Gusa exoftalmica: cauze, simptome, tratament si ingrijire

Cauzele exacte ale bolii nu sunt pe deplin înțelese, dar se crede că implică o combinație de factori genetici și de mediu. Simptomele pot include palpitații, anxietate, pierdere în greutate, intoleranță la căldură și modificări oculare. Diagnosticul se bazează pe examinarea clinică, teste de sânge și imagistică. Tratamentul poate include medicamente antitiroidiene, iod radioactiv sau, în unele cazuri, intervenție chirurgicală.

Cauzele gușii exoftalmice

Gușa exoftalmică este rezultatul unei reacții autoimune complexe în care sistemul imunitar atacă în mod eronat țesuturile glandei tiroide. Această activare anormală a sistemului imunitar duce la producția excesivă de hormoni tiroidieni și la apariția simptomelor caracteristice bolii.

Natura autoimună a bolii: În gușa exoftalmică, sistemul imunitar produce anticorpi care se leagă de receptorii hormonului stimulator al tiroidei (TSH) de pe celulele tiroidiene. Această legare mimează acțiunea TSH-ului, stimulând glanda tiroidă să producă cantități excesive de hormoni tiroidieni. Procesul autoimun implică activarea limfocitelor T și B, care infiltrează glanda tiroidă și contribuie la inflamația și hiperactivitatea acesteia. Această reacție autoimună este fundamentul patogenezei bolii și explică multe dintre manifestările sale clinice.

Rolul imunoglobulinei stimulatoare a tiroidei (TSI): TSI este un anticorp specific bolii Basedow-Graves care joacă un rol crucial în patogeneza gușii exoftalmice. Acești anticorpi se leagă de receptorii TSH de pe celulele tiroidiene și îi activează, determinând o producție continuă și excesivă de hormoni tiroidieni. Prezența TSI în sânge este un marker diagnostic important pentru boala Basedow-Graves și nivelurile sale pot fi corelate cu severitatea și activitatea bolii. TSI poate traversa bariera placentară la femeile gravide, putând afecta temporar funcția tiroidiană a fătului.

Factori genetici: Predispoziția genetică joacă un rol semnificativ în dezvoltarea gușii exoftalmice. Studiile au arătat că există o componentă familială puternică, cu un risc crescut de dezvoltare a bolii la rudele de gradul întâi ale pacienților afectați. Cercetările genetice au identificat mai multe gene asociate cu susceptibilitatea la boala Basedow-Graves, inclusiv gene implicate în reglarea sistemului imunitar și în funcționarea glandei tiroide. Variații ale genelor HLA (antigenul leucocitar uman), CTLA-4 (proteina 4 asociată limfocitelor T citotoxice ) și PTPN22 (gena proteinei non-receptor tirozin-fosfatază de tip 22) au fost asociate cu un risc crescut de dezvoltare a bolii.

Factori de mediu: Diverși factori de mediu pot contribui la declanșarea sau exacerbarea gușii exoftalmice la persoanele predispuse genetic. Stresul psihologic intens sau prelungit este considerat un factor important în apariția bolii, posibil prin modularea răspunsului imun. Infecțiile, în special cele virale, pot activa sistemul imunitar și pot declanșa răspunsul autoimun împotriva glandei tiroide. Expunerea la iod în exces, fie prin dietă, fie prin medicamente care conțin iod, poate precipita apariția bolii la persoanele susceptibile. Fumatul este un factor de risc semnificativ, în special pentru dezvoltarea și agravarea oftalmopatiei asociate bolii Basedow-Graves.

Factori de risc: Anumite caracteristici și condiții cresc riscul de dezvoltare a gușii exoftalmice. Sexul feminin reprezintă un factor de risc major, femeile fiind de 5 până la 10 ori mai predispuse să dezvolte boala decât bărbații. Vârsta este un alt factor important, cu un vârf de incidență între 30 și 50 de ani. Prezența altor boli autoimune, cum ar fi diabetul de tip 1 sau artrita reumatoidă, crește riscul de a dezvolta gușă exoftalmică. Sarcina și perioada postpartum sunt asociate cu un risc crescut de debut sau recidivă a bolii, posibil din cauza modificărilor hormonale și imunologice. Expunerea la radiații în zona gâtului, de exemplu în tratamentul cancerului, poate crește riscul de dezvoltare a bolii Basedow-Graves.

