Tipuri de eczeme: de la dermatita atopica la cea de staza

Dermatita de contact se dezvoltă ca răspuns la expunerea la diverși factori iritanți sau alergeni și afectează zonele de contact direct. Eczema dishidrotică se manifestă prin vezicule mici și pruriginoase localizate pe mâini și picioare.

Dermatita atopică

Dermatita atopică este o afecțiune cronică inflamatorie a pielii care se caracterizează prin perioade de exacerbare urmate de perioade de remisie. Persoanele afectate prezintă o barieră cutanată deficitară și un sistem imunitar hiperactiv care reacționează excesiv la diverși factori declanșatori.

Zone frecvent afectate: Dermatita atopică apare cel mai frecvent pe față, gât, în spatele genunchilor și în pliul coatelor. La bebeluși, leziunile pot afecta obrajii și scalpul, în timp ce la copiii mai mari și adulți, zonele predilecte sunt cele de flexie ale membrelor. Pielea din aceste zone devine uscată, înroșită și prezintă descuamări vizibile.

Simptome și aspect: Manifestările clinice includ prurit intens, zone de piele îngroșată și uscată, precum și formarea de cruste și fisuri. Pielea poate deveni foarte sensibilă și dureroasă la atingere. În timpul puseurilor acute, pot apărea vezicule care se sparg și formează cruste. Aspectul leziunilor variază de la pete roșii până la zone îngroșate și hiperpigmentate în cazurile cronice.

Factori declanșatori și risc: Factorii care pot declanșa sau agrava dermatita atopică includ stresul, transpirația excesivă, alergenii din mediu precum polenul sau acarienii, anumite alimente, săpunurile și detergenții puternici. Predispoziția genetică joacă un rol important, persoanele cu antecedente familiale de alergii având un risc crescut de a dezvolta această afecțiune.

Vârsta de debut și evoluție: Dermatita atopică debutează frecvent în primul an de viață, aproximativ 60% dintre cazuri manifestându-se înainte de vârsta de 1 an. Deși multe persoane prezintă o ameliorare a simptomelor odată cu înaintarea în vârstă, afecțiunea poate persista și la adult sau poate recidiva după perioade lungi de remisie.

Dermatita de contact

Această formă de eczemă apare ca răspuns la contactul direct al pielii cu substanțe iritante sau alergeni. Reacția poate fi imediată sau întârziată și variază ca intensitate în funcție de substanța implicată și de sensibilitatea individuală.

Factori declanșatori și iritanți: Substanțele care pot provoca dermatita de contact includ produsele cosmetice, bijuteriile din metal, detergenții, solvenții și plantele precum iedera otrăvitoare. Expunerea repetată la acești factori poate duce la sensibilizare și reacții din ce în ce mai intense la contactul ulterior.

Simptome și zone afectate: Manifestările clinice includ înroșirea pielii, apariția de vezicule, senzație de arsură și prurit intens în zona de contact. Pielea poate deveni aspră, uscată și poate prezenta fisuri dureroase. Leziunile sunt strict limitate la zona de contact cu substanța declanșatoare.

Dermatita de contact alergică versus iritativă: Dermatita de contact alergică implică o reacție imunologică și apare doar la persoanele sensibilizate la anumite substanțe. Dermatita de contact iritativă poate afecta orice persoană expusă la substanțe suficient de agresive pentru a deteriora bariera cutanată.

Eczema dishidrotică

Această formă distinctă de eczemă se caracterizează prin apariția de vezicule mici și pruriginoase, asemănătoare unor bășici cu lichid clar, localizate predominant pe mâini și picioare.

Zone frecvent afectate: Leziunile apar în special pe părțile laterale ale degetelor, pe palmele mâinilor și tălpile picioarelor. Veziculele sunt inițial mici și profunde, dar pot fuziona formând bule mai mari care pot deveni dureroase.

Simptome caracteristice: Principalele manifestări includ apariția bruscă a unor vezicule mici, intense pruriginoase, care pot persista timp de săptămâni. După spargerea veziculelor, pielea devine uscată, se descuamează și poate prezenta fisuri dureroase care interferează cu activitățile zilnice.

