Meniu

Herpes circinat: de ce apare si cum il putem trata

Verificat medical
Ultima verificare medicală a fost facuta de Dr. Nicoleta Manea pe data de
Scris de Echipa Editoriala Med.ro, echipa multidisciplinară.

Herpesul circinat reprezintă o infecție fungică superficială a pielii care se manifestă prin apariția unor plăci circulare, cu margini active și centru mai deschis la culoare. Această afecțiune este cauzată de ciuperci microscopice din familia dermatofiților, care se dezvoltă la nivelul stratului superficial al pielii. Deși numele popular include termenul „herpes”, boala nu are legătură cu virusurile herpetice.

Infecția se poate transmite prin contact direct cu persoane sau animale infectate, dar și prin intermediul obiectelor contaminate. Diagnosticul se bazează pe aspectul clinic caracteristic și poate fi confirmat prin examene de laborator. Tratamentul constă în aplicarea de antifungice topice sau administrarea de medicamente orale în cazurile severe.

Caracteristici principale și simptome

Herpesul circinat se caracterizează prin manifestări cutanate specifice și simptome asociate care evoluează progresiv. Leziunile apar de obicei la 4-10 zile după contactul cu agentul patogen și se pot extinde treptat dacă nu sunt tratate corespunzător.

Leziuni inelare, scuamoase și reliefate: Manifestarea tipică a herpesului circinat constă în apariția unor plăci circulare sau ovale, cu margini bine delimitate și ușor reliefate. Aceste leziuni prezintă un aspect scuamos caracteristic, cu descuamare fină la nivelul marginilor. Plăcile se extind centrifug, putând ajunge la dimensiuni variabile, de la câțiva milimetri până la câțiva centimetri în diametru.

Centru mai deschis la culoare și margine roșie: Leziunile tipice prezintă un aspect inelar distinct, cu un centru care tinde să se vindece și să capete o culoare mai deschisă, în timp ce marginea rămâne activă, roșie și ușor înălțată. Această caracteristică dă aspectul clasic de „inel” care a dus la denumirea populară a afecțiunii. Marginea activă poate prezenta vezicule mici sau pustule în cazurile mai severe.

Prurit și disconfort: Persoanele afectate experimentează frecvent senzații de mâncărime în zona leziunilor. Intensitatea pruritului poate varia de la ușor până la sever, iar scărpinatul poate duce la iritarea suplimentară a pielii și la riscul de răspândire a infecției în alte zone. Disconfortul poate fi accentuat de transpirație sau de purtarea hainelor strâmte.

Zone frecvent afectate: Herpesul circinat poate apărea pe orice zonă a corpului, dar există anumite localizări predilecte. Leziunile apar frecvent pe zonele expuse ale brațelor, picioarelor și trunchiului. Zonele cu pliuri cutanate sau cele supuse frecării sunt deosebit de vulnerabile din cauza umidității și căldurii crescute care favorizează dezvoltarea fungilor.

Variații de culoare în funcție de tipul de piele: Aspectul leziunilor poate varia semnificativ în funcție de fototip. Pe pielea deschisă la culoare, marginea activă apare roșie sau roz, în timp ce pe pielea mai închisă la culoare, leziunile pot avea nuanțe de maro sau gri. Centrul leziunii poate părea hipopigmentat comparativ cu pielea din jur, indiferent de fototip.

Cauze și factori de risc

Dezvoltarea herpesului circinat este determinată de interacțiunea complexă dintre agenții patogeni și factorii care favorizează multiplicarea acestora. Înțelegerea acestor aspecte este esențială pentru prevenție și tratament eficient.

Fungi cauzatori (Trichophyton, Microsporum, Epidermophyton): Ciupercile dermatofite responsabile de apariția herpesului circinat aparțin genurilor Trichophyton, Microsporum și Epidermophyton. Acești fungi au capacitatea de a digera keratina, proteina principală din stratul cornos al pielii. Trichophyton rubrum reprezintă specia cel mai frecvent implicată în apariția infecției, fiind responsabilă pentru majoritatea cazurilor la nivel global.

