Hiperparatiroidism: clasificare, simptome si tratament

Deși poate fi asimptomatică în stadiile inițiale, detectarea timpurie și tratamentul adecvat sunt esențiale pentru a preveni complicațiile pe termen lung. 

Tipurile de Hiperparatiroidism

Hiperparatiroidismul primar: Este forma cea mai frecventă a bolii, în care una sau mai multe glande paratiroide sunt hiperactive și produc cantități excesive de PTH, ducând la niveluri crescute de calciu în sânge. Această condiție poate fi cauzată de adenom paratiroidian (o tumoră benignă), hiperplazie (mărirea tuturor glandelor paratiroide) sau, în cazuri rare, de cancer paratiroidian. Hiperparatiroidismul primar poate apărea independent de alte afecțiuni și este adesea diagnosticat în urma unor teste de rutină pentru calciu.

Hiperparatiroidismul secundar: Apare ca răspuns la o altă afecțiune medicală care induce scăderea nivelurilor de calciu, cum ar fi insuficiența renală cronică sau deficiențe severe de vitamina D. În aceste situații, glandele paratiroide sunt stimulate să producă mai mult PTH pentru a compensa și a normaliza nivelul de calciu. Deși este o reacție adaptativă, producția prelungită de PTH poate avea efecte negative asupra sănătății osoase și renale.

Hiperparatiroidismul terțiar: Este o evoluție a hiperparatiroidismului secundar, în care glandele paratiroide devin autonom hiperactive, chiar și după corectarea cauzei inițiale, cum ar fi boala renală. Glandele paratiroide mărite continuă să producă PTH în exces, ceea ce poate duce la niveluri periculos de ridicate de calciu în sânge. Acest tip de hiperparatiroidism este întâlnit mai ales la pacienții cu insuficiență renală avansată și poate necesita intervenție chirurgicală pentru rezolvare.

Simptome și Complicații ale Hiperparatiroidismului

Simptomele hiperparatiroidismului pot varia de la cazuri asimptomatice la manifestări clinice complexe, care afectează calitatea vieții și pot duce la complicații serioase. Este crucială recunoașterea timpurie a simptomelor pentru a interveni corespunzător.

Simptome Comune

Oboseala și Slăbiciunea: Oboseala persistentă și slăbiciunea musculară sunt simptome frecvente ale hiperparatiroidismului, afectând semnificativ activitățile zilnice ale pacienților. Aceste manifestări pot fi rezultatul nivelurilor crescute de calciu în sânge, care interferează cu funcționarea normală a sistemului muscular și nervos. Pacienții pot raporta o senzație de epuizare generală, lipsa energiei și dificultăți în efectuarea sarcinilor care necesită efort fizic. Identificarea și tratamentul cauzei subiacente sunt esențiale pentru ameliorarea acestor simptome și îmbunătățirea calității vieții.

Durerea osoasă și Osteoporoza: Durerea osoasă și osteoporoza sunt consecințe directe ale hiperparatiroidismului, cauzate de nivelurile crescute de PTH care determină eliberarea calciului din oase în sânge. Această pierdere de calciu poate duce la slăbirea structurii osoase, crescând riscul de fracturi și osteoporoză. Pacienții pot experimenta dureri cronice, în special în regiunea spatelui și a membrelor, iar densitatea osoasă scăzută poate fi detectată prin teste specifice. Tratamentul hiperparatiroidismului și suplimentarea cu calciu și vitamina D sunt esențiale pentru a preveni deteriorarea osoasă și pentru a menține o structură osoasă sănătoasă.

Pietrele la rinichi: Formarea de pietre la rinichi este o complicație frecventă a hiperparatiroidismului, cauzată de excreția crescută de calciu în urină. Pietrele renale pot provoca dureri severe, infecții urinare și pot obstrucționa fluxul urinar. Simptomele includ dureri acute în zona lombară, prezența sângelui în urină și urinări frecvente. Managementul acestei complicații include hidratarea adecvată, tratamente medicamentoase pentru dizolvarea pietrelor sau proceduri chirurgicale pentru îndepărtarea lor. Controlul nivelurilor de calciu este crucial pentru prevenirea recidivei.

Durerea abdominală, Greața și Vărsăturile: Hiperparatiroidismul poate afecta funcția digestivă, ducând la simptome gastrointestinale precum durerea abdominