită sau prinsă între două suprafețe dure, provocând ruperea vaselor de sânge mici din dermă fără a perfora epiderma. Sângele se acumulează în spațiul format între straturile pielii, rezultând o flictenă de culoare roșiatică sau violacee. Zonele frecvent afectate includ degetele (în special sub unghii), marginile laterale ale picioarelor și articulațiile. Aceste flictene sunt adesea mai dureroase decât cele cu lichid clar, deoarece sângele poate exercita o presiune mai mare asupra terminațiilor nervoase. Vindecarea lor durează mai mult, iar culoarea se modifică treptat de la roșu-închis la maro și apoi la galben pe măsură ce sângele este resorbit.

Simptome și recunoaștere

Identificarea corectă a flictenelor și a semnelor lor de complicații este esențială pentru managementul adecvat și prevenirea infecțiilor.

Simptome frecvente

Aspect fizic: Flictenele se prezintă ca ridicături circulare sau ovale ale pielii, umplute cu lichid, cu dimensiuni variind de la câțiva milimetri până la câțiva centimetri în diametru. Suprafața lor este netedă, lucioasă și tensionată când flictena este intactă. Pielea din jurul flictenei poate fi roșie și inflamată, indicând iritația țesuturilor adiacente. Culoarea flictenei variază în funcție de tipul de lichid conținut: transparentă sau ușor gălbuie pentru flictenele cu ser, roșiatică sau violacee pentru flictenele de sânge, și gălbui-verzuie pentru cele infectate. Forma flictenei reflectă adesea natura traumatismului care a cauzat-o, flictenele de fricțiune fiind de obicei rotunde, în timp ce cele cauzate de arsuri pot avea forme neregulate.

Durere și disconfort: Intensitatea durerii asociate flictenelor variază considerabil în funcție de localizare, mărime și cauză. Flictenele situate în zone cu terminații nervoase numeroase, precum tălpile picioarelor sau vârfurile degetelor, sunt de obicei mai dureroase. Senzația poate fi descrisă ca o durere ascuțită, pulsatilă sau ca o arsură, intensificată la presiune sau în timpul mișcării. Flictenele mari exercită o presiune mai mare asupra țesuturilor subiacente, provocând disconfort semnificativ. Pe lângă durere, pacienții pot experimenta mâncărime în jurul flictenei, sensibilitate la atingere și dificultăți în efectuarea activităților zilnice, în special când flictenele sunt localizate pe mâini sau picioare. Durerea tinde să se diminueze pe măsură ce flictena începe să se vindece.

Semne de infecție: Infecția unei flictene reprezintă o complicație care necesită atenție medicală. Semnele de infecție includ roșeață intensificată și extinsă în jurul flictenei, senzație de căldură locală și durere crescută sau pulsatilă. Apariția unor dungi roșii care se extind de la flictenă spre centrul corpului poate indica o infecție care se răspândește prin sistemul limfatic (limfangită). Prezența puroiului, un lichid opac, gălbui-verzui, în interiorul flictenei sugerează infecție bacteriană. Alte semne sistemice de infecție pot include febră, frisoane, ganglioni limfatici măriți și stare generală de rău. Persoanele cu sistem imunitar compromis, diabet zaharat sau probleme de circulație sunt deosebit de vulnerabile la infecții și complicații.

Tipuri de lichid în flictene

Lichid clar (ser): Lichidul transparent sau ușor gălbui din flictene este ser, o componentă a sângelui care conține proteine și electroliți. Acesta se acumulează când vasele mici de sânge din piele devin mai permeabile ca răspuns la leziune sau inflamație. Prezența serului este normală în majoritatea flictenelor și indică un proces de vindecare obișnuit. Acest lichid conține factori de creștere și substanțe nutritive care susțin regenerarea țesuturilor. Flictenele cu lichid clar sunt tipice pentru cele cauzate de fricțiune, arsuri minore sau reacții alergice ușoare. Ele sunt de obicei mai puțin dureroase decât alte tipuri de flictene și se vindecă mai rapid dacă sunt protejate corespunzător.

