Nev Albastru: tipuri, caracteristici si metode de tratament

Nevii albaștri apar cel mai frecvent în perioada copilăriei sau adolescenței și rămân stabili pe tot parcursul vieții. Deși în majoritatea cazurilor sunt benigni, unele variante necesită monitorizare regulată pentru detectarea eventualelor modificări suspecte.

Tipurile de Nev Albastru

Nevii albaștri prezintă mai multe variante distincte, fiecare cu caracteristici specifice și potențial evolutiv diferit. Aceste subtipuri se diferențiază prin aspectul clinic, localizare și comportamentul biologic.

Nevul Albastru Comun: Această variantă reprezintă forma cea mai frecventă și apare ca o leziune solitară, bine delimitată, cu dimensiuni între 2 și 7 milimetri. Suprafața este netedă, iar culoarea variază de la albastru-cenușiu la albastru-negricios. Leziunea rămâne stabilă în timp și nu prezintă potențial malign.

Nevul Albastru Celular: Această formă se caracterizează prin dimensiuni mai mari, între 1 și 3 centimetri, și prezintă o structură mai complexă la nivel microscopic. Apare frecvent în regiunea fesieră și sacrală, având o suprafață ușor proeminentă și o culoare albastru-închis uniformă.

Nevul Albastru Amelanotic: Reprezintă o variantă rară care nu prezintă pigmentarea caracteristică, fiind dificil de diagnosticat clinic. Structura histologică este similară cu cea a nevului albastru comun, dar celulele nu produc melanină în cantitate semnificativă.

Nevul Albastru Combinat: Această formă apare când un nev albastru se dezvoltă în asociere cu un alt tip de nev melanocitar. Leziunea poate prezenta zone cu pigmentare diferită și necesită o evaluare atentă pentru excluderea melanomului.

Nevul Albastru Sclerozant: Se caracterizează prin prezența unui țesut fibros abundent care înconjoară celulele nevice. Această variantă poate imita clinic alte leziuni cutanate și necesită confirmare histopatologică pentru diagnostic.

Nevul Albastru Epitelioid: Această formă particulară prezintă celule cu aspect epitelioid și poate fi asociată cu sindromul Carney. Necesită monitorizare regulată datorită aspectului histologic particular.

Nevul Albastru Subunghial: Apare sub unghie și se manifestă ca o zonă pigmentată vizibilă prin placa unghială. Este important de diferențiat de melanomul subunghial prin examinare dermatoscopică atentă.

Caracteristici Fizice

Aspectul clinic al nevilor albaștri prezintă particularități importante pentru diagnosticul diferențial și monitorizarea evolutivă. Cunoașterea acestor caracteristici permite identificarea modificărilor suspecte.

Dimensiuni

Nevii albaștri prezintă dimensiuni variabile în funcție de subtip. Formele comune măsoară între 2 și 7 milimetri, în timp ce variantele celulare pot atinge dimensiuni de până la 3 centimetri. Modificarea bruscă a dimensiunilor necesită evaluare medicală.

Forma și Textura Suprafeței

Leziunile sunt de obicei rotunde sau ovale, bine delimitate, cu suprafață netedă. Textura poate varia de la plată la ușor proeminentă, în funcție de subtipul histologic și localizare. Modificările de textură sau apariția neregularităților trebuie evaluate prompt.

Variații de Culoare

Spectrul cromatic include nuanțe de albastru-cenușiu, albastru-închis și ocazional tonuri de maro sau negru. Culoarea este de obicei uniformă în cadrul aceleiași leziuni. Apariția zonelor cu pigmentare neregulată sau modificări de culoare necesită investigații suplimentare.

Localizări frecvente

Localizări principale: Nevii albaștri apar cel mai frecvent în regiunea capului și gâtului, cu predilecție pentru scalp și față. Extremitățile, în special zonele dorsale ale mâinilor și picioarelor, reprezintă alte localizări comune. Aceste zone sunt caracterizate printr-o distribuție particulară a melanocitelor în derm, care facilitează dezvoltarea acestor formațiuni pigmentare.

Localizări mai puțin frecvente: Nevii albaștri pot apărea și la nivelul mucoasei orale, în special pe palatul dur și mucoasa bucală. În cazuri rare, se pot dezvolta în tractul genito-urinar, inclusiv la nivelul colului uterin, vulvei sau prostatei. Aceste localizări necesită o atenție deosebită în diagnosticul diferențial cu alte leziuni pigmentare.

Diagnostic

Diagnosticul nevului albastru necesită o evaluare complexă, bazată pe examinarea clinică detaliată, dermatoscopie și, în cazurile selectate, biopsie cutanată. Acuratețea diagnosticului este esențială pentru managementul corect și diferențierea de alte leziuni pigmentare.

