Meniu

Gusa multinodulara netoxica: cauze, tratament si prognostic

Verificat medical
Ultima verificare medicală a fost facuta de Dr. Cristian Popescu pe data de
Scris de Echipa Editoriala Med.ro, echipa multidisciplinară.

Gușa multinodulară netoxică reprezintă o mărire anormală a glandei tiroide caracterizată prin prezența mai multor noduli, fără a afecta producția hormonilor tiroidieni. Această afecțiune se dezvoltă treptat, de-a lungul mai multor ani, și poate apărea din cauza deficitului de iod sau a predispoziției genetice.

Deși în majoritatea cazurilor nu produce simptome, gușa poate ajunge să comprime structurile din gât, provocând dificultăți la înghițire și respirație. Diagnosticul implică examinarea clinică, teste de sânge și investigații imagistice, iar tratamentul variază de la simpla monitorizare până la intervenție chirurgicală, în funcție de severitatea cazului.

Caracteristici principale și tipuri

Gușa multinodulară netoxică prezintă particularități distincte în ceea ce privește structura și evoluția sa, fiind caracterizată prin modificări anatomice specifice ale glandei tiroide, fără a afecta funcția acesteia.

Prezentare generală: Această afecțiune reprezintă o creștere în volum a glandei tiroide, caracterizată prin dezvoltarea mai multor noduli de dimensiuni variabile în interiorul țesutului tiroidian. Nodulii pot fi solizi sau plini cu lichid, iar dimensiunile lor pot varia de la câțiva milimetri până la mai mulți centimetri. În ciuda acestor modificări structurale, glanda tiroidă continuă să funcționeze normal, menținând nivelurile hormonilor tiroidieni în limite fiziologice.

Tipuri morfologice: Gușa poate avea diferite forme de manifestare morfologică. Forma difuză se caracterizează printr-o mărire uniformă a întregii glande tiroide. În cazul formei nodulare, se dezvoltă un singur nodul distinct, în timp ce forma multinodulară prezintă mai mulți noduli de dimensiuni și consistențe diferite. Aceste modificări structurale pot evolua în timp, forma difuză putând progresa către forma multinodulară.

Forme endemice și sporadice: Gușa endemică apare în regiunile cu deficit de iod în sol și apă, afectând un procent semnificativ din populație. Forma sporadică apare izolat, la persoane individuale, fiind influențată de factori genetici și de mediu specifici. Forma endemică este mai frecventă în zonele montane și regiunile îndepărtate de mare, unde solul este sărac în iod.

Prevalență și aspecte demografice: Gușa multinodulară netoxică afectează preponderent persoanele de sex feminin, cu o incidență crescută după vârsta de 40 de ani. Frecvența nodulilor tiroidieni crește odată cu vârsta, fiind identificați la examinarea ecografică la un procent semnificativ din populația adultă. Prevalența variază în funcție de regiunea geografică și aportul de iod din dietă.

Cauze și factori de risc

Dezvoltarea gușei multinodulare netoxice este rezultatul interacțiunii complexe între diverși factori de mediu, genetici și fiziologici care influențează creșterea și funcționarea glandei tiroide.

Deficitul de iod: Aportul insuficient de iod reprezintă cauza principală în dezvoltarea gușei endemice. În absența iodului necesar sintezei hormonilor tiroidieni, glanda tiroidă se mărește compensator pentru a capta mai eficient iodul disponibil. Acest proces adaptativ duce în timp la hiperplazia țesutului tiroidian și formarea de noduli.

Predispoziția genetică: Factorii genetici joacă un rol important în apariția gușei sporadice. Persoanele cu antecedente familiale de afecțiuni tiroidiene prezintă un risc crescut de a dezvolta gușă multinodulară. Mutațiile genetice pot afecta procesele de sinteză a hormonilor tiroidieni sau răspunsul țesutului tiroidian la diverși stimuli.

Factori de mediu și stil de viață: Expunerea la substanțe gușogene din alimentație sau mediu poate contribui la dezvoltarea gușei. Aceste substanțe interferează cu metabolismul iodului sau cu sinteza hormonilor tiroidieni. Fumatul și consumul excesiv de alcool pot crește riscul de dezvoltare a nodulilor tiroidieni.

Medicamente și afecțiuni medicale: Anumite medicamente pot influența funcția tiroidiană și pot contribui la dezvoltarea gușei. Litiul și amiodarona sunt exemple de medicamente care pot afecta metabolismul tiroidian. Bolile autoimune și inflamatorii ale tiroidei pot predispune la formarea nodulilor.