Sânge: Flictenele de sânge conțin un lichid roșiatic sau violaceu, rezultat din ruperea vaselor de sânge din dermă. Acestea apar în urma traumatismelor contuzive, ciupiturilor sau presiunii extreme asupra pielii. Culoarea lor variază de la roșu aprins la violet-închis, în funcție de cât de recent s-a produs leziunea. Flictenele de sânge sunt adesea mai dureroase decât cele cu ser și pot necesita mai mult timp pentru vindecare. Sângele din flictene se va închide treptat la culoare pe măsură ce hemoglobina se descompune, trecând prin nuanțe de maro și galben înainte de a fi complet resorbit. Deși prezența sângelui nu indică neapărat o infecție, aceste flictene trebuie monitorizate atent pentru a preveni complicațiile.

Pus: Prezența puroiului într-o flictenă indică infecție bacteriană și necesită atenție medicală. Puroiul are o consistență cremoasă și o culoare gălbui-verzuie, fiind compus din leucocite moarte, bacterii și resturi celulare. Flictenele infectate sunt de obicei înconjurate de o zonă roșie, caldă și dureroasă. Pielea din jur poate fi umflată și sensibilă la atingere. Infecția poate fi cauzată de bacterii precum Staphylococcus aureus sau Streptococcus, care pătrund în flictenă prin mici rupturi ale pielii sau când flictena este spartă în condiții nesterile. Persoanele cu diabet, probleme de circulație sau sistem imunitar slăbit prezintă un risc mai mare de infecție și pot necesita tratament antibiotic pentru a preveni complicațiile grave.

Opțiuni de tratament

Abordarea terapeutică a flictenelor variază de la îngrijirea conservatoare la intervenții medicale, în funcție de severitatea și localizarea leziunilor.

Situații când trebuie să lăsăm flictenele intacte

În majoritatea cazurilor, este recomandat să nu se spargă flictenele, deoarece pielea intactă de deasupra reprezintă cea mai bună barieră împotriva infecțiilor. Flictenele mici, care nu provoacă disconfort semnificativ, trebuie lăsate să se vindece natural. Lichidul din interior va fi resorbit treptat de organism, iar pielea de deasupra se va usca și se va desprinde de la sine. Acest proces natural de vindecare minimizează riscul de infecție și permite formarea de piele nouă sub flictenă. Chiar și în cazul flictenelor mai mari, dacă acestea nu interferează cu activitățile zilnice și nu sunt dureroase, abordarea conservatoare este preferabilă, protejând flictena cu un bandaj pentru a preveni traumatismele suplimentare.

Curățarea și protecția adecvată

Îngrijirea corespunzătoare a flictenelor începe cu curățarea delicată a zonei afectate. Se recomandă spălarea cu apă călduță și săpun antibacterian, evitând frecarea viguroasă care ar putea rupe flictena. După uscare, zona trebuie protejată pentru a preveni infecția și traumatismele suplimentare. Aplicarea unui unguent antibacterian poate reduce riscul de infecție, în special dacă flictena s-a spart. Pentru flictenele intacte, protecția poate fi asigurată prin aplicarea unui bandaj steril sau a unei comprese de tifon, fixate cu leucoplast hipoalergenic. Bandajul trebuie schimbat zilnic sau ori de câte ori devine umed sau murdar. În cazul flictenelor situate în zone de mișcare, cum ar fi articulațiile, pot fi necesare bandaje speciale care să permită flexibilitatea.

Utilizarea bandajelor și a moleskinului

Bandajele specializate și materialele de protecție joacă un rol important în tratamentul flictenelor. Bandajele hidrocoloidale sunt deosebit de eficiente, deoarece creează un mediu umed care accelerează vindecarea și oferă protecție împotriva presiunii și fricțiunii. Acestea aderă bine la piele și pot fi lăsate în loc timp de mai multe zile. Moleskinul, un material textil dens cu o parte adezivă, este ideal pentru protejarea zonelor predispuse la flictene. Acesta poate fi tăiat în formă de inel și aplicat în jurul flictenei pentru a reduce presiunea asupra acesteia. Pentru flictenele de pe degete, degetare din silicon sau bandaje tubulare pot oferi protecție eficientă. În cazul flictenelor de pe tălpi, inserțiile pentru pantofi sau pernuțele de gel pot redistribui presiunea și reduce disconfortul în timpul mersului.

