Meniu

Papiloame genitale: caracteristici, simptome si tratament

Verificat medical
Ultima verificare medicală a fost facuta de Dr. Crina Pop pe data de
Scris de Echipa Editoriala Med.ro, echipa multidisciplinară.

Papiloamele genitale reprezintă o infecție cu transmitere sexuală foarte frecventă, cauzată de virusul papiloma uman. Acestea apar sub forma unor excrescențe sau leziuni la nivelul organelor genitale și zonei anale. Virusul se transmite prin contact sexual direct și poate afecta atât bărbații, cât și femeile.

Deși în majoritatea cazurilor sistemul imunitar elimină virusul în decurs de doi ani, papiloamele pot necesita tratament pentru îndepărtare. Vaccinarea împotriva virusului papiloma uman și utilizarea prezervativului reduc riscul de infectare. Papiloamele genitale nu cauzează cancer, însă necesită evaluare medicală pentru diagnostic și tratament adecvat.

Caracteristici fizice și localizare

Papiloamele genitale pot varia ca aspect și dimensiune, de la leziuni mici, abia vizibile, până la formațiuni mai mari, cu aspect de conopidă. Acestea pot apărea izolat sau în grupuri și pot afecta diverse zone ale regiunii genitale și anale.

Tipuri de aspect: Papiloamele genitale pot avea diverse forme și dimensiuni. Cele mai frecvente sunt formațiunile mici, de culoarea pielii sau ușor mai închise, cu suprafață neregulată. În unele cazuri, mai multe papiloame se pot grupa formând leziuni mai mari, cu aspect de conopidă. Textura poate varia de la moale la fermă, iar suprafața poate fi netedă sau rugoasă.

Zone frecvent afectate la femei: La femei, papiloamele genitale apar frecvent pe vulvă, în interiorul și în jurul vaginului, precum și pe colul uterin. Acestea se pot dezvolta și în zona perineală, între organele genitale externe și anus. În cazurile mai severe, leziunile pot apărea și în interiorul vaginului sau pe colul uterin, fiind vizibile doar în timpul examinării ginecologice.

Zone frecvent afectate la bărbați: La bărbați, papiloamele genitale apar cel mai frecvent pe penis, în special pe gland și pe prepuț. Acestea pot afecta și scrotul sau zona inghinală. Leziunile pot fi localizate atât pe tijă, cât și la baza penisului, putând cauza disconfort în timpul actului sexual sau al igienei intime.

Localizări mai puțin frecvente: În cazuri mai rare, papiloamele genitale pot apărea în zona perianală sau chiar în interiorul canalului anal, indiferent de gen. De asemenea, există posibilitatea apariției leziunilor în cavitatea bucală sau în gât, în special la persoanele care practică sex oral. Aceste localizări necesită atenție medicală specială pentru diagnostic și tratament adecvat.

Simptome

Manifestările clinice ale papiloamelor genitale variază de la persoană la persoană, unele persoane putând fi purtătoare ale virusului fără a prezenta simptome vizibile. Recunoașterea acestor manifestări este esențială pentru diagnosticul și tratamentul precoce.

Semne vizibile: Principalele manifestări vizibile includ apariția formațiunilor cu aspect de veruci în zona genitală. Acestea pot fi de dimensiuni variabile, de la foarte mici până la câțiva centimetri în diametru. Culoarea lor poate varia de la nuanța normală a pielii până la roz sau maro deschis. În unele cazuri, papiloamele pot forma grupuri care seamănă cu inflorescența de conopidă.

Disconfort asociat: Persoanele afectate pot experimenta mâncărime sau iritație în zona genitală. În unele cazuri, papiloamele pot deveni dureroase, în special când sunt supuse frecării sau presiunii. Disconfortul poate fi mai pronunțat în timpul activităților fizice sau când îmbrăcămintea strânsă exercită presiune asupra zonelor afectate.

Sângerare în timpul actului sexual: În timpul contactului sexual, papiloamele genitale pot sângera din cauza traumatismelor minore. Acest simptom apare mai frecvent când leziunile sunt localizate în zone expuse frecării în timpul actului sexual. Sângerarea poate fi însoțită de durere sau disconfort și necesită evaluare medicală promptă.

Cazuri asimptomatice: Un număr semnificativ de persoane infectate cu virusul papiloma uman nu dezvoltă papiloame vizibile. Aceste persoane pot fi totuși purtătoare ale virusului și pot transmite infecția partenerilor sexuali. Absența simptomelor nu exclude prezența infecției, motiv pentru care screeningul regulat și consulturile medicale periodice sunt importante.