Factori declanșatori frecvenți: Eczema dishidrotică poate fi declanșată de numeroși factori precum stresul emoțional, expunerea la metale precum nichel sau cobalt, alergiile sezoniere și transpirația excesivă. Condițiile de mediu precum vremea caldă și umedă pot exacerba simptomele, la fel ca și contactul prelungit cu apa sau utilizarea frecventă a săpunurilor și detergenților agresivi.

Durata și recurența: Episoadele acute ale eczemei dishidrotice durează de obicei între două și patru săptămâni, după care simptomele se ameliorează treptat. Totuși, afecțiunea are un caracter recurent, cu perioade de remisie urmate de noi pusee. Frecvența și intensitatea puseelor variază de la persoană la persoană, fiind influențate de expunerea la factorii declanșatori și de eficacitatea măsurilor preventive adoptate.

Neurodermatita

Neurodermatita este o afecțiune cronică a pielii caracterizată prin zone circumscrise de prurit intens, care determină un ciclu vicios de scărpinat și îngroșare a pielii. Această formă de eczemă poate persista luni sau ani și afectează semnificativ calitatea vieții persoanelor afectate.

Zone frecvent afectate: Neurodermatita apare cel mai frecvent pe gât, încheieturile mâinilor și ale picioarelor, zona inghinală, scalpul și zona anală. Leziunile sunt de obicei simetrice și bine delimitate, având tendința de a se dezvolta în zone ușor accesibile pentru scărpinat. În cazuri severe, pot apărea multiple zone afectate simultan.

Simptome și aspect: Pielea afectată devine îngroșată, uscată și aspră, cu un aspect solzos și o pigmentare modificată. Zonele afectate prezintă linii accentuate și pot căpăta o culoare mai închisă decât pielea din jur. În timpul episoadelor acute, pot apărea roșeață, inflamație și chiar mici răni cauzate de scărpinatul excesiv.

Ciclul prurit-scărpinat: Caracteristica definitorie a neurodermatitei este ciclul vicios de prurit și scărpinat. Pruritul intens determină persoana afectată să se scarpine, ceea ce duce la îngroșarea pielii și la intensificarea mâncărimii. Acest ciclu se autoîntreține și poate deveni foarte dificil de întrerupt fără intervenție terapeutică adecvată.

Factori de risc: Dezvoltarea neurodermatitei este favorizată de stresul psihologic cronic, anxietate și prezența altor afecțiuni dermatologice precum dermatita atopică sau psoriazisul. Persoanele cu antecedente de alergii sau cu un sistem imunitar hiperactiv prezintă un risc crescut. Factorii de mediu precum clima uscată și îmbrăcămintea strâmtă pot agrava simptomele.

Eczema numulară

Eczema numulară se caracterizează prin apariția unor plăci circulare, bine delimitate, care pot varia în dimensiune de la câțiva milimetri până la câțiva centimetri. Această formă distinctă de eczemă afectează frecvent adulții și poate fi deosebit de persistentă.

Aspect caracteristic în formă de monedă: Leziunile eczemei numulare au o formă perfect circulară, asemănătoare cu monedele, de unde și denumirea de eczemă numulară. Plăcile sunt ușor reliefate față de pielea din jur, cu margini bine definite și o suprafață care poate fi umedă și cu cruste în fazele acute sau uscată și solzoasă în fazele cronice.

Localizări frecvente: Leziunile apar predominant pe membrele inferioare, în special pe gambe, dar pot afecta și brațele, trunchiul sau mâinile. Distribuția este adesea simetrică, cu plăci multiple care pot apărea simultan în diferite zone ale corpului. Zonele expuse la traumatisme minore sau la presiune sunt mai predispuse la dezvoltarea leziunilor.

Simptome și evoluție: Manifestările clinice includ prurit intens, senzație de arsură și disconfort local. Plăcile pot evolua de la stadiul acut, caracterizat prin vezicule și exsudat, la stadiul cronic cu îngroșarea și uscarea pielii. Evoluția este de lungă durată, cu perioade de ameliorare și agravare care se pot întinde pe parcursul mai multor luni sau ani.

