Pitiriazis versicolor: ce prezinta, care sunt cauzele si tratamentele

Deși nu este contagioasă sau periculoasă, infecția poate cauza disconfort estetic. Diagnosticul se bazează pe aspectul clinic caracteristic, iar tratamentul implică utilizarea de antifungice topice sau orale. Deși răspunde bine la tratament, pitiriazisul versicolor are tendința de a recidiva, mai ales în condiții de căldură și umiditate.

Înțelegerea pitiriazisului versicolor

Pitiriazisul versicolor este o afecțiune cutanată comună, care afectează stratul superficial al pielii. Această infecție fungică are un impact semnificativ asupra aspectului pielii, dar nu reprezintă un pericol pentru sănătatea generală.

Definiție și descriere: Pitiriazisul versicolor este o infecție fungică superficială a pielii, caracterizată prin apariția unor pete de culoare diferită față de pielea înconjurătoare. Aceste pete pot fi mai deschise sau mai închise la culoare și apar cel mai frecvent pe trunchi, gât și brațe. Infecția este cauzată de o supracreștere a ciupercii Malassezia, care face parte din flora normală a pielii. În anumite condiții, această ciupercă se înmulțește excesiv, ducând la apariția semnelor caracteristice ale pitiriazisului versicolor.

Prevalență și demografie: Pitiriazisul versicolor afectează aproximativ 1% din populația din zonele cu climat temperat și până la 40% din populația din regiunile tropicale. Incidența este mai mare în rândul adolescenților și adulților tineri, datorită activității crescute a glandelor sebacee în această perioadă. Afecțiunea este mai frecventă în zonele cu climat cald și umed, unde condițiile sunt favorabile creșterii ciupercii Malassezia. Nu există diferențe semnificative între sexe în ceea ce privește prevalența, dar bărbații pot fi ușor mai afectați decât femeile.

Cauze și factori de risc

Pitiriazisul versicolor este rezultatul unei interacțiuni complexe între ciuperca Malassezia și anumite condiții care favorizează creșterea sa excesivă pe piele. Înțelegerea acestor factori este esențială pentru prevenirea și gestionarea eficientă a afecțiunii.

Factori de mediu

Condițiile de mediu joacă un rol crucial în dezvoltarea pitiriazisului versicolor. Clima caldă și umedă favorizează creșterea ciupercii Malassezia. Expunerea prelungită la căldură și umiditate, cum ar fi în timpul verii sau în regiunile tropicale, crește riscul de apariție a infecției. De asemenea, transpirația excesivă poate crea un mediu propice pentru înmulțirea ciupercii pe suprafața pielii.

Factori de risc individuali

Anumite caracteristici personale pot crește susceptibilitatea la pitiriazis versicolor. Persoanele cu piele grasă sunt mai predispuse la această afecțiune, deoarece ciuperca Malassezia se hrănește cu lipidele de pe suprafața pielii. Modificările hormonale, cum ar fi cele asociate cu pubertatea, sarcina sau utilizarea contraceptivelor orale, pot influența producția de sebum și, implicit, creșterea ciupercii. Un sistem imunitar slăbit, fie din cauza unor boli, fie ca rezultat al unor tratamente imunosupresoare, poate crește riscul de dezvoltare a pitiriazisului versicolor.

Supracreșterea ciupercii Malassezia

Tipuri de specii Malassezia implicate: Genul Malassezia cuprinde mai multe specii de ciuperci lipofil, dintre care cele mai frecvent asociate cu pitiriazisul versicolor sunt M. globosa, M. sympodialis și M. furfur. Aceste specii sunt prezente în mod normal pe pielea umană, dar în anumite condiții, ele pot trece de la forma de levură la forma micelială, care este asociată cu apariția infecției. Fiecare specie poate avea caracteristici ușor diferite în ceea ce privește virulența și răspunsul la tratament.

Flora normală a pielii vs. supracreștere: În condiții normale, ciuperca Malassezia face parte din microbiomul cutanat, coexistând în echilibru cu alte microorganisme și cu sistemul imunitar al gazdei. Acest echilibru poate fi perturbat de factori precum modificări ale pH-ului pielii, creșterea producției de sebum sau schimbări în compoziția lipidelor de la suprafața pielii. Atunci când condițiile devin favorabile, ciuperca se înmulțește rapid, depășind capacitatea pielii de a menține echilibrul microbian. Această supracreștere duce la apariția semnelor clinice ale pitiriazisului versicolor, inclusiv modificări de pigmentare și descuamare fină a pielii.

Prezentare clinică

Pitiriazisul versicolor se manifestă prin semne distinctive pe piele, care pot varia în funcție de localizare și severitatea infecției. Înțelegerea acestor caracteristici clinice este esențială pentru diagnosticul corect și managementul eficient al afecțiunii.

