Ecografie glande salivare: modificari si afectiuni identificate

Procedura este sigură, nedureroasă și nu implică expunerea la radiații ionizante. Ecografia glandelor salivare oferă informații valoroase despre dimensiunea, forma și textura glandelor, permițând diagnosticarea precisă și monitorizarea eficientă a tratamentului. Această metodă imagistică este deosebit de utilă în evaluarea pacienților cu simptome precum tumefieri în zona gâtului, durere sau dificultăți la înghițire.

Aspectul ecografic normal

Cunoașterea aspectului ecografic normal al glandelor salivare este esențială pentru identificarea modificărilor patologice. Caracteristicile ecografice normale servesc ca reper pentru evaluarea comparativă și diagnosticul diferențial.

Caracteristicile glandei parotide: Glanda parotidă prezintă un aspect omogen, cu ecogenitate moderată, similară cu cea a glandei tiroide. Parenchimul glandular are o textură fină și uniformă, cu limite bine definite. În interiorul glandei pot fi vizualizate structuri vasculare și ganglioni limfatici normali, care trebuie diferențiați de formațiunile patologice.

Caracteristicile glandei submandibulare: Glanda submandibulară prezintă o structură omogenă cu ecogenitate crescută comparativ cu musculatura învecinată. Forma sa este ovoidală, cu margini bine delimitate și contur regulat. Parenchimul glandular are un aspect uniform, iar ductul Wharton poate fi vizualizat ca o structură tubulară hipoecogenă care traversează glanda.

Modele normale de ecogenitate: Ecogenitatea normală a glandelor salivare este caracterizată printr-un aspect omogen, cu ecouri fine distribuite uniform în întregul parenchim. Textura glandulară prezintă un model granular fin, similar cu cel al glandei tiroide. Acest aspect caracteristic servește ca referință pentru identificarea modificărilor patologice.

Dimensiuni și măsurători: Dimensiunile glandelor salivare variază în limite fiziologice bine definite. Glanda parotidă măsoară în mod normal între 2,5 și 3,5 centimetri în diametrul anteroposterior, în timp ce glanda submandibulară are dimensiuni cuprinse între 1,5 și 2,5 centimetri. Măsurătorile trebuie efectuate în plan longitudinal și transversal pentru o evaluare completă.

Repere anatomice: Identificarea precisă a reperelor anatomice este fundamentală pentru examinarea ecografică a glandelor salivare. Glanda parotidă este localizată anterior și inferior de pavilionul auricular, având ca repere ramul mandibular și mușchiul maseter. Glanda submandibulară este situată în regiunea submandibulară, având ca repere principale marginea inferioară a mandibulei și mușchii planșeului bucal.

Modificări patologice frecvente

Examinarea ecografică a glandelor salivare poate evidenția multiple modificări patologice, de la alterări simple ale ecogenității până la modificări structurale complexe. Identificarea acestor modificări este esențială pentru stabilirea diagnosticului și alegerea strategiei terapeutice adecvate.

Modificări ale ecogenității

Alterările ecogenității reprezintă unul dintre primele semne ale patologiei glandulare. Zonele hipoecogene pot indica prezența proceselor inflamatorii acute sau cronice, în timp ce ariile hiperecogene sugerează fibroză sau degenerare grasă. Heterogenitatea parenchimului glandular poate fi observată în cazul bolilor autoimune sau al proceselor tumorale.

Variații dimensionale

Modificările dimensionale ale glandelor salivare pot fi difuze sau focale. Mărirea difuză apare frecvent în procesele inflamatorii acute sau în bolile sistemice, în timp ce modificările focale pot indica prezența formațiunilor tumorale sau a chisturilor. Atrofia glandulară poate fi observată în stadiile avansate ale unor boli cronice sau după radioterapie.

Anomalii structurale

Modificările structurale pot include prezența calcificărilor, chisturilor sau maselor solide. Calcifierile apar ca zone hiperecogene cu con de umbră posterior, fiind caracteristice litiazei salivare. Chisturile se prezintă ca formațiuni bine delimitate, anecogene, în timp ce masele solide pot avea aspect variabil în funcție de natura lor benignă sau malignă.

Modele vasculare

Vascularizația glandelor salivare poate fi evaluată prin examinare Doppler color. Modelele vasculare normale prezintă vase cu calibru regulat și distribuție uniformă. Modificările patologice pot include hipervascularizație în procesele inflamatorii acute sau modele vasculare dezorganizate în cazul formațiunilor tumorale.