Examinare clinică

Evaluarea clinică începe cu inspectarea atentă a leziunii, observând caracteristicile sale distinctive precum culoarea albastru-cenușie uniformă, marginile bine delimitate și suprafața netedă. Dimensiunea, forma și simetria leziunii sunt parametri importanți în evaluarea clinică. Medicul dermatolog va examina și tegumentul din jur pentru identificarea eventualelor leziuni satelit sau modificări suspecte.

Caracteristici dermatoscopice

Dermatoscopia relevă un pattern caracteristic, cu pigmentare omogena albastru-cenușie, fără structuri specifice vizibile. Această imagine dermatoscopică, denumită pattern în sticlă de cobalt, este rezultatul prezenței melanocitelor în dermul profund. Absența rețelei pigmentare și a globulelor Brown ajută la diferențierea de alte leziuni melanocitare.

Indicații pentru biopsie

Biopsia este recomandată în cazurile când leziunea prezintă modificări suspecte precum creștere rapidă, modificări de culoare sau contur neregulat. De asemenea, nevii albaștri cu dimensiuni mai mari de 1 centimetru sau cei localizați pe scalp necesită evaluare histopatologică pentru excluderea transformării maligne.

Diagnostic diferențial

Tatuaj traumatic: Pigmentarea cutanată post-traumatică poate imita aspectul unui nev albastru prin prezența particulelor de pigment încorporate accidental în derm. Anamneza pozitivă pentru traumatism și distribuția neregulată a pigmentului permit diferențierea de nevul albastru.

Leziuni vasculare: Malformațiile vasculare și lacul venos pot prezenta o colorație albăstruie asemănătoare nevului albastru. Acestea se diferențiază prin caracterul compresibil și modificarea culorii la presiune, aspecte absente în cazul nevului albastru.

Dermatofibrom: Această tumoră benignă poate prezenta ocazional o pigmentare albăstruie centrală. Se diferențiază prin consistența fermă la palpare și prin semnul godeului pozitiv la compresiunea laterală, caracteristici absente în nevul albastru.

Melanom: Reprezintă principalul diagnostic diferențial care trebuie exclus, în special în cazul nevilor albaștri cu modificări recente. Melanomul prezintă de obicei asimetrie, margini neregulate și variații de culoare, spre deosebire de aspectul omogen al nevului albastru.

Metastaze cutanate: Metastazele cutanate pigmentate, în special cele provenite din melanom, pot simula aspectul unui nev albastru. Anamneza pozitivă pentru cancer, apariția multiplă și evoluția rapidă sugerează natura metastatică a leziunilor.

Sarcomul Kaposi: Această formă rară de cancer cutanat poate prezenta leziuni de culoare albastru-violacee care pot fi confundate cu nevul albastru. Sarcomul Kaposi se caracterizează prin apariția multiplă a leziunilor, evoluție progresivă și asocierea frecventă cu imunodeficiența. Spre deosebire de nevul albastru, leziunile sunt mai puțin bine delimitate și pot prezenta edem și infiltrare cutanată.

Opțiuni de tratament

Abordarea terapeutică a nevului albastru depinde de mai mulți factori, inclusiv caracteristicile clinice ale leziunii, localizarea acesteia și prezența sau absența modificărilor suspecte. Decizia terapeutică trebuie individualizată pentru fiecare pacient în parte.

Ghiduri de monitorizare: Nevii albaștri comuni, stabili din punct de vedere clinic, necesită doar monitorizare periodică. Examinarea dermatoscopică regulată, efectuată la intervale de 6-12 luni, permite detectarea precoce a oricăror modificări suspecte. Documentarea fotografică și măsurarea dimensiunilor sunt esențiale pentru evaluarea evolutivă obiectivă.

Indicații pentru excizie: Îndepărtarea chirurgicală este recomandată în cazul nevilor albaștri care prezintă modificări recente de dimensiune, formă sau culoare. De asemenea, nevii localizați pe scalp, cei cu dimensiuni mai mari de 1 centimetru sau cei care provoacă disconfort fizic sau estetic necesită excizie. Biopsia excizională este preferată pentru evaluarea histopatologică completă.

Excizia chirurgicală: Procedura se efectuează sub anestezie locală și implică îndepărtarea completă a leziunii cu margini de siguranță adecvate. Tehnica chirurgicală trebuie adaptată în funcție de localizarea anatomică și dimensiunea leziunii. Sutura trebuie realizată cu atenție pentru a minimiza cicatricea postoperatorie și a obține un rezultat estetic optim.

Monitorizare post-excizie: După îndepărtarea chirurgicală, pacienții trebuie monitorizați pentru detectarea eventualelor recidive locale sau apariția altor leziuni pigmentare. Controalele periodice sunt necesare timp de cel puțin doi ani, cu o frecvență mai mare în primul an post-operator. Examinarea include întreaga suprafață cutanată pentru identificarea unor posibile leziuni noi.