Transmiterea de la om la om: Infecția se poate răspândi prin contact direct cu pielea unei persoane infectate. Contactul prelungit sau repetat crește riscul de transmitere. Sporturile de contact, precum luptele sau artele marțiale, reprezintă situații cu risc crescut de transmitere. Copiii sunt deosebit de vulnerabili la acest tip de transmitere din cauza contactului strâns în timpul jocurilor.

Transmiterea de la animal la om: Animalele de companie, în special câinii și pisicile, pot fi purtătoare ale dermatofiților și pot transmite infecția către oameni. Contactul direct cu un animal infectat sau cu blana acestuia poate duce la dezvoltarea herpesului circinat. Animalele pot fi purtătoare asimptomatice, transmițând infecția fără să prezinte semne vizibile de boală.

Transmiterea prin obiecte și suprafețe: Fungii responsabili pot supraviețui pe diverse obiecte și suprafețe pentru perioade îndelungate. Prosoapele, lenjeria de pat, pieptenii sau hainele contaminate pot servi ca vectori pentru transmiterea infecției. Utilizarea în comun a acestor obiecte personale crește riscul de infectare.

Factori de risc: Umiditatea crescută, contactul apropiat cu persoane infectate, purtarea hainelor strâmte și sistemul imunitar slăbit reprezintă factori care predispun la dezvoltarea infecției. Persoanele care transpită excesiv sau care practică sporturi cu contact fizic direct prezintă un risc mai mare. Diabetul zaharat și alte afecțiuni care afectează sistemul imunitar pot crește susceptibilitatea la infecție.

Diagnosticul herpesului circinat

Stabilirea diagnosticului corect necesită o evaluare atentă a manifestărilor clinice și poate implica investigații suplimentare pentru confirmarea prezenței fungilor.

Evaluare clinică și anamneză: Medicul dermatolog efectuează un examen fizic detaliat al leziunilor cutanate, urmărind aspectul caracteristic inelar și distribuția acestora. Anamneza include informații despre debutul simptomelor, evoluția în timp, contactul cu persoane sau animale infectate și prezența factorilor favorizanți. Istoricul medical complet ajută la identificarea condițiilor care pot crește susceptibilitatea la infecție.

Examinare microscopică și testul cu hidroxid de potasiu: Pentru confirmarea diagnosticului, medicul poate efectua o raclare superficială a pielii afectate. Materialul prelevat este examinat la microscop după tratarea cu soluție de hidroxid de potasiu. Această tehnică permite vizualizarea directă a filamentelor fungice (hife) și confirmă prezența infecției fungice. Testul este rapid și poate oferi rezultate imediate pentru începerea tratamentului.

Cultivarea fungilor: Cultivarea fungilor reprezintă o metodă de diagnostic care permite identificarea precisă a speciei de dermatofite responsabile de infecție. Probele prelevate de pe leziuni sunt cultivate pe medii speciale de cultură, precum mediul Sabouraud, timp de 1-3 săptămâni. Rezultatele culturii oferă informații esențiale pentru alegerea tratamentului antifungic specific și evaluarea sensibilității la diverse medicamente.

Dermatoscopia: Examinarea dermatoscopică permite vizualizarea detaliată a leziunilor cutanate cu ajutorul unui dermatoscop digital. Această tehnică neinvazivă evidențiază caracteristici specifice ale herpesului circinat, precum marginile active, scuamele fine și modificările vasculare. Dermatoscopia ajută la diferențierea acestei afecțiuni de alte boli cutanate cu aspect similar și la monitorizarea evoluției sub tratament.

Diagnosticul diferențial: Herpesul circinat trebuie diferențiat de alte afecțiuni cutanate care pot prezenta leziuni circulare sau inelare. Principalele afecțiuni care intră în diagnosticul diferențial sunt psoriazisul, eczemele numulare, pitiriazisul rozat, lupusul eritematos și dermatita seboreică. Caracteristicile distinctive ale herpesului circinat includ marginea activă, scuamoasă și prezența pruritului, precum și răspunsul la tratamentul antifungic.