Simptome și semne

Gușa exoftalmică se manifestă printr-o gamă largă de simptome și semne, care variază în funcție de severitatea bolii și de organele afectate. Aceste manifestări sunt rezultatul direct al excesului de hormoni tiroidieni și al procesului autoimun care afectează diverse țesuturi.

Semne de hipertiroidism

Hipertiroidismul este o caracteristică centrală a gușii exoftalmice și se manifestă prin multiple simptome sistemice. Pacienții prezintă adesea tahicardie (bătăi rapide ale inimii) și palpitații, care pot fi însoțite de aritmii cardiace. Anxietatea, iritabilitatea și schimbările de dispoziție sunt frecvente, alături de dificultăți de concentrare și insomnie. Intoleranța la căldură și transpirația excesivă sunt simptome comune, reflectând accelerarea metabolismului. Pacienții pot experimenta o pierdere în greutate neexplicată, în ciuda unui apetit crescut. Tremorul fin al mâinilor și slăbiciunea musculară sunt alte manifestări tipice ale hipertiroidismului asociat gușii exoftalmice.

Glanda tiroidă mărită (gușă)

Mărirea glandei tiroide, sau gușa, este un semn caracteristic al bolii Basedow-Graves. Glanda tiroidă devine vizibil mărită și palpabilă la examinarea gâtului. Gușa în această afecțiune este de obicei difuză și simetrică, deși poate fi ușor asimetrică în unele cazuri. La palpare, glanda tiroidă apare moale și poate prezenta un freamăt datorită fluxului sanguin crescut. Auscultația glandei poate releva un suflu tiroidian, un zgomot caracteristic cauzat de fluxul sanguin turbulent prin vasele de sânge dilatate ale glandei. În cazuri severe, gușa poate deveni suficient de mare pentru a cauza disconfort la înghițire sau chiar dificultăți de respirație.

Simptome oculare (oftalmopatia Graves)

Oftalmopatia Graves este o manifestare extratiroidiana distinctă a gușii exoftalmice, care afectează țesuturile orbitale și oculare. Cel mai vizibil semn este exoftalmia, sau protruziunea anormală a globilor oculari. Pacienții pot prezenta retracție palpebrală, care dă aspectul caracteristic de privire fixă sau înspăimântată. Inflamația țesuturilor orbitale poate duce la senzație de presiune în spatele ochilor, durere oculară și lăcrimare excesivă. Edemul periorbital și injectarea conjunctivală sunt frecvente. În cazuri severe, pot apărea diplopie (vedere dublă) din cauza afectării mușchilor oculari și, în situații extreme, neuropatie optică compresivă cu risc de pierdere a vederii. Expunerea corneană datorită închiderii incomplete a pleoapelor poate duce la keratită de expunere, cauzând disconfort ocular și vedere încețoșată.

Manifestări cutanate

Deși mai puțin frecvente decât simptomele tiroidiene și oculare, manifestările cutanate pot apărea în gușa exoftalmică. Cea mai notabilă dintre acestea este mixedemul pretibial, cunoscut și sub numele de dermopatia Graves. Aceasta se caracterizează prin îngroșarea și indurarea pielii, de obicei pe partea anterioară a gambelor. Pielea afectată poate avea un aspect portocaliu sau maro-roșiatic și poate fi însoțită de mâncărime sau disconfort local. În cazuri rare, mixedemul pretibial se poate extinde și pe alte părți ale corpului. Alte manifestări cutanate pot include hiperpigmentarea, în special a zonelor expuse la soare, și o textură catifelată a pielii datorită vasodilatației și creșterii fluxului sanguin cutanat. Unghiile pot deveni moi și se pot desprinde parțial de patul unghial, o condiție cunoscută sub numele de unghii Plummer.

Exoftalmia (Ochi proeminenți)

Retracția pleoapelor: Retracția pleoapelor este o manifestare frecventă în oftalmopatia Graves, caracterizată prin ridicarea anormală a pleoapei superioare și coborârea celei inferioare. Acest fenomen expune o porțiune mai mare a globului ocular, contribuind la aspectul de „privire fixă” specific pacienților cu gușă exoftalmică. Retracția pleoapelor poate duce la uscăciunea ochilor și la iritație corneană din cauza expunerii prelungite. În cazuri severe, poate apărea lagoftalmia, o condiție în care ochii nu se închid complet în timpul somnului, crescând riscul de complicații oculare.