Factori fiziologici și alți factori favorizanți: Modificările hormonale din timpul sarcinii și menopauzei pot influența creșterea glandei tiroide. Stresul oxidativ și inflamația cronică pot contribui la dezvoltarea nodulilor tiroidieni. Vârsta înaintată reprezintă un factor de risc important pentru apariția gușei multinodulare.

Simptome și complicații

Manifestările clinice ale gușei multinodulare netoxice variază în funcție de dimensiunea și localizarea nodulilor, precum și de efectele lor compresive asupra structurilor anatomice adiacente.

Tumefiere cervicală și asimetrie vizibilă: Primul semn observabil este mărirea în volum a glandei tiroide, care poate fi vizibilă la nivelul gâtului. Asimetria poate apărea din cauza creșterii neuniforme a nodulilor, modificând aspectul normal al regiunii cervicale anterioare.

Senzație de presiune sau constricție: Pacienții pot experimenta o senzație de presiune sau disconfort la nivelul gâtului, care se accentuează în timpul deglutiției sau la mișcările capului. Această senzație este cauzată de compresia exercitată de glanda mărită asupra structurilor anatomice învecinate.

Disfagie și dispnee: În cazurile avansate, compresia exercitată asupra esofagului poate cauza dificultăți la înghițire, iar compresia traheei poate duce la probleme respiratorii. Aceste simptome se pot agrava în poziție culcată sau în timpul efortului fizic.

Răgușeală și tuse: Compresia nervilor laringieni recurenți de către gușa mărită poate cauza modificări ale vocii și răgușeală persistentă. Tusea poate apărea ca rezultat al iritației mecanice a traheei și bronhiilor, fiind mai pronunțată în timpul efortului fizic sau în poziție culcată. Aceste simptome pot evolua progresiv și necesită evaluare medicală promptă pentru prevenirea complicațiilor.

Compresia structurilor adiacente: Gușa multinodulară netoxică de dimensiuni mari poate exercita presiune asupra structurilor anatomice din vecinătate, inclusiv asupra venelor jugulare, arterelor carotide și nervilor din regiunea cervicală. Această compresie poate duce la congestie venoasă facială, cefalee și amețeli, precum și la tulburări de deglutiție și respirație. În cazurile severe, compresia poate necesita intervenție chirurgicală de urgență.

Riscul de malignizare: Deși gușa multinodulară netoxică este o afecțiune benignă, există un risc de transformare malignă a nodulilor tiroidieni. Acest risc crește odată cu vârsta și este mai mare la pacienții cu antecedente de expunere la radiații în zona cervicală. Monitorizarea regulată și evaluarea caracteristicilor nodulilor prin metode imagistice și biopsie sunt esențiale pentru detectarea precoce a eventualelor modificări maligne.

Diagnostic

Diagnosticul gușei multinodulare netoxice necesită o abordare complexă care combină examinarea clinică detaliată cu investigații paraclinice specifice. Acuratețea diagnosticului este esențială pentru stabilirea planului terapeutic și monitorizarea evoluției bolii.

Evaluare clinică și examen fizic: Medicul endocrinolog efectuează o examinare completă a regiunii cervicale, evaluând dimensiunea, consistența și mobilitatea glandei tiroide. Palparea permite identificarea nodulilor și aprecierea caracteristicilor acestora. Examinarea include și evaluarea prezenței adenopatiei cervicale și a semnelor de compresie locală, precum și verificarea mobilității glandei în timpul deglutiției.

Teste funcționale tiroidiene: Analizele de sânge pentru evaluarea funcției tiroidiene includ determinarea nivelurilor hormonului de stimulare tiroidiană și a hormonilor tiroidieni liberi. În gușa multinodulară netoxică, aceste valori sunt normale, confirmând starea de eutiroidie. Testele ajută la diferențierea de alte afecțiuni tiroidiene și ghidează decizia terapeutică.

Ecografie tiroidiană: Examinarea ecografică reprezintă metoda imagistică de primă intenție în evaluarea gușei multinodulare netoxice. Aceasta oferă informații detaliate despre structura glandei, numărul, dimensiunile și caracteristicile nodulilor tiroidieni. Ecografia permite identificarea elementelor suspecte de malignitate și ghidează procedurile de biopsie, fiind esențială pentru monitorizarea evoluției în timp.