Tratamentul medical pentru flictenele infectate

Flictenele care prezintă semne de infecție necesită intervenție medicală promptă. Medicul poate drena flictena în condiții sterile și poate prescrie antibiotice topice sau orale, în funcție de severitatea infecției. Tratamentul antibiotic empiric vizează de obicei bacteriile Staphylococcus și Streptococcus, cele mai frecvente cauze ale infecțiilor cutanate. În cazuri severe, pot fi necesare culturi bacteriene pentru a identifica agentul patogen specific și sensibilitatea la antibiotice. Flictenele infectate trebuie curățate regulat și acoperite cu bandaje sterile. Persoanele cu diabet zaharat, probleme de circulație sau sistem imunitar compromis pot necesita monitorizare medicală atentă și tratament mai agresiv pentru a preveni complicațiile grave, cum ar fi celulita sau septicemia.

Drenarea în siguranță a flictenelor

Cazuri când drenarea este adecvată: Drenarea unei flictene poate fi necesară în anumite situații specifice. Flictenele mari, tensionate, care cauzează durere semnificativă sau interferează cu activitățile zilnice, pot beneficia de drenare controlată. Flictenele situate în zone supuse frecării constante, cum ar fi tălpile sau palmele, se pot rupe oricum în timpul activităților, iar drenarea controlată poate preveni ruperea necontrolată. Flictenele care continuă să se mărească în ciuda protecției pot fi, de asemenea, candidate pentru drenare. Totuși, drenarea nu este recomandată pentru persoanele cu diabet, probleme de circulație sau sistem imunitar compromis fără supraveghere medicală. Flictenele mici, care nu provoacă disconfort, trebuie lăsate intacte pentru a se vindeca natural.

Procedura pas cu pas: Drenarea corectă a unei flictene necesită o tehnică sterilă pentru a minimiza riscul de infecție. Mai întâi, mâinile trebuie spălate temeinic cu săpun și apă. Zona din jurul flictenei trebuie curățată cu alcool sanitar sau soluție antiseptică. Un ac sau o lamă de bisturiu trebuie sterilizată prin trecerea prin flacără sau prin utilizarea alcoolului sanitar. Se face o mică înțepătură sau incizie la marginea flictenei, suficient de mare pentru a permite drenarea lichidului, dar nu atât de mare încât să distrugă acoperișul flictenei. Presiunea trebuie aplicată ușor pentru a evacua lichidul, evitând îndepărtarea pielii de deasupra, care servește ca barieră naturală împotriva infecției. Procedura trebuie efectuată cu grijă pentru a evita lezarea țesuturilor sănătoase din jur.

Îngrijirea ulterioară: După drenarea flictenei, îngrijirea adecvată este esențială pentru a preveni infecția și a promova vindecarea. Zona trebuie curățată din nou cu soluție antiseptică și acoperită cu un unguent antibacterian. Un bandaj steril sau o compresă trebuie aplicată pentru a proteja zona și a absorbi orice lichid rezidual. Bandajul trebuie schimbat zilnic sau ori de câte ori devine umed sau murdar. Zona trebuie monitorizată pentru semne de infecție, cum ar fi roșeață crescută, căldură, durere intensificată sau puroi. Activitățile care implică frecarea sau presiunea asupra zonei afectate trebuie limitate pentru a permite vindecarea. Dacă flictena se umple din nou cu lichid, poate fi necesară repetarea procedurii de drenare, menținând aceleași măsuri de igienă și sterilitate.

Strategii de prevenire

Prevenirea flictenelor implică o combinație de alegeri adecvate de îmbrăcăminte, protecție și tehnici de reducere a fricțiunii.

Selectarea încălțămintei adecvate: Alegerea corectă a încălțămintei este esențială pentru prevenirea flictenelor la nivelul picioarelor. Pantofii trebuie să se potrivească perfect, nici prea largi (ceea ce permite alunecarea și frecarea), nici prea strâmți (ceea ce crește presiunea). Măsurarea picioarelor la sfârșitul zilei, când sunt ușor umflate, ajută la selectarea mărimii corecte. Materialul încălțămintei trebuie să fie flexibil și respirabil, permițând evaporarea transpirației. Tălpile interioare trebuie să ofere amortizare adecvată, iar călcâiul să fie stabil pentru a preveni alunecarea. Pentru activități sportive specifice, există încălțăminte specializată concepută pentru a minimiza frecarea și a oferi suport în zonele de presiune maximă. Persoanele cu anomalii ale picioarelor pot beneficia de încălțăminte ortopedică personalizată.