Transmitere și factori de risc

Transmiterea papiloamelor genitale se realizează predominant prin contact sexual direct. Înțelegerea mecanismelor de transmitere și a factorilor de risc este esențială pentru prevenirea și controlul infecției.

Transmiterea prin contact sexual: Transmiterea virusului papiloma uman se produce prin contact direct cu pielea sau mucoasele infectate în timpul actului sexual vaginal, anal sau oral. Virusul poate fi transmis chiar și în absența papiloamelor vizibile, iar utilizarea prezervativului oferă doar o protecție parțială, deoarece nu acoperă toate zonele care pot fi infectate. Contactul intim, chiar și fără penetrare, poate duce la transmiterea virusului.

Contact direct între piele: Transmiterea virusului papiloma uman poate avea loc prin orice contact direct între pielea infectată și pielea sănătoasă din zona genitală. Acest lucru înseamnă că transmiterea este posibilă chiar și fără penetrare, prin simpla atingere a zonelor afectate. Prezervativul oferă o protecție limitată, deoarece nu acoperă toate zonele care pot fi infectate, iar virusul poate fi prezent și pe zonele de piele neprotejate.

Perioada de la expunere la apariție: Intervalul dintre momentul infectării și apariția primelor papiloame poate varia semnificativ, de la câteva săptămâni până la mai multe luni sau chiar ani. În majoritatea cazurilor, primele semne apar în primele trei luni după expunere, dar există situații în care virusul poate rămâne latent în organism pentru perioade îndelungate înainte de a provoca apariția papiloamelor.

Activități cu risc crescut: Contactul sexual neprotejat cu parteneri multipli reprezintă principalul factor de risc pentru transmiterea papiloamelor genitale. Practicile sexuale care pot cauza microtraumatisme ale mucoaselor cresc riscul de transmitere, la fel și contactul sexual în perioada în care sunt prezente leziuni active. Utilizarea obiectelor sexuale comune fără dezinfectare adecvată poate constitui, de asemenea, o cale de transmitere.

Grupuri cu risc crescut: Persoanele tinere, active sexual, cu parteneri multipli prezintă cel mai mare risc de infectare cu virusul papiloma uman. Persoanele cu sistem imunitar slăbit, inclusiv cele care urmează tratamente imunosupresoare sau care au infecție cu virusul imunodeficienței umane, prezintă un risc crescut de dezvoltare a papiloamelor și o rată mai scăzută de vindecare spontană.

Opțiuni de tratament

Tratamentul papiloamelor genitale necesită o abordare individualizată, bazată pe localizarea și extensia leziunilor, precum și pe caracteristicile pacientului. Există multiple opțiuni terapeutice disponibile, de la tratamente topice până la proceduri chirurgicale.

Medicamente topice: Tratamentul local cu creme și soluții medicamentoase reprezintă prima linie terapeutică pentru papiloamele genitale mici și puțin numeroase. Medicamentele precum podofilotoxina sau imiquimod se aplică direct pe leziuni conform schemei recomandate de medic. Aceste tratamente stimulează sistemul imunitar local și distrug țesutul afectat, dar pot necesita aplicări repetate timp de mai multe săptămâni pentru rezultate optime.

Crioterapia: Această procedură implică înghețarea papiloamelor cu azot lichid, ducând la distrugerea țesutului afectat. Procedura este rapidă și eficientă, dar poate necesita mai multe ședințe pentru eliminarea completă a leziunilor. După tratament, zona tratată poate prezenta roșeață, umflătură și disconfort temporar, iar vindecarea completă durează aproximativ o săptămână.

Tratamentul cu laser: Terapia cu laser oferă o abordare precisă pentru îndepărtarea papiloamelor genitale, fiind deosebit de utilă pentru leziunile extinse sau cele localizate în zone sensibile. Laserul vaporizeazează țesutul afectat, minimizând lezarea țesuturilor sănătoase din jur. Procedura necesită anestezie locală și poate fi însoțită de disconfort postoperator moderat.

Îndepărtarea chirurgicală: Excizia chirurgicală este recomandată pentru papiloamele mari sau cele care nu răspund la alte forme de tratament. Procedura se efectuează sub anestezie locală sau generală și implică îndepărtarea completă a țesutului afectat. Această metodă oferă avantajul eliminării imediate a leziunilor vizibile și permite examinarea histologică a țesutului îndepărtat.

Tratamentul în timpul sarcinii: În perioada sarcinii, papiloamele genitale pot crește în dimensiune și număr din cauza modificărilor hormonale și imunologice. Tratamentul trebuie ales cu atenție pentru a nu afecta dezvoltarea fătului. Crioterapia și îndepărtarea chirurgicală sunt considerate opțiuni sigure în timpul sarcinii, în timp ce tratamentele topice medicamentoase sunt contraindicate.

Așteptări privind recuperarea: Perioada de recuperare variază în funcție de metoda de tratament aleasă și de extensia leziunilor. După tratamentele topice sau crioterapie, vindecarea durează în general 1-2 săptămâni. În cazul intervențiilor chirurgicale, recuperarea poate dura până la 4 săptămâni. Este important ca zona tratată să fie menținută curată și uscată pentru a preveni infecțiile.

Rate de succes ale tratamentului: Eficacitatea tratamentului variază în funcție de metoda aleasă și de caracteristicile individuale ale pacientului. Ratele de succes pentru tratamentele topice sunt între 60-80%, în timp ce procedurile ablative precum crioterapia sau tratamentul cu laser au rate de succes de peste 80%. Cu toate acestea, recurența este posibilă în 20-30% din cazuri în primul an după tratament, necesitând monitorizare și eventual un tratament nou.

Metode de prevenție

Prevenirea papiloamelor genitale implică o combinație de măsuri protective și comportamente responsabile. Vaccinarea împotriva virusului papiloma uman, alături de practicile sexuale sigure și controalele medicale regulate, reprezintă strategii esențiale în reducerea riscului de infectare.

Practici sexuale sigure

Utilizarea consecventă a prezervativului în timpul actului sexual reduce semnificativ riscul de transmitere a virusului papiloma uman. Cu toate acestea, protecția nu este completă, deoarece virusul poate fi prezent și pe zonele care nu sunt acoperite de prezervativ. Limitarea numărului de parteneri sexuali și evitarea contactelor sexuale cu persoane care prezintă leziuni active contribuie la reducerea riscului de infectare.

Controale medicale regulate

Examinările ginecologice periodice, incluzând testul Babeș-Papanicolau, sunt esențiale pentru detectarea precoce a modificărilor celulare cauzate de virusul papiloma uman. Pentru femei, aceste controale trebuie efectuate anual sau conform recomandărilor medicului. Bărbații ar trebui să efectueze controale urologice regulate, în special dacă prezintă factori de risc sau simptome sugestive.

Comunicarea cu partenerii

Discuția deschisă cu partenerii sexuali despre istoricul medical și prezența potențială a infecției cu virusul papiloma uman este crucială pentru prevenirea transmiterii. Informarea partenerilor despre diagnosticul de papiloame genitale permite acestora să ia decizii informate și să efectueze controale medicale necesare. Comunicarea trebuie să fie onestă și să aibă loc înainte de începerea activității sexuale.

Vaccinarea împotriva virusului papiloma uman

Grupe de vârstă recomandate: Vaccinarea este recomandată în principal adolescenților cu vârste cuprinse între 11 și 14 ani, înainte de debutul vieții sexuale. Vaccinul poate fi administrat și persoanelor până la vârsta de 45 de ani, chiar dacă au fost deja expuse la anumite tipuri ale virusului, oferind protecție împotriva altor tulpini. Pentru rezultate optime, imunizarea trebuie începută cât mai devreme în adolescență.

Schema de vaccinare: Programul standard de vaccinare include administrarea unei singure doze pentru persoanele cu vârsta sub 15 ani. Pentru cei care încep vaccinarea după vârsta de 15 ani sau pentru persoanele cu sistem imunitar compromis, schema include două doze administrate la interval de 6-12 luni. Respectarea strictă a intervalelor dintre doze este esențială pentru obținerea unei protecții optime.

Tipuri de vaccin: În prezent sunt disponibile două tipuri principale de vaccin împotriva virusului papiloma uman: vaccinul bivalent, care protejează împotriva tipurilor cu risc înalt de cancer, și vaccinul HPV nonavalent, care oferă protecție împotriva mai multor tulpini, inclusiv cele responsabile de apariția papiloamelor genitale. Alegerea tipului de vaccin se face în funcție de vârstă, sex și factorii de risc individuali.