Puncție aspirativă cu ac fin: Această procedură diagnostică implică prelevarea de celule din nodulii tiroidieni suspecți pentru examinare microscopică. Puncția se efectuează sub ghidaj ecografic pentru maximă precizie și siguranță. Analiza citologică a materialului prelevat permite diferențierea între formațiunile benigne și cele maligne, fiind decisivă pentru stabilirea conduitei terapeutice.

Investigații imagistice suplimentare: Tomografia computerizată, rezonanța magnetică și scintigrafia tiroidiană sunt utilizate în cazuri selecționate pentru evaluarea detaliată a extensiei gușei și a relațiilor cu structurile anatomice învecinate. Aceste investigații sunt deosebit de utile în planificarea preoperatorie și în evaluarea gușei retrosternale sau a compresiei traheale.

Opțiuni de tratament

Managementul terapeutic al gușei multinodulare netoxice este individualizat în funcție de dimensiunea gușei, prezența simptomelor compresive și caracteristicile nodulilor tiroidieni. Abordarea terapeutică poate varia de la simpla monitorizare până la intervenție chirurgicală.

Observație și monitorizare: Pentru gușile de dimensiuni mici, asimptomatice, fără noduli suspecți, se recomandă monitorizare periodică prin examinări clinice și ecografice. Pacienții sunt evaluați la intervale regulate pentru a detecta eventuale modificări în dimensiunea gușei sau apariția simptomelor compresive. Această abordare este potrivită pentru cazurile stabile, fără factori de risc semnificativi.

Suplimentare cu iod: Administrarea suplimentelor de iod poate fi benefică în cazurile de gușă cauzată de deficitul de iod. Doza și durata tratamentului sunt stabilite în funcție de severitatea deficitului și răspunsul clinic. Suplimentarea trebuie monitorizată atent pentru a evita efectele adverse ale excesului de iod.

Terapia cu levotiroxină: Tratamentul cu hormoni tiroidieni sintetici poate fi indicat în anumite cazuri pentru a reduce dimensiunea gușei și a preveni creșterea acesteia. Levotiroxina acționează prin suprimarea hormonului de stimulare tiroidiană, reducând astfel stimularea glandei tiroide. Dozajul trebuie ajustat cu atenție pentru a evita efectele adverse ale tratamentului supresiv.

Terapia cu iod radioactiv: Această opțiune terapeutică implică administrarea de iod radioactiv pentru reducerea volumului tiroidian. Tratamentul este eficient în special pentru gușile de dimensiuni moderate, la pacienții care nu sunt candidați pentru chirurgie. Efectele se observă gradual, pe parcursul mai multor luni, iar pacienții necesită monitorizare îndelungată.

Tratament chirurgical: Intervenția chirurgicală este recomandată în cazul gușelor mari, cu simptome compresive, sau când există suspiciunea de malignitate. Tiroidectomia poate fi totală sau parțială, în funcție de extensia afecțiunii și caracteristicile nodulilor. Operația oferă ameliorare rapidă a simptomelor compresive și permite examinarea histopatologică completă a țesutului tiroidian.

Prognostic și monitorizare

Evoluția gușei multinodulare netoxice variază semnificativ de la un pacient la altul, fiind influențată de multiple aspecte precum dimensiunea inițială, rata de creștere și răspunsul la tratament. Înțelegerea factorilor care influențează prognosticul este esențială pentru managementul optim al afecțiunii.

Evoluție naturală și perspective: Gușa multinodulară netoxică prezintă o evoluție lentă, cu creștere graduală în dimensiuni pe parcursul mai multor ani. În absența tratamentului, nodulii tiroidieni pot continua să se dezvolte, ducând la mărirea progresivă a glandei tiroide. Totuși, rata de creștere este variabilă și impredictibilă, unii pacienți prezentând perioade lungi de stabilitate, în timp ce alții experimentează o progresie mai rapidă a afecțiunii.

Riscul de recurență sau progresie: După tratamentul chirurgical sau terapia cu iod radioactiv, există posibilitatea reapariției gușei sau a dezvoltării de noi noduli în țesutul tiroidian restant. Factorii care influențează riscul de recurență includ extensia inițială a afecțiunii, tipul de intervenție terapeutică aleasă și prezența factorilor predispozanți precum deficitul de iod sau predispoziția genetică. Monitorizarea atentă post-terapeutică este esențială pentru detectarea precoce a eventualelor recidive.