Opțiuni de tratament

Tratamentul herpesului circinat necesită o abordare sistematică și personalizată, adaptată severității infecției și particularităților fiecărui pacient. Succesul terapeutic depinde de alegerea corectă a metodei de tratament și de aplicarea consecventă a acesteia.

Măsuri generale de igienă și prevenție: Menținerea unei igiene riguroase reprezintă fundamentul tratamentului herpesului circinat. Zona afectată trebuie păstrată curată și uscată prin spălare zilnică cu săpun neutru și uscare atentă. Hainele trebuie schimbate frecvent, mai ales cele care intră în contact direct cu leziunile. Prosoapele și lenjeria de pat necesită spălare la temperaturi înalte pentru eliminarea fungilor.

Terapia antifungică topică: Tratamentul local cu antifungice reprezintă prima linie terapeutică pentru cazurile ușoare și moderate de herpes circinat. Cremele și unguentele antifungice conțin substanțe active precum miconazol, clotrimazol sau terbinafină, care se aplică de două ori pe zi pe zonele afectate și pe o margine de 2 centimetri în jurul acestora. Durata tratamentului este de minimum 2-4 săptămâni, continuând încă o săptămână după dispariția leziunilor.

Terapia antifungică orală: Medicamentele antifungice administrate pe cale orală sunt necesare în cazurile severe, extinse sau rezistente la tratamentul topic. Principalele opțiuni terapeutice includ terbinafina, itraconazolul și fluconazolul. Durata tratamentului variază între 2 și 6 săptămâni, în funcție de severitatea infecției și răspunsul clinic. Monitorizarea funcției hepatice poate fi necesară pe parcursul tratamentului.

Remedii naturale și tratamente la domiciliu: Anumite remedii naturale pot completa tratamentul medical convențional. Uleiul de arbore de ceai, cunoscut pentru proprietățile sale antifungice, poate fi aplicat diluat pe zonele afectate. Oțetul de mere și usturoiul prezintă de asemenea proprietăți antifungice. Aceste remedii naturale nu trebuie să înlocuiască tratamentul prescris de medic, ci pot fi utilizate ca adjuvante terapeutice.

Considerații speciale: Utilizarea corticosteroizilor topici trebuie evitată în tratamentul herpesului circinat, deoarece poate masca simptomele și agrava infecția. În cazul gravidelor, tratamentul necesită o atenție deosebită, fiind preferată terapia topică. La copii, dozele medicamentelor trebuie ajustate în funcție de vârstă și greutate. Pacienții cu sistem imunitar compromis pot necesita tratament mai agresiv și monitorizare atentă.

Strategii de prevenție

Prevenirea herpesului circinat implică adoptarea unor măsuri complexe de igienă personală și control al mediului, esențiale pentru reducerea riscului de infecție și reinfecție.

Practici de igienă personală: Menținerea unei igiene corporale riguroase constituie baza prevenirii herpesului circinat. Spălarea regulată a corpului cu săpun și uscarea completă a pielii, în special după activități sportive sau transpirație abundentă, reduc riscul de infectare. Schimbarea zilnică a hainelor și purtarea de îmbrăcăminte din materiale naturale, care permit ventilația pielii, sunt măsuri esențiale.

Curățarea și dezinfectarea mediului: Mediul înconjurător trebuie menținut curat și dezinfectat regulat pentru prevenirea răspândirii fungilor. Suprafețele comune din băi, vestiare și săli de sport necesită dezinfectare frecventă. Lenjeria de pat, prosoapele și hainele contaminate trebuie spălate la temperaturi înalte, de minimum 60 de grade Celsius, pentru eliminarea eficientă a fungilor.

