Meniu

Sancru: cauze, caracteristici, diagnostic, tratament si complicatii

Verificat medical
Ultima verificare medicală a fost facuta de Dr. Anastasia Moraru pe data de
Scris de Echipa Editoriala Med.ro, echipa multidisciplinară.

Șancrul reprezintă o leziune ulcerativă nedureroasă care apare la locul de pătrundere al bacteriei Treponema pallidum în organism, fiind primul semn al sifilisului primar. Această leziune se dezvoltă după aproximativ 21 de zile de la infectare și poate persista între 3 și 6 săptămâni înainte de a se vindeca spontan.

Șancrul are o bază tare, margini regulate și este adesea însoțit de mărirea nedureroasă a ganglionilor limfatici din zona afectată. Deși cel mai frecvent apare în zona genitală, șancrul poate să se dezvolte și în alte regiuni precum cavitatea bucală, rect sau piele. Diagnosticarea și tratamentul prompt sunt esențiale pentru prevenirea progresiei bolii în stadiile ulterioare.

Cauzele șancrului

Apariția șancrului este determinată de infecția cu diverși agenți patogeni, cel mai frecvent fiind asociată cu sifilisul. Înțelegerea cauzelor specifice este esențială pentru diagnosticul și tratamentul corect.

Sifilisul (Treponema pallidum): Bacteria Treponema pallidum reprezintă principalul agent etiologic al șancrului sifilitic. Această spirochetă pătrunde în organism prin microabraziuni ale pielii sau mucoaselor în timpul contactului sexual cu o persoană infectată. După o perioadă de incubație de aproximativ trei săptămâni, bacteria determină apariția șancrului la locul de inoculare.

Tripanosomiaza africană (Boala somnului): Această boală parazitară, transmisă prin intermediul muștei țețe, poate determina apariția unui șancru la locul înțepăturii. Leziunea se dezvoltă ca răspuns la prezența parazitului Trypanosoma în țesuturile locale și reprezintă prima manifestare a infecției sistemice.

Asocieri rare: În cazuri mai puțin frecvente, șancrul poate fi asociat cu alte afecțiuni precum tularemia sau tuberculoza. Aceste infecții pot produce leziuni similare șancrului sifilitic, necesitând o evaluare atentă pentru stabilirea diagnosticului corect.

Caracteristici clinice și evoluție

Șancrul prezintă o serie de manifestări clinice distinctive care ajută la identificarea și monitorizarea evoluției bolii. Cunoașterea acestor caracteristici este fundamentală pentru diagnosticul precoce.

Aspect tipic și caracteristici: Leziunea începe ca o mică papulă care evoluează rapid spre o ulcerație circulară cu diametrul de 1-2 centimetri. Marginile sunt regulate și indurate, iar baza este curată și lucioasă. Absența durerii și prezența indurației sunt elemente caracteristice care ajută la diferențierea de alte tipuri de ulcerații.

Localizări frecvente: Șancrul apare cel mai frecvent în zona genitală la bărbați și femei, incluzând penisul, vulva și colul uterin. Alte localizări comune includ cavitatea bucală, limba, rectul și zonele cutanate expuse contactului direct cu leziunile infectante.

Simptome asociate: Pe lângă leziunea locală, pacienții pot prezenta adenopatie regională nedureroasă, caracterizată prin mărirea ganglionilor limfatici din zona afectată. Absența altor simptome sistemice în această fază poate întârzia diagnosticul.

Variații și prezentări atipice: În unele cazuri, șancrul poate avea manifestări neobișnuite, precum leziuni multiple sau localizări atipice. La pacienții imunocompromiși, aspectul clinic poate fi modificat, iar evoluția poate fi mai severă sau mai prelungită.

Diagnosticul șancrului

Stabilirea diagnosticului corect al șancrului necesită o abordare sistematică, combinând evaluarea clinică cu teste de laborator specifice.