Zone afectate frecvent

Pitiriazisul versicolor apare cel mai adesea pe zonele bogate în glande sebacee. Trunchiul, în special partea superioară a spatelui și pieptul, este zona cea mai frecvent afectată. Gâtul, umerii și partea superioară a brațelor sunt, de asemenea, localizări comune. În cazuri mai extinse, infecția se poate răspândi pe abdomen, coapse și chiar pe față. Zonele expuse la soare sunt adesea mai evident afectate, deoarece contrastul de culoare devine mai pronunțat atunci când pielea sănătoasă se bronzează, iar petele rămân mai deschise la culoare.

Textură și descuamare

Petele caracteristice pitiriazisului versicolor au o textură ușor diferită față de pielea înconjurătoare. La palpare, suprafața afectată poate părea ușor aspră sau granulată. O caracteristică distinctivă este prezența unei descuamări fine, asemănătoare cu tărâța, care devine mai evidentă atunci când pielea este întinsă ușor. Această descuamare este rezultatul creșterii excesive a ciupercii Malassezia și al perturbării procesului normal de keratinizare a pielii. În unele cazuri, descuamarea poate fi minimă sau chiar absentă, în special în stadiile incipiente ale infecției sau în zonele cu umiditate crescută.

Simptome asociate

Pitiriazisul versicolor este adesea asimptomatic, însă unele persoane pot experimenta simptome ușoare. Pruritul (mâncărimea) este cel mai frecvent simptom raportat, în special în condiții de căldură sau transpirație. Unii pacienți pot resimți o ușoară sensibilitate a pielii în zonele afectate. În cazuri rare, poate apărea o senzație de arsură sau iritație. Aceste simptome sunt de obicei ușoare și intermitente, intensificându-se în perioadele calde și umede.

Modele de decolorare a pielii

Pete hiperpigmentate: Petele hiperpigmentate în pitiriazisul versicolor apar ca zone de culoare mai închisă decât pielea înconjurătoare, variind de la maro deschis la maro închis. Acestea sunt mai frecvente la persoanele cu piele deschisă la culoare și pot deveni mai evidente după expunerea la soare. Hiperpigmentarea este cauzată de hiperactivitatea melanocitelor ca răspuns la inflamația produsă de ciuperca Malassezia. Aceste pete pot persista câteva săptămâni sau luni după tratamentul eficient al infecției.

Pete hipopigmentate: Petele hipopigmentate sunt zone de piele mai deschise la culoare decât pielea înconjurătoare, apărând albe sau roz pal. Acestea sunt mai frecvente la persoanele cu piele închisă la culoare sau bronzată. Hipopigmentarea este rezultatul inhibării producției de melanină de către acizii dicarboxilici produși de ciuperca Malassezia. Aceste pete pot deveni mai evidente după expunerea la soare, deoarece nu se bronzează în același ritm cu pielea sănătoasă înconjurătoare.

Pete roz sau roșiatice: Petele roz sau roșiatice în pitiriazisul versicolor sunt mai puțin frecvente, dar pot apărea în special în stadiile incipiente ale infecției sau în zonele cu piele mai sensibilă. Culoarea roz sau roșiatică este cauzată de inflamația ușoară a pielii ca răspuns la prezența ciupercii Malassezia. Aceste pete pot fi însoțite de o ușoară descuamare și pot fi mai pronunțate în perioadele de căldură sau după activitate fizică intensă.

Metode de diagnostic

Diagnosticul pitiriazisului versicolor se bazează pe o combinație de examinare clinică și teste de laborator. Medicii dermatologi utilizează diverse tehnici pentru a confirma prezența infecției fungice și a exclude alte afecțiuni cutanate cu aspect similar.

Examinare clinică: Diagnosticul pitiriazisului versicolor începe cu o examinare atentă a pielii afectate. Medicul dermatolog va evalua distribuția, culoarea și textura petelor caracteristice. Aspectul tipic include pete bine delimitate, cu o descuamare fină, localizate predominant pe trunchi, gât și brațe. Medicul va lua în considerare și factori precum istoricul medical al pacientului, simptomele raportate și condițiile de mediu care pot favoriza dezvoltarea infecției.

Examinarea cu lampa Wood: Această tehnică neinvazivă utilizează o lumină ultravioletă pentru a examina pielea. Sub lumina Wood, zonele afectate de pitiriazis versicolor apar de obicei într-o culoare galben-verzuie sau aurie datorită fluorescenței produse de metaboliții ciupercii Malassezia. Acest test este rapid și nedureros, oferind o confirmare vizuală instantanee a prezenței infecției fungice. Cu toate acestea, nu toate speciile de Malassezia produc fluorescență, astfel încât un rezultat negativ nu exclude diagnosticul.

Examinare microscopică (preparatul KOH): Această metodă implică prelevarea de scuame de pe zonele afectate ale pielii, care sunt apoi tratate cu hidroxid de potasiu (KOH) și examinate la microscop. KOH dizolvă celulele keratinocite, permițând vizualizarea clară a elementelor fungice. Sub microscop, ciuperca Malassezia apare sub formă de celule rotunde de levuri și filamente scurte, curbe, descrise adesea ca având aspect de „spaghete și chiftele”. Această tehnică oferă o confirmare definitivă a prezenței infecției fungice.