Utilizarea șosetelor care absorb umiditatea: Șosetele joacă un rol crucial în prevenirea flictenelor, acționând ca o barieră între piele și încălțăminte. Șosetele din materiale sintetice speciale, precum poliesterul, polipropilena sau nylonul, au proprietăți de absorbție a umidității, îndepărtând transpirația de pe piele și reducând frecarea. Acestea sunt preferabile șosetelor din bumbac, care rețin umiditatea și creează un mediu propice pentru formarea flictenelor. Șosetele trebuie să se potrivească bine, fără cute sau îndoituri care ar putea cauza puncte de presiune. Pentru activități intense sau de lungă durată, șosetele cu căptușeală suplimentară în zonele de presiune maximă oferă protecție sporită. În condiții de căldură extremă sau pentru persoanele cu transpirație excesivă, schimbarea șosetelor în timpul activității poate preveni acumularea de umiditate.

Rodarea pantofilor noi: Încălțămintea nouă trebuie rodată treptat pentru a permite atât materialului să se muleze pe forma piciorului, cât și piciorului să se adapteze la noua încălțăminte. Procesul de rodare trebuie început prin purtarea pantofilor noi pentru perioade scurte, de 30-60 de minute, în primele zile, crescând gradual durata. Purtarea șosetelor groase în timpul rodării poate reduce frecarea și poate accelera procesul de modelare a încălțămintei. Zonele rigide ale pantofilor pot fi înmuiate prin aplicarea locală a unor produse specifice pentru piele sau prin utilizarea unui uscător de păr pentru a încălzi materialul înainte de purtare. Dacă apar puncte de presiune sau disconfort, acestea trebuie adresate imediat prin ajustarea încălțămintei sau prin utilizarea de pernuțe de protecție, înainte de formarea flictenelor.

Bandajarea și căptușirea de protecție: Aplicarea preventivă a bandajelor sau a materialelor de protecție poate reduce semnificativ riscul de formare a flictenelor în zonele predispuse. Leucoplastul special pentru prevenirea flictenelor poate fi aplicat pe zonele vulnerabile înainte de activități care implică frecarea repetată. Tehnica corectă presupune aplicarea leucoplastului pe pielea curată și uscată, fără tensiune sau cute. Moleskinul poate fi tăiat preventiv și aplicat pe zonele de presiune maximă. Pentru sportivi, există bandaje specializate care rămân fixate chiar și în condiții de transpirație intensă. Pernuțele de gel sau silicon oferă protecție suplimentară prin absorbția șocurilor și reducerea frecării în zonele de presiune. Pentru persoanele cu deformări ale picioarelor, ortezele personalizate pot redistribui presiunea și pot preveni formarea flictenelor.

Purtarea mănușilor pentru munca manuală: Mănușile reprezintă o barieră eficientă împotriva flictenelor pe mâini în timpul activităților manuale. Acestea trebuie selectate în funcție de tipul de activitate: mănuși din piele pentru muncă grea, mănuși din cauciuc pentru activități umede, mănuși textile pentru grădinărit sau mănuși specializate pentru sport. Mărimea corectă este esențială, mănușile prea strâmte pot restricționa circulația, iar cele prea largi pot cauza frecări. Pentru activități de lungă durată, mănușile cu căptușeală sau cu inserții de gel în zonele de presiune maximă oferă protecție suplimentară. În cazul activităților care necesită precizie și sensibilitate tactilă, există mănuși subțiri care oferă protecție fără a compromite dexteritatea. Pentru persoanele care dezvoltă frecvent flictene în ciuda utilizării mănușilor, aplicarea prealabilă a pudrei de talc poate reduce umiditatea și frecarea.