Evitarea folosirii în comun a obiectelor personale: Transmiterea herpesului circinat poate fi prevenită prin evitarea utilizării în comun a obiectelor personale. Prosoapele, hainele, pieptenii și alte obiecte de uz personal nu trebuie împărțite cu alte persoane. În cazul practicării sporturilor de contact, echipamentul sportiv trebuie păstrat curat și uscat, evitând utilizarea acestuia de către mai multe persoane.

Îngrijirea veterinară a animalelor de companie: Animalele de companie trebuie examinate regulat de către medicul veterinar pentru depistarea precoce a infecțiilor fungice. În cazul identificării unei infecții, tratamentul prompt al animalului și dezinfectarea mediului său de viață sunt esențiale pentru prevenirea transmiterii la om. Contactul direct cu animale suspecte de infecție fungică trebuie evitat până la vindecarea completă.

Educație și conștientizare: Informarea corectă despre modalitățile de transmitere și prevenire a herpesului circinat este fundamentală pentru controlul acestei afecțiuni. Programele educaționale în școli, cluburi sportive și comunități trebuie să includă informații despre recunoașterea simptomelor, măsurile de prevenție și importanța tratamentului precoce. Părinții și profesorii trebuie instruiți pentru a recunoaște semnele infecției și a lua măsurile necesare pentru prevenirea răspândirii acesteia.

Complicații și prognostic

Herpesul circinat, deși în general o afecțiune benignă, poate dezvolta diverse complicații în absența tratamentului adecvat sau în prezența unor factori favorizanți. Evoluția și prognosticul depind în mare măsură de promptitudinea diagnosticului și eficiența tratamentului aplicat.

Răspândirea infecției: Herpesul circinat poate să se extindă pe alte zone ale corpului prin autoinoculare, în special prin scărpinat sau prin contactul cu îmbrăcămintea contaminată. Leziunile noi pot apărea în orice zonă a corpului, inclusiv în zonele intertriginoase sau pe scalp. Transmiterea către alte persoane este frecventă în cazul contactului apropiat, mai ales în familii sau în mediile sportive unde contactul fizic direct este inevitabil.

Infecția cronică sau recurentă: În unele cazuri, herpesul circinat poate deveni o afecțiune cronică sau poate prezenta recurențe frecvente. Acest lucru se întâmplă mai ales la persoanele cu factori predispozanți precum transpirația excesivă, diabetul zaharat sau utilizarea prelungită de corticosteroizi. Infecțiile recurente necesită adesea tratament prelungit și măsuri preventive stricte pentru evitarea reapariției simptomelor.

Complicații la persoanele imunocompromise: Pacienții cu sistem imunitar slăbit, precum cei cu sindromul imunodeficienței dobândite, cei aflați sub tratament imunosupresor sau cei cu boli autoimune, pot dezvolta forme severe de herpes circinat. La acești pacienți, infecția se poate extinde rapid și poate fi mai dificil de tratat, necesitând scheme terapeutice mai agresive și monitorizare atentă.

Infecția bacteriană secundară: Scărpinatul frecvent al leziunilor poate duce la apariția unor infecții bacteriene secundare. Acestea se manifestă prin roșeață accentuată, durere, căldură locală și posibil secreții purulente. În astfel de cazuri, pe lângă tratamentul antifungic, poate fi necesară și administrarea de antibiotice pentru combaterea suprainfecției bacteriene.

Rezultatul așteptat după tratament: Cu tratament adecvat și respectarea măsurilor de igienă, majoritatea cazurilor de herpes circinat se vindecă complet în decurs de 2-4 săptămâni. Prognosticul este favorabil când tratamentul este început precoce și aplicat corect. Vindecarea se manifestă prin dispariția treptată a leziunilor și ameliorarea simptomelor, deși pot rămâne temporar zone de hiperpigmentare post-inflamatorie care se remit treptat.

Întrebări frecvente

Este herpesul circinat cauzat de un vierme?