Evaluarea ganglionilor limfatici

Caracteristici normale versus anormale: Ganglionii limfatici normali prezintă formă ovalară, dimensiuni sub 1,5 centimetri și hil central ecogen bine definit. Modificările patologice includ pierderea hilului ecogen, rotunjirea formei și creșterea dimensională. Ecogenitatea poate fi alterată, iar structura internă poate deveni heterogenă în cazul proceselor maligne.

Criterii dimensionale: Evaluarea dimensională a ganglionilor limfatici urmărește mai mulți parametri specifici. Raportul dintre diametrul longitudinal și cel transversal trebuie să fie mai mare de 2 pentru ganglionii normali. Depășirea acestor limite sau modificarea raportului sugerează patologie. Dimensiunea maximă acceptată variază în funcție de localizarea anatomică și trebuie corelată cu alte caracteristici ecografice.

Caracteristici de formă și contur: Forma și conturul ganglionilor limfatici oferă informații valoroase despre natura modificărilor patologice. Conturul regulat și forma ovalară sunt caracteristice ganglionilor normali sau modificărilor reactive benigne. Conturul neregulat, forma rotundă și prezența zonelor de necroză sunt sugestive pentru afectare malignă. Evaluarea acestor caracteristici trebuie realizată în context clinic și corelată cu celelalte modificări ecografice.

Analiza modelelor vasculare: Examinarea Doppler color oferă informații valoroase despre vascularizația ganglionilor limfatici. Modelele vasculare normale prezintă vascularizație hilară centrală cu ramificații regulate. Prezența vascularizației periferice dezorganizate, a vaselor penetrante sau a zonelor de hipervascularizație neregulată sugerează malignitate. Evaluarea spectrală poate evidenția modificări ale indicilor de rezistență și pulsatilitate.

Afecțiuni specifice și aspecte ecografice

Ecografia glandelor salivare permite identificarea și caracterizarea diverselor patologii specifice, oferind informații esențiale pentru diagnostic și monitorizarea tratamentului. Aspectele ecografice caracteristice facilitează diferențierea între diverse afecțiuni și ghidează decizia terapeutică.

Sialadenita

Inflamația glandelor salivare se manifestă ecografic prin mărirea difuză a glandei afectate, cu scăderea ecogenității și aspect heterogen al parenchimului. Vascularizația este crescută la examinarea Doppler, iar ducturile salivare pot apărea dilatate. În formele acute se pot observa colecții lichidiene sau zone hipoecogene cu contur neregulat, sugestive pentru abcese.

Sialolitiaza

Calculii salivari apar ca structuri hiperecogene cu con de umbră posterior caracteristic. Localizarea poate fi intraductală sau intraparenchimatoasă, iar dimensiunile variază de la câțiva milimetri până la mai mulți centimetri. Obstrucția determinată de calculi poate duce la dilatarea ductală în amonte și modificări inflamatorii ale parenchimului glandular.

Sindromul Sjögren

Modificările ecografice în sindromul Sjögren includ aspect heterogen al parenchimului cu multiple arii hipoecogene de dimensiuni variabile. Ecogenitatea glandulară este redusă comparativ cu țesuturile înconjurătoare, iar marginile glandei pot deveni neregulate. În stadiile avansate se observă atrofie glandulară și accentuarea heterogenității.

Tumori ale glandelor salivare

Formațiunile tumorale apar ca leziuni focale cu caractere ecografice variabile în funcție de tipul histologic. Tumorile benigne sunt de obicei bine delimitate, cu structură omogenă, în timp ce cele maligne prezintă contur neregulat, heterogenitate marcată și vascularizație dezorganizată. Dimensiunile, localizarea și relațiile cu structurile adiacente trebuie documentate cu precizie.

Modificări post-tratament

Modificări post-iradiere: Radioterapia induce modificări progresive ale parenchimului glandular, caracterizate prin creșterea ecogenității și apariția unui aspect heterogen. Volumul glandular se reduce treptat, iar textura devine mai grosieră. Vascularizația este diminuată, iar ducturile pot prezenta dilatări neregulate.

Aspecte post-chirurgicale: După intervențiile chirurgicale, aspectul ecografic este dominat de prezența modificărilor cicatriceale și a zonelor de fibroză. Țesutul restant poate prezenta ecogenitate crescută și neomogenă. Evaluarea trebuie să urmărească excluderea recidivelor și identificarea eventualelor complicații postoperatorii.

Modificări post-terapie cu iod radioactiv: Tratamentul cu iod radioactiv poate determina modificări ale structurii glandulare, manifestate prin creșterea ecogenității și apariția unui aspect heterogen granular. Volumul glandular poate fi redus, iar funcția secretorie este adesea afectată. Monitorizarea ecografică regulată este necesară pentru evaluarea evoluției acestor modificări.