Protecția solară: Expunerea prelungită la soare poate cauza arsuri solare severe, care pot duce la formarea de flictene. Protecția adecvată împotriva radiațiilor UV include utilizarea cremelor cu factor de protecție solară (SPF) de minimum 30, aplicate uniform pe toate zonele expuse ale pielii cu 15-30 de minute înainte de expunere și reaplicate la fiecare două ore sau după înot sau transpirație abundentă. Purtarea hainelor cu protecție UV, a pălăriilor cu boruri largi și a ochelarilor de soare cu protecție UV completează măsurile de protecție. Evitarea expunerii la soare în orele de vârf, între 10:00 și 16:00, când radiațiile UV sunt cele mai intense, reduce semnificativ riscul de arsuri. Pentru copii și persoanele cu piele sensibilă, se recomandă măsuri de protecție suplimentare, inclusiv utilizarea de creme cu SPF mai mare și limitarea strictă a timpului petrecut în soare direct.

Considerații speciale

Anumite grupuri de persoane necesită atenție deosebită în ceea ce privește prevenirea și tratarea flictenelor, datorită riscurilor specifice pe care le prezintă.

Flictenele la persoanele cu diabet: Persoanele cu diabet zaharat prezintă un risc semnificativ crescut de complicații legate de flictene, din cauza neuropatiei diabetice și a circulației periferice reduse. Neuropatia reduce sensibilitatea la durere, astfel încât o flictenă poate trece neobservată și se poate infecta înainte de a fi descoperită. Circulația deficitară încetinește procesul de vindecare și crește susceptibilitatea la infecții. Pentru persoanele cu diabet, inspecția zilnică a picioarelor este esențială pentru detectarea precoce a flictenelor sau a altor leziuni. Orice flictenă, oricât de mică, trebuie tratată ca o urgență medicală și necesită consultarea promptă a unui specialist în îngrijirea piciorului diabetic. Tratamentul include curățarea atentă, aplicarea de unguente antibacteriene și bandajarea profesională. Încălțămintea terapeutică specializată, cu inserții personalizate, poate preveni formarea flictenelor prin redistribuirea presiunii și reducerea punctelor de frecare.

Flictenele la sportivi: Sportivii sunt deosebit de predispuși la dezvoltarea flictenelor din cauza activităților repetitive și a efortului fizic intens. Alergătorii de distanță lungă, cicliștii, tenismenii și vâslașii se confruntă frecvent cu această problemă. Prevenirea flictenelor la sportivi implică strategii specifice, precum utilizarea de șosete tehnice duble pentru alergare, aplicarea de lubrifianți anti-frecare pe zonele predispuse la ciclism, sau utilizarea de bandaje specializate pentru sporturi de rachetă. Tratamentul flictenelor la sportivi trebuie să țină cont de necesitatea continuării antrenamentelor. Bandajele hidrocoloidale rezistente la apă permit continuarea activității în timp ce flictena se vindecă. În timpul competițiilor importante, pot fi necesare măsuri temporare, cum ar fi injectarea flictenei cu un anestezic local, sub supraveghere medicală. Recuperarea adecvată, hidratarea optimă și nutriția echilibrată contribuie la menținerea integrității pielii și la reducerea riscului de flictene.

Cazuri când ar trebui să solicitați asistență medicală: Deși majoritatea flictenelor se vindecă fără intervenție medicală, există situații care necesită consultarea unui medic. Asistența medicală trebuie solicitată dacă flictena prezintă semne de infecție, cum ar fi roșeață extinsă, căldură locală, durere intensă, puroi sau dungi roșii care se extind de la flictenă. Flictenele foarte mari sau cele care apar fără o cauză evidentă pot indica o afecțiune medicală subiacentă și necesită evaluare. Persoanele cu diabet, probleme de circulație sau sistem imunitar compromis trebuie să consulte medicul pentru orice flictenă, indiferent de dimensiune. Flictenele care nu se vindecă în timp normal (7-10 zile) sau cele care reapar frecvent în aceeași zonă pot indica o problemă structurală sau o afecțiune dermatologică care necesită investigații suplimentare. Flictenele apărute în urma arsurilor severe, a expunerii la substanțe chimice sau a reacțiilor alergice severe necesită, de asemenea, evaluare medicală promptă.