Dermoscopie: Dermoscopia este o tehnică neinvazivă care utilizează un dermatoscop pentru a examina structurile pielii la o magnificare mare. În cazul pitiriazisului versicolor, dermoscopia poate evidenția caracteristici specifice, cum ar fi scuamele fine și modificările de pigmentare. Această metodă poate ajuta la diferențierea pitiriazisului versicolor de alte afecțiuni cutanate cu aspect similar și poate ghida selecția zonelor optime pentru prelevarea de probe pentru examinarea microscopică.

Biopsie cutanată (rar necesară): Biopsia cutanată este rareori necesară pentru diagnosticul pitiriazisului versicolor, fiind rezervată cazurilor atipice sau când diagnosticul rămâne incert după alte investigații. Procedura implică prelevarea unui mic fragment de piele afectată pentru examinare histopatologică. La microscop, se pot observa hife și spori de Malassezia în stratul cornos al epidermei, precum și modificări minore ale pigmentării și o hiperkeratoză ușoară. Biopsia poate fi utilă pentru excluderea altor afecțiuni cutanate cu aspect similar.

Opțiuni de tratament

Tratamentul pitiriazisului versicolor vizează eliminarea infecției fungice, ameliorarea simptomelor și prevenirea recidivelor. Abordarea terapeutică variază în funcție de severitatea și extinderea leziunilor, precum și de preferințele pacientului și răspunsul la tratamentele anterioare.

Opțiuni fără prescripție medicală: Tratamentele disponibile fără prescripție medicală reprezintă prima linie de intervenție pentru cazurile ușoare până la moderate de pitiriazis versicolor. Acestea includ șampoane, loțiuni și creme antifungice care conțin ingrediente active precum sulfura de seleniu, piritionat de zinc sau ketoconazol. Aceste produse se aplică pe zonele afectate zilnic sau conform instrucțiunilor, timp de una până la patru săptămâni. Eficacitatea lor variază, iar utilizarea consecventă este esențială pentru obținerea rezultatelor optime.

Tratamente topice cu prescripție medicală: Pentru cazurile mai severe de pitiriazis versicolor sau atunci când tratamentele fără prescripție nu au dat rezultate, medicii pot prescrie antifungice topice mai puternice. Acestea includ creme, loțiuni sau geluri cu ketoconazol 2%, ciclopirox sau terbinafină. Aceste medicamente au o acțiune mai intensă împotriva ciupercii Malassezia și pot fi mai eficiente în tratarea zonelor extinse de infecție. Aplicarea se face de obicei o dată sau de două ori pe zi, timp de 1-4 săptămâni, în funcție de recomandările medicului și de severitatea afecțiunii.

Medicamente antifungice sistemice: În cazurile de pitiriazis versicolor extins sau rezistent la tratamentele topice, medicii pot prescrie antifungice orale. Cele mai frecvent utilizate sunt fluconazolul, itraconazolul și ketoconazolul. Aceste medicamente acționează la nivel sistemic, combătând infecția din interior. Fluconazolul este adesea preferat datorită eficacității sale și a dozării convenabile (o singură doză săptămânală). Tratamentul oral poate dura de la o singură doză până la câteva săptămâni, în funcție de severitatea infecției și de medicamentul ales.

Durata tratamentului și metode de aplicare: Durata tratamentului pentru pitiriazis versicolor variază în funcție de severitatea infecției și de tipul de tratament ales. Tratamentele topice necesită de obicei aplicare zilnică timp de 1-4 săptămâni. Pentru aplicarea corectă, produsul trebuie întins uniform pe zonele afectate și pe o margine de aproximativ 2 cm în jurul acestora. În cazul șampoanelor medicamentoase, acestea trebuie lăsate să acționeze pe piele timp de 5-10 minute înainte de clătire. Tratamentele orale pot varia de la o singură doză până la administrare zilnică timp de 1-2 săptămâni.

Gestionare și prevenție

Gestionarea eficientă a pitiriazisului versicolor implică nu doar tratamentul activ al infecției, ci și adoptarea unor măsuri preventive pe termen lung. Aceste strategii vizează reducerea riscului de recidivă și menținerea sănătății pielii.

Modificări ale stilului de viață: Pentru a reduce riscul de apariție sau recidivă a pitiriazisului versicolor, sunt recomandate anumite modificări ale stilului de viață. Evitarea expunerii prelungite la căldură și umiditate excesivă este esențială, deoarece aceste condiții favorizează creșterea ciupercii Malassezia. Purtarea de haine lejere, din materiale naturale care permit pielii să respire, poate ajuta la reducerea transpirației și a umidității pe piele. De asemenea, se recomandă evitarea utilizării de produse uleioase pentru piele în zonele predispuse la infecție.

Practici de îngrijire a pielii: O rutină adecvată de îngrijire a pielii poate juca un rol crucial în prevenirea pitiriazisului versicolor. Se recomandă dușuri regulate, în special după activități care provoacă transpirație abundentă. Utilizarea de săpunuri sau geluri de duș cu pH echilibrat poate ajuta la menținerea echilibrului natural al pielii. După duș, uscarea completă a pielii este importantă, acordând o atenție deosebită zonelor predispuse la umiditate.