Rate de eficacitate: Vaccinurile împotriva virusului papiloma uman au demonstrat o eficacitate ridicată în prevenirea infecțiilor cu tulpinile virale incluse în compoziția lor. Studiile clinice au arătat o rată de protecție de peste 90% împotriva papiloamelor genitale cauzate de tipurile virale acoperite de vaccin. Eficacitatea este maximă când vaccinarea este efectuată înainte de expunerea la virus, subliniind importanța imunizării timpurii.

Întrebări frecvente

Cât de repede apar papiloamele genitale după infecție?

Papiloamele genitale pot apărea la câteva săptămâni până la câteva luni după contactul cu o persoană infectată. În unele cazuri, virusul poate rămâne latent și nu provoacă imediat simptome vizibile.

Pot papiloamele genitale să dispară fără tratament?

Da, în unele cazuri, papiloamele genitale pot dispărea de la sine, deoarece sistemul imunitar al organismului reușește să combată infecția. Totuși, fără tratament, acestea pot persista sau reapărea.

Sunt papiloamele genitale întotdeauna vizibile?

Nu, papiloamele genitale nu sunt întotdeauna vizibile. Unele leziuni pot fi foarte mici sau ascunse în zone greu accesibile, cum ar fi interiorul vaginului sau canalul anal.

Pot să transmit papiloamele genitale dacă nu am simptome?

Da, virusul papiloma uman poate fi transmis chiar și în absența simptomelor vizibile. Persoanele infectate pot răspândi virusul prin contact sexual direct.

Cât de eficient este vaccinul împotriva virusului papiloma uman în prevenirea papiloamelor genitale?

Vaccinul împotriva virusului papiloma uman este foarte eficient în prevenirea infecțiilor cu tulpinile care cauzează papiloame genitale. Studiile arată o protecție de peste 90% împotriva acestor tulpini.

Vor reapărea papiloamele genitale după tratament?

Există posibilitatea ca papiloamele genitale să reapară după tratament, deoarece virusul poate rămâne latent în organism. Monitorizarea și tratamentele ulterioare pot fi necesare pentru a controla recurențele.

Pot să am relații sexuale dacă am papiloame genitale?

Este recomandat să evitați activitatea sexuală dacă aveți papiloame genitale active, pentru a preveni transmiterea virusului partenerului. Utilizarea prezervativului poate reduce riscul, dar nu oferă protecție completă.

Cresc papiloamele genitale riscul de cancer?

Papiloamele genitale în sine nu cresc riscul de cancer. Cu toate acestea, anumite tulpini ale virusului papiloma uman sunt asociate cu un risc crescut de cancer cervical și alte tipuri de cancer genital.

Cât durează de obicei tratamentul pentru papiloamele genitale?

Durata tratamentului variază în funcție de metoda aleasă și de severitatea leziunilor. Tratamentul poate dura de la câteva săptămâni până la câteva luni, iar monitorizarea continuă este esențială.

Pot să iau papiloame genitale chiar dacă folosesc prezervative?

Da, utilizarea prezervativelor reduce riscul de transmitere a virusului, dar nu oferă protecție completă, deoarece virusul poate fi prezent pe pielea neacoperită de prezervativ.

Concluzie

Papiloamele genitale sunt o problemă comună de sănătate cu transmitere sexuală, cauzată de virusul papiloma uman. Prevenirea prin vaccinare, practicile sexuale sigure și controalele medicale regulate sunt esențiale pentru reducerea riscului de infecție. Deși tratamentele disponibile sunt eficiente în îndepărtarea leziunilor vizibile, monitorizarea continuă este importantă pentru a preveni recurențele. Comunicarea deschisă cu partenerii sexuali și menținerea unei igiene intime corespunzătoare contribuie la gestionarea eficientă a acestei afecțiuni.

Ti s-a parut folositor acest articol?

Da
Nu

Surse Articol

Scheinfeld, N. (2006). Genital warts. Dermatology online journal, 12(3).

https://escholarship.org/uc/item/7v57p744

Dr. Crina Pop

Consultați întotdeauna un Specialist Medical

Informațiile furnizate în acest articol au caracter informativ și educativ, și nu ar trebui interpretate ca sfaturi medicale personalizate. Este important de înțeles că, deși suntem profesioniști în domeniul medical, perspectivele pe care le oferim se bazează pe cercetări generale și studii. Acestea nu sunt adaptate nevoilor individuale. Prin urmare, este esențial să consultați direct un medic care vă poate oferi sfaturi medicale personalizate, relevante pentru situația dvs. specifică.