Nu, în ciuda numelui popular de "ringworm" în limba engleză, herpesul circinat nu este cauzat de viermi, ci de ciuperci microscopice numite dermatofiți. Denumirea provine doar din aspectul circular al leziunilor cutanate caracteristice acestei afecțiuni.

Cât timp rămâne contagios herpesul circinat?

Herpesul circinat rămâne contagios atât timp cât leziunile sunt active și până la 48-72 de ore după începerea tratamentului antifungic adecvat. Este important să continuați tratamentul conform prescripției medicale, chiar dacă simptomele se ameliorează, pentru a preveni transmiterea și recidiva infecției.

Poate să dispară herpesul circinat fără tratament?

Deși în cazuri foarte rare infecția se poate vindeca spontan, acest lucru este puțin probabil și nu este recomandat să așteptați vindecarea naturală. Lipsa tratamentului poate duce la extinderea infecției și la apariția complicațiilor, fiind necesară întotdeauna administrarea unui tratament antifungic adecvat.

După cât timp de la începerea tratamentului pot reveni la activitățile normale?

Revenirea la activitățile normale este posibilă după 48-72 de ore de la începerea tratamentului, cu condiția să fie posibilă acoperirea completă a leziunilor. Pentru activitățile sportive care implică contact direct, este necesară o perioadă mai lungă de așteptare, de aproximativ o săptămână, și obținerea acordului medicului.

Ce trebuie să fac dacă leziunile nu se ameliorează sub tratament?

În cazul în care nu observați ameliorare după două săptămâni de tratament, este necesară o nouă consultație medicală. Medicul poate recomanda teste suplimentare pentru confirmarea diagnosticului, poate modifica schema de tratament sau poate prescrie medicamente antifungice mai puternice.

Cum pot face diferența între herpesul circinat și eczemă?

Herpesul circinat prezintă caracteristic o margine circulară, activă și ușor înălțată, cu centru mai deschis la culoare, în timp ce eczema are margini mai puțin definite și aspect neregulat. În plus, herpesul circinat răspunde la tratamentul antifungic, spre deosebire de eczemă care necesită alte tipuri de tratament.

Cum pot preveni reapariția herpesului circinat?

Pentru prevenirea recurențelor, este esențial să mențineți o igienă riguroasă, să evitați contactul cu persoane sau animale infectate și să nu împărtășiți obiecte personale. De asemenea, este important să purtați haine lejere, să vă uscați bine pielea după baie sau activități sportive și să tratați prompt orice nouă leziune suspectă.

Concluzie

Herpesul circinat reprezintă o infecție fungică frecventă care, deși nu pune viața în pericol, poate avea un impact semnificativ asupra calității vieții. Succesul tratamentului depinde de diagnosticarea precoce, alegerea terapiei adecvate și respectarea măsurilor de prevenție. Cu tratament corespunzător, majoritatea cazurilor se vindecă complet în câteva săptămâni. Este esențială educarea pacienților privind măsurile de igienă și prevenție pentru evitarea recurențelor și a transmiterii infecției. Monitorizarea atentă și colaborarea strânsă cu medicul dermatolog sunt fundamentale pentru un management eficient al acestei afecțiuni.

Ti s-a parut folositor acest articol?

Da
Nu

Surse Articol

Leung, A. K., Lam, J. M., Leong, K. F., & Hon, K. L. (2020). Tinea corporis: an updated review. Drugs in context, 9.

https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC7375854/

Dr. Nicoleta Manea

Consultați întotdeauna un Specialist Medical

Informațiile furnizate în acest articol au caracter informativ și educativ, și nu ar trebui interpretate ca sfaturi medicale personalizate. Este important de înțeles că, deși suntem profesioniști în domeniul medical, perspectivele pe care le oferim se bazează pe cercetări generale și studii. Acestea nu sunt adaptate nevoilor individuale. Prin urmare, este esențial să consultați direct un medic care vă poate oferi sfaturi medicale personalizate, relevante pentru situația dvs. specifică.