Evaluare clinică și anamneză: Examinarea fizică detaliată și istoricul medical complet sunt esențiale pentru diagnosticul șancrului. Medicul evaluează caracteristicile leziunii, prezența adenopatiei regionale și istoricul expunerii la factori de risc. Anamneza include informații despre contactele sexuale recente și simptomele asociate.

Teste de laborator și microbiologice: Diagnosticul definitiv necesită identificarea agentului cauzal prin teste specifice. Examinarea microscopică în câmp întunecat poate evidenția prezența spirochetelor în cazul sifilisului. Testele serologice, precum VDRL și TPHA, sunt utilizate pentru confirmarea diagnosticului și monitorizarea răspunsului la tratament.

Diagnostic diferențial: Diagnosticul diferențial al șancrului necesită excluderea altor afecțiuni care pot produce ulcerații genitale similare. Principalele afecțiuni care trebuie luate în considerare sunt herpesul genital, care produce leziuni multiple și dureroase, șancroidul care prezintă ulcerații dureroase cu bază moale, limfogranulomatoza venerică care determină ulcerații superficiale și adenopatie inghinală supurativă, precum și donovanoza care se caracterizează prin ulcerații granulomatoase nedureroase cu tendință de extindere.

Tratament și management

Managementul terapeutic al șancrului necesită o abordare complexă, care include atât tratamentul specific al infecției cauzale, cât și măsuri generale de îngrijire și prevenție pentru evitarea complicațiilor și transmiterii bolii.

Tratamentul antibiotic al șancrului sifilitic: Penicilina G benzatină reprezintă tratamentul de elecție pentru șancrul sifilitic, administrată într-o singură doză intramusculară de 2,4 milioane unități internaționale. Pentru pacienții alergici la penicilină, alternativele terapeutice includ doxiciclina sau eritromicina, administrate oral timp de 14 zile. Monitorizarea clinică și serologică este esențială pentru confirmarea eficacității tratamentului.

Îngrijirea generală a ulcerațiilor genitale: Menținerea igienei locale este fundamentală în managementul șancrului. Zona afectată trebuie păstrată curată și uscată, cu spălări blânde folosind săpun neutru și apă călduță. Pansamentele sterile pot fi aplicate pentru protecție, iar îmbrăcămintea largă din materiale naturale ajută la reducerea iritației locale.

Strategii de prevenție: Prevenirea transmiterii șancrului implică măsuri complexe de protecție și educație sanitară. Utilizarea consecventă a prezervativului în timpul actului sexual, evitarea contactului direct cu leziunile active și testarea periodică pentru infecții cu transmitere sexuală sunt esențiale. Partenerii sexuali trebuie informați și evaluați medical pentru tratament preventiv.

Complicații și prognostic

Evoluția șancrului poate fi complicată de diverse manifestări sistemice și locale, iar prognosticul depinde în mare măsură de promptitudinea diagnosticului și eficiența tratamentului administrat.

Vindecare spontană și cicatrizare: Șancrul sifilitic netratat se vindecă spontan în decurs de trei până la șase săptămâni, lăsând de obicei o cicatrice minimă. Procesul de vindecare începe cu reducerea treptată a indurației, urmată de epitelizarea progresivă a ulcerației. Cu toate acestea, vindecarea spontană nu înseamnă eliminarea infecției sistemice.

Riscul progresiei către sifilisul secundar: În absența tratamentului adecvat, aproximativ 25% dintre pacienții cu șancru sifilitic vor dezvolta manifestări ale sifilisului secundar în decurs de două până la opt săptămâni. Această progresie se caracterizează prin apariția unor simptome sistemice precum erupții cutanate, febră, adenopatie generalizată și alte manifestări multisistemice.

Risc crescut de transmitere HIV: Prezența șancrului crește semnificativ riscul de transmitere și contractare a virusului imunodeficienței umane. Ulcerația oferă o poartă de intrare directă pentru virus, iar inflamația locală atrage celulele susceptibile la infecția HIV. Prezența simultană a sifilisului poate accelera progresia infecției HIV și complica tratamentul ambelor afecțiuni.