Iritația și uscăciunea ochilor: Iritația și uscăciunea ochilor sunt simptome comune în oftalmopatia Graves, cauzate de expunerea crescută a suprafeței oculare și de disfuncția glandelor lacrimale. Pacienții experimentează adesea senzații de arsură, mâncărime și senzație de corp străin în ochi. Lacrimarea excesivă paradoxală poate apărea ca un mecanism compensator. Uscăciunea cronică poate duce la keratită punctată superficială, o afecțiune care afectează corneea și poate cauza disconfort semnificativ și vedere încețoșată. Utilizarea frecventă a lacrimilor artificiale și a unguentelor oftalmice poate ajuta la ameliorarea acestor simptome.

Vedere dublă: Vederea dublă, sau diplopia, este o complicație serioasă a oftalmopatiei Graves, rezultată din afectarea mușchilor extraoculari. Inflamația și fibrozarea acestor mușchi duc la restricționarea mișcărilor oculare și la dezalinierea axelor vizuale. Diplopia poate fi intermitentă sau constantă și poate varia în funcție de direcția privirii. Această condiție afectează semnificativ calitatea vieții pacienților, interferând cu activitățile zilnice precum cititul, condusul sau lucrul la calculator. Tratamentul poate include utilizarea de prisme în ochelari sau, în cazuri severe, intervenție chirurgicală pentru realinierea mușchilor oculari.

Pierderea vederii (în cazuri severe): În cazurile severe de oftalmopatie Graves, poate apărea pierderea vederii, o complicație gravă care necesită intervenție medicală urgentă. Principala cauză este neuropatia optică compresivă, rezultată din presiunea exercitată asupra nervului optic de către țesuturile orbitale inflamate și edemațiate. Simptomele includ scăderea acuității vizuale, defecte de câmp vizual și alterarea percepției culorilor. Compresia vaselor sanguine retrobulbare poate duce la ischemie retiniană. Tratamentul implică de obicei administrarea de corticosteroizi în doze mari, radioterapie orbitală sau decompresie orbitală chirurgicală de urgență pentru a preveni pierderea permanentă a vederii.

Diagnostic

Diagnosticul gușii exoftalmice implică o evaluare complexă, combinând examinarea clinică cu teste de laborator și imagistice. Obiectivul este de a confirma prezența hipertiroidismului, de a evalua severitatea bolii și de a exclude alte cauze potențiale ale simptomelor.

Examinarea clinică: Examinarea clinică în gușa exoftalmică începe cu o anamneză detaliată, urmată de o evaluare fizică completă. Medicul va căuta semne specifice precum tahicardie, tremor fin al extremităților și modificări ale pielii. Palparea glandei tiroide poate releva o mărire difuză și consistență moale. Examinarea oftalmologică este crucială, evaluând gradul de exoftalmie, retracția pleoapelor și motilitatea oculară. Medicul va verifica și reflexele tendinoase, care pot fi exagerate în hipertiroidism. Această evaluare inițială ghidează investigațiile ulterioare și oferă o imagine de ansamblu asupra severității bolii.

Teste pentru nivelul hormonilor tiroidieni: Testele de sânge pentru hormonii tiroidieni sunt esențiale în diagnosticul gușii exoftalmice. Se măsoară nivelurile de tiroxină liberă (FT4) și triiodotironină liberă (FT3), care sunt de obicei crescute în această afecțiune. Hormonul stimulator al tiroidei (TSH) este tipic supresat din cauza mecanismului de feedback negativ. Un raport anormal între acești hormoni, în special un TSH scăzut cu FT4 și FT3 crescute, este caracteristic pentru hipertiroidismul din boala Graves. Aceste teste nu doar confirmă diagnosticul, ci oferă și informații despre severitatea disfuncției tiroidiene, ghidând deciziile terapeutice.

Teste pentru anticorpii tiroidieni: Testarea anticorpilor tiroidieni este crucială pentru confirmarea naturii autoimune a gușii exoftalmice. Se măsoară în special anticorpii anti-receptor TSH (TRAb), care sunt specifici pentru boala Graves. Prezența și nivelul crescut al acestor anticorpi confirmă diagnosticul și pot corela cu severitatea bolii. De asemenea, se pot testa anticorpii anti-peroxidază tiroidiană (TPOAb) și anti-tiroglobulină (TgAb), care, deși mai puțin specifici, pot fi prezenți în concentrații crescute. Aceste teste ajută la diferențierea bolii Graves de alte forme de hipertiroidism și pot fi utile în monitorizarea evoluției bolii și a răspunsului la tratament.

Ecografia tiroidiană: Ecografia tiroidiană este o metodă imagistică neinvazivă și accesibilă, utilă în evaluarea structurii și dimensiunilor glandei tiroide în gușa exoftalmică. Această tehnică oferă informații despre volumul tiroidian, prezența nodulilor și vascularizația glandei. În boala Graves, ecografia tipic arată o glandă tiroidă mărită difuz, cu o textură hipoecogenă și o vascularizație crescută . Ecografia poate ajuta la diferențierea de alte cauze de hipertiroidism, cum ar fi nodulii tiroidieni autonomi, și poate fi utilă în monitorizarea răspunsului la tratament.

Testul de captare a iodului radioactiv: Testul de captare a iodului radioactiv este o procedură importantă în evaluarea funcției tiroidiene în gușa exoftalmică. Pacientului i se administrează o doză mică de iod radioactiv pe cale orală, iar captarea acestuia de către glanda tiroidă este măsurată după 4-6 ore și 24 de ore. În boala Graves, captarea este tipic crescută uniform în întreaga glandă, reflectând hiperactivitatea difuză a țesutului tiroidian. Acest test ajută la diferențierea de alte cauze de hipertiroidism, cum ar fi tiroidita subacută sau ingestia excesivă de iod. Testul de captare a iodului radioactiv oferă informații valoroase despre funcționalitatea glandei tiroide și poate ghida deciziile terapeutice, în special în ceea ce privește tratamentul cu iod radioactiv.

Opțiuni de tratament

Tratamentul gușii exoftalmice vizează controlul hipertiroidismului, ameliorarea simptomelor și prevenirea complicațiilor pe termen lung. Abordarea terapeutică este individualizată în funcție de severitatea bolii, vârsta pacientului și prezența complicațiilor.

Medicamente antitiroidiene

Medicamentele antitiroidiene reprezintă prima linie de tratament în gușa exoftalmică, vizând reducerea producției excesive de hormoni tiroidieni. Principalele opțiuni sunt metimazolul și propiltiouracilul, care blochează sinteza hormonilor tiroidieni prin inhibarea enzimei tiroperoxidaza. Tratamentul începe de obicei cu doze mai mari, care sunt apoi ajustate în funcție de răspunsul clinic și valorile hormonale. Durata terapiei variază, putând fi necesară administrarea pe termen lung. Efectele secundare pot include erupții cutanate, artralgie și, rar, agranulocitoză. Monitorizarea atentă a funcției hepatice și a numărului de leucocite este esențială pe parcursul tratamentului. Aceste medicamente pot induce remisiunea bolii în aproximativ 30-50% din cazuri după 12-18 luni de tratament.

Beta-blocante pentru managementul simptomelor

Beta-blocantele sunt utilizate frecvent în gușa exoftalmică pentru a controla simptomele cardiovasculare ale hipertiroidismului. Aceste medicamente blochează efectele excesului de hormoni tiroidieni asupra sistemului cardiovascular, reducând tahicardia, palpitațiile și tremorul. Propranololul este adesea prima alegere, dar și alte beta-blocante cardioselective pot fi utilizate. Ele oferă ameliorare rapidă a simptomelor, îmbunătățind calitatea vieții pacienților în timp ce tratamentele care vizează direct glanda tiroidă își fac efectul. Dozele sunt ajustate individual, iar tratamentul poate continua până când se obține controlul hipertiroidismului prin alte metode.

Terapia cu iod radioactiv

Terapia cu iod radioactiv este o opțiune de tratament eficientă și frecvent utilizată pentru gușa exoftalmică. Aceasta implică administrarea orală a unei doze de iod radioactiv, care este absorbit selectiv de glanda tiroidă. Radiația emisă distruge celulele tiroidiene hiperactive, reducând producția de hormoni tiroidieni. Efectul complet al tratamentului poate fi observat în decurs de 3-6 luni. Deși eficientă, această terapie poate duce la hipotiroidism permanent, necesitând substituție hormonală pe termen lung. Este contraindicată în sarcină și poate exacerba temporar oftalmopatia Graves, necesitând o evaluare atentă înainte de administrare.