Monitorizare pe termen lung: Supravegherea pacienților cu gușă multinodulară netoxică necesită o abordare sistematică și de lungă durată. Aceasta include evaluări clinice periodice, monitorizarea funcției tiroidiene prin teste de laborator și examinări ecografice regulate pentru urmărirea dimensiunilor și caracteristicilor nodulilor. Frecvența controalelor este adaptată individual, în funcție de factorii de risc prezenți și istoricul evolutiv al afecțiunii.

Întrebări frecvente

Există riscul ca gușa multinodulară netoxică să devină canceroasă?

Deși gușa multinodulară netoxică este o afecțiune benignă, există un risc redus de transformare malignă a nodulilor tiroidieni. Riscul de malignizare este mai mare la persoanele cu antecedente de expunere la radiații și la cei cu factori de risc genetici. Este important să urmați programul de monitorizare recomandat de medicul endocrinolog pentru detectarea precoce a eventualelor modificări suspecte.

Când este necesară intervenția chirurgicală în cazul gușei?

Intervenția chirurgicală este recomandată când gușa are dimensiuni mari și cauzează simptome de compresie precum dificultăți la înghițire sau respirație. De asemenea, operația este necesară când există noduli suspecți pentru malignitate sau când gușa se extinde în regiunea retrosternală.

Ce alimente ar trebui să evit dacă am gușă multinodulară?

Este recomandat să limitați consumul de alimente care conțin substanțe gușogene precum varza, conopida, broccoli și alte crucifere, mai ales în stare crudă. Totodată, este important să mențineți un aport adecvat de iod prin consumul de sare iodată și pește de mare, sub îndrumarea medicului endocrinolog.

Cât de des trebuie monitorizați nodulii tiroidieni?

Frecvența monitorizării depinde de caracteristicile nodulilor și istoricul medical personal. În general, se recomandă evaluări ecografice la fiecare 6-12 luni în primul an, apoi anual dacă nodulii sunt stabili. Controalele pot fi mai frecvente dacă există modificări suspecte sau factori de risc specifici.

Este sigură terapia cu iod radioactiv?

Terapia cu iod radioactiv este o procedură sigură și eficientă când este efectuată corect și sub supraveghere medicală specializată. Efectele secundare sunt de obicei minore și temporare, iar beneficiile tratamentului depășesc în general riscurile la pacienții selectați corespunzător.

Există posibilitatea ca gușa să reapară după tratament?

Da, există posibilitatea de recidivă a gușei după orice tip de tratament, inclusiv după intervenția chirurgicală sau terapia cu iod radioactiv. Riscul de recurență depinde de mai mulți factori, precum extensia inițială a afecțiunii, tipul de tratament ales și prezența factorilor predispozanți.

Care sunt riscurile netratării gușei multinodulare?

Netratarea gușei multinodulare poate duce la creșterea progresivă în dimensiuni și apariția complicațiilor compresive precum dificultăți de respirație și înghițire. De asemenea, există riscul dezvoltării autonomiei funcționale a nodulilor și apariției hipertiroidismului, precum și posibilitatea transformării maligne a unor noduli.

Concluzie

Gușa multinodulară netoxică reprezintă o afecțiune complexă a glandei tiroide care necesită o abordare individualizată și monitorizare pe termen lung. Deși în multe cazuri evoluția este lentă și benignă, importanța diagnosticului precoce și a urmăririi regulate nu trebuie subestimată. Tratamentul, fie că este conservator sau chirurgical, trebuie adaptat în funcție de severitatea simptomelor, caracteristicile nodulilor și preferințele pacientului. Succesul terapeutic depinde în mare măsură de colaborarea strânsă între pacient și echipa medicală, precum și de respectarea programului de monitorizare recomandat.

Ti s-a parut folositor acest articol?

Da
Nu

Surse Articol

Day, T. A., Chu, A., & Hoang, K. G. (2003). Multinodular goiter. Otolaryngologic Clinics of North America, 36(1), 35-54.

https://www.oto.theclinics.com/article/S0030-6665(02)00157-3/abstract

Dr. Cristian Popescu

Consultați întotdeauna un Specialist Medical

Informațiile furnizate în acest articol au caracter informativ și educativ, și nu ar trebui interpretate ca sfaturi medicale personalizate. Este important de înțeles că, deși suntem profesioniști în domeniul medical, perspectivele pe care le oferim se bazează pe cercetări generale și studii. Acestea nu sunt adaptate nevoilor individuale. Prin urmare, este esențial să consultați direct un medic care vă poate oferi sfaturi medicale personalizate, relevante pentru situația dvs. specifică.