Întrebări frecvente

Cum arată un șancru?

Șancrul apare inițial ca o mică papulă roșie care evoluează într-o ulcerație circulară cu diametrul de 1-2 centimetri. Leziunea are margini regulate, bine delimitate și indurate, cu o bază curată și lucioasă, fără secreții purulente. Aspectul caracteristic include absența durerii și prezența unei indurații la palpare.

Este șancrul întotdeauna nedureros?

Șancrul sifilitic este aproape întotdeauna nedureros, aceasta fiind una dintre caracteristicile sale distinctive principale. Totuși, în cazuri rare, mai ales când apare o suprainfecție bacteriană secundară, poate exista un disconfort local ușor.

Cât timp durează un șancru?

În absența tratamentului, șancrul persistă de obicei între 3 și 6 săptămâni înainte de a se vindeca spontan. Cu tratament antibiotic adecvat, leziunea se vindecă mai rapid, de obicei în 2-3 săptămâni.

Se poate vindeca șancrul de la sine?

Șancrul se vindecă spontan în 3-6 săptămâni chiar și fără tratament, dar acest lucru nu înseamnă că infecția a fost eliminată. Bacteria rămâne în organism și boala progresează către stadiul secundar dacă nu se administrează tratament antibiotic specific.

Care sunt diferențele dintre șancru și șancroid?

Șancrul sifilitic este nedureros, cu bază indurată și margini regulate, în timp ce șancroidul este dureros și are o bază moale cu margini neregulate. Șancrul apare de obicei ca o leziune solitară, în timp ce șancroidul se prezintă frecvent cu multiple ulcerații.

Este șancrul contagios?

Da, șancrul este foarte contagios în timpul contactului direct cu leziunea, în special în timpul activității sexuale. Contagiozitatea este maximă în primele săptămâni de la apariție și persistă până la vindecarea completă a leziunii.

Ce trebuie să fac dacă observ o leziune care ar putea fi șancru?

Este esențial să consultați imediat un medic dermatovenerolog pentru evaluare și diagnostic corect. Până la consultul medical, evitați orice contact sexual și nu aplicați tratamente locale fără recomandare medicală. Informați-vă partenerii sexuali recenți despre necesitatea evaluării medicale.

Concluzie

Șancrul reprezintă manifestarea primară a sifilisului, o infecție cu potențial grav care necesită diagnostic și tratament prompt. Caracteristicile sale distinctive, precum aspectul nedureros și baza indurată, facilitează recunoașterea clinică, dar confirmarea de laborator rămâne esențială. Deși leziunea se vindecă spontan, absența tratamentului permite progresiunea bolii către stadii mai severe. Prevenția prin practici sexuale sigure și diagnosticul precoce sunt fundamentale pentru controlul infecției și evitarea complicațiilor pe termen lung. Colaborarea strânsă cu medicii specialiști și respectarea strictă a schemelor terapeutice asigură vindecarea completă și prevenirea transmiterii bolii.

Ti s-a parut folositor acest articol?

Da
Nu

Surse Articol

Yu, X., & Zheng, H. (2016). Syphilitic chancre of the lips transmitted by kissing: a case report and review of the literature. Medicine, 95(14), e3303.

https://journals.lww.com/md-journal/fulltext/2016/04050/syphilitic_chancre_of_the_lips_transmitted_by.77.aspx

Dr. Anastasia Moraru

Consultați întotdeauna un Specialist Medical

Informațiile furnizate în acest articol au caracter informativ și educativ, și nu ar trebui interpretate ca sfaturi medicale personalizate. Este important de înțeles că, deși suntem profesioniști în domeniul medical, perspectivele pe care le oferim se bazează pe cercetări generale și studii. Acestea nu sunt adaptate nevoilor individuale. Prin urmare, este esențial să consultați direct un medic care vă poate oferi sfaturi medicale personalizate, relevante pentru situația dvs. specifică.