Tiroidectomia (îndepărtarea chirurgicală)

Tiroidectomia, sau îndepărtarea chirurgicală a glandei tiroide, este o opțiune de tratament definitivă pentru gușa exoftalmică. Aceasta este recomandată în cazurile în care alte tratamente nu au avut succes, în prezența unei guși mari care cauzează simptome compresive, sau când este necesară o rezolvare rapidă a hipertiroidismului. Procedura implică îndepărtarea totală sau subtotală a glandei tiroide. Deși eficientă în controlul hipertiroidismului, tiroidectomia necesită terapie de substituție hormonală pe viață. Riscurile includ lezarea nervilor laringieni recurenți și hipoparatiroidismul. Intervenția trebuie efectuată de chirurgi cu experiență în chirurgia tiroidiană.

Tratamentul oftalmopatiei Graves

Corticosteroizi: Corticosteroizii reprezintă prima linie de tratament pentru oftalmopatia Graves moderată până la severă. Aceștia sunt eficienți în reducerea inflamației și edemului orbital, ameliorând simptomele oculare și prevenind progresia bolii. Administrarea poate fi orală, intravenoasă sau locală, în funcție de severitatea cazului. Pulsoterapia cu doze mari de metilprednisolon intravenos este adesea preferată pentru cazurile severe, urmată de o reducere treptată a dozei. Efectele secundare pot include creșterea în greutate, osteoporoză și susceptibilitate crescută la infecții, necesitând monitorizare atentă pe parcursul tratamentului.

Radioterapia orbitală: Radioterapia orbitală este o opțiune terapeutică pentru oftalmopatia Graves, în special în cazurile refractare la tratamentul cu corticosteroizi sau ca adjuvant al acestora. Această tehnică implică administrarea de radiații ionizante focalizate asupra țesuturilor orbitale, cu scopul de a reduce inflamația și de a preveni progresia bolii. Tratamentul este de obicei administrat în mai multe fracții pe parcursul a câteva săptămâni. Radioterapia poate fi eficientă în ameliorarea diplopiei și a proptozei, dar efectele sale pot fi observate după câteva luni de la tratament. Potențialele efecte secundare includ cataracta și, rar, retinopatie, necesitând o evaluare atentă a beneficiilor și riscurilor înainte de inițierea tratamentului.

Modificări ale stilului de viață și îngrijire personală

Gestionarea eficientă a gușii exoftalmice implică nu doar tratamente medicale, ci și modificări importante ale stilului de viață. Aceste schimbări pot ameliora simptomele, îmbunătăți eficacitatea tratamentului și crește calitatea vieții pacienților.

Considerații dietetice: Dieta joacă un rol important în managementul gușii exoftalmice. Se recomandă o alimentație echilibrată, bogată în fructe, legume și proteine slabe. Consumul adecvat de iod este esențial, evitând atât deficitul, cât și excesul. Alimente bogate în antioxidanți pot ajuta la reducerea stresului oxidativ asociat bolii. Limitarea consumului de cafeină și alcool poate ameliora simptomele de anxietate și tremor. În cazul pacienților care urmează tratament cu iod radioactiv, poate fi necesară o dietă săracă în iod înainte de procedură. Hidratarea adecvată este crucială, în special pentru pacienții cu simptome oculare.

Gestionarea stresului: Stresul poate exacerba simptomele gușii exoftalmice și poate interfera cu tratamentul. Tehnicile de reducere a stresului sunt esențiale în managementul bolii. Meditația, yoga și exercițiile de respirație profundă pot ajuta la calmarea sistemului nervos și la reducerea anxietății. Terapia cognitivă comportamentală poate fi benefică pentru pacienții care se confruntă cu anxietate sau depresie asociată bolii. Activitățile relaxante, precum hobby-urile sau petrecerea timpului în natură, pot contribui la îmbunătățirea stării generale de bine. Stabilirea unui program de somn regulat și suficient este, de asemenea, crucială pentru gestionarea stresului și menținerea sănătății generale.