Factori declanșatori: Apariția eczemei numulare poate fi favorizată de traumatisme cutanate minore, expunerea la frig și umiditate excesivă, alergii de contact sau infecții locale. Starea generală de sănătate, inclusiv circulația periferică deficitară și deshidratarea, poate influența severitatea și durata episoadelor. Stresul și anxietatea pot acționa ca factori agravanți.

Dermatita seboreică

Dermatita seboreică este o afecțiune inflamatorie cronică a pielii care afectează zonele bogate în glande sebacee. Această formă de eczemă este asociată cu o producție crescută de sebum și prezența unor fungi din genul Malassezia pe suprafața pielii.

Zone frecvent afectate: Dermatita seboreică apare predominant în zonele cu densitate mare de glande sebacee, incluzând scalpul, unde formează mătreața clasică, fața, în special zona sprâncenelor, șanțurile nazolabiale și bărbia. Alte zone frecvent afectate sunt pieptul, în special zona sternală, spatele superior și zonele intertriginoase. La bebeluși, afecțiunea se manifestă mai ales pe scalp sub forma crustelor de lapte.

Simptome și aspect: Manifestările clinice includ zone roșiatice, acoperite de scuame grase, gălbui sau albicioase, care se descuamează ușor. Pielea afectată poate prezenta senzație de arsură, mâncărime și iritație. În cazurile severe, pot apărea fisuri și inflamație pronunțată. Aspectul leziunilor variază de la pete ușor eritematoase până la plăci groase, bine delimitate.

Factori favorizanți: Dezvoltarea dermatitei seboreice este influențată de multiple aspecte precum dezechilibrul florei microbiene cutanate, în special supracreșterea fungilor Malassezia, modificările hormonale care afectează producția de sebum și răspunsul imun modificat. Stresul, oboseala, schimbările climatice și anumite afecțiuni neurologice pot exacerba simptomele.

Grupele de vârstă afectate: Dermatita seboreică apare frecvent în trei perioade distincte ale vieții: perioada neonatală (primele trei luni), adolescență și vârsta adultă, în special după 30 de ani. La bebeluși, afecțiunea este de obicei autolimitată și se rezolvă spontan în câteva luni. La adulți, boala tinde să fie cronică, cu perioade de ameliorare și exacerbare.

Dermatita de stază

Dermatita de stază reprezintă o afecțiune cutanată cronică care apare ca rezultat al insuficienței venoase cronice și al tulburărilor de circulație la nivelul membrelor inferioare. Această formă de eczemă este strâns legată de funcționarea deficitară a sistemului venos.

Zone tipic afectate: Leziunile apar predominant în treimea inferioară a gambelor, în special în jurul gleznelor și pe fața internă a picioarelor. Afectarea este de obicei bilaterală, deși poate fi asimetrică ca intensitate. Zona pretibială este frecvent implicată, iar în cazurile severe, modificările pot urca până la nivelul genunchiului.

Simptome și progresie: Manifestările inițiale includ edem, eritem și senzație de greutate la nivelul picioarelor. Pe măsură ce afecțiunea progresează, pielea devine uscată, se descuamează și poate căpăta o culoare brună-roșiatică datorită depozitelor de hemosiderină. În stadiile avansate pot apărea ulcerații, care vindecă dificil și prezintă risc crescut de infecție.

Conexiunea circulatorie: Dermatita de stază este cauzată direct de incompetența valvelor venoase din membrele inferioare, care permite refluxul sanguin și staza venoasă. Presiunea crescută în venele superficiale determină extravazarea lichidului în țesuturile înconjurătoare, ducând la edem și inflamație cronică. Acest proces afectează nutriția pielii și compromite bariera cutanată.

Factori de risc: Dezvoltarea dermatitei de stază este favorizată de vârsta înaintată, obezitate, sarcini multiple, istoric de tromboză venoasă profundă și profesii care implică ortostatism prelungit. Prezența varicelor, sedentarismul și bolile cardiovasculare reprezintă factori agravanți semnificativi. Antecedentele familiale de insuficiență venoasă cresc riscul de apariție a acestei afecțiuni.