Renunțarea la fumat: Renunțarea la fumat este crucială pentru pacienții cu gușă exoftalmică, în special pentru cei cu oftalmopatie Graves. Fumatul agravează semnificativ simptomele oculare și reduce eficacitatea tratamentelor. Acesta crește riscul de progresie a oftalmopatiei și poate prelungi durata bolii. Renunțarea la fumat poate îmbunătăți rezultatele tratamentului și reduce riscul de complicații. Pacienții trebuie încurajați și sprijiniți în eforturile lor de a renunța la fumat, putând beneficia de terapii de substituție nicotinică sau de alte metode de renunțare sub supravegherea medicală. Evitarea fumatului pasiv este, de asemenea, importantă pentru gestionarea bolii.

Tehnici de îngrijire a ochilor: Îngrijirea adecvată a ochilor este esențială pentru pacienții cu oftalmopatie Graves. Utilizarea regulată a lacrimilor artificiale poate ajuta la ameliorarea uscăciunii și iritației oculare. Aplicarea de comprese reci pe ochi poate reduce inflamația și disconfortul. Ridicarea capului patului în timpul somnului poate ajuta la reducerea edemului orbital. Purtarea ochelarilor de soare cu protecție UV este recomandată pentru a proteja ochii de iritații suplimentare. În cazuri severe, pot fi necesare ochelari prismatici pentru corectarea diplopiei. Exercițiile oculare, sub îndrumarea unui specialist, pot ajuta la îmbunătățirea mișcărilor oculare și la reducerea diplopiei.

Prognostic și management pe termen lung

Gușa exoftalmică este o afecțiune cronică care necesită o abordare de management pe termen lung. Prognosticul variază în funcție de severitatea bolii, răspunsul la tratament și prezența complicațiilor. Cu tratament adecvat, majoritatea pacienților pot obține un control bun al bolii și o calitate a vieții îmbunătățită.

Rate de remisiune: Ratele de remisiune în gușa exoftalmică variază în funcție de metoda de tratament aleasă și de caracteristicile individuale ale pacientului. Cu tratament medicamentos antitiroidan, aproximativ 30-50% din pacienți pot atinge remisiunea după 12-18 luni de terapie. Terapia cu iod radioactiv și tiroidectomia oferă rate mai mari de control al bolii, dar duc adesea la hipotiroidism permanent. Oftalmopatia Graves poate avea o evoluție independentă de funcția tiroidiană, cu perioade de activitate și remisiune. Factorii care influențează pozitiv remisiunea includ vârsta mai tânără la debut, guși mai mici și niveluri mai scăzute de anticorpi anti-receptor TSH. Monitorizarea regulată și ajustarea tratamentului sunt esențiale pentru maximizarea șanselor de remisiune și prevenirea recidivelor.

Îngrijirea de urmărire și monitorizarea: Managementul pe termen lung al gușii exoftalmice necesită o monitorizare atentă și regulată. Pacienții trebuie să efectueze controale periodice pentru evaluarea funcției tiroidiene, care includ măsurarea nivelurilor de hormoni tiroidieni și a anticorpilor. Frecvența acestor controale variază în funcție de severitatea bolii și de răspunsul la tratament, putând fi lunare în faza inițială și apoi la intervale de 3-6 luni. Examinările oftalmologice sunt esențiale pentru monitorizarea progresiei oftalmopatiei Graves. Ajustările tratamentului se fac în funcție de evoluția clinică și rezultatele testelor de laborator. Educația continuă a pacientului privind simptomele de alarmă și importanța aderenței la tratament este crucială pentru managementul eficient al bolii.

Potențiale complicații dacă nu este tratată: Gușa exoftalmică netratată poate duce la complicații severe. Hipertiroidismul persistent poate cauza probleme cardiace, inclusiv fibrilație atrială și insuficiență cardiacă. Osteoporoza este o complicație pe termen lung datorită accelerării metabolismului osos. Oftalmopatia Graves netratată poate progresa, ducând la diplopie permanentă, ulcerații corneene și, în cazuri extreme, pierderea vederii din cauza neuropatiei optice compresive. Criza tireotoxică, o urgență medicală potențial fatală caracterizată prin febră, tahicardie severă și disfuncție multiorganică, poate apărea în cazuri severe netratate. Mixedemul pretibial poate deveni desfigurant și invalidant. Tratamentul prompt și adecvat este esențial pentru prevenirea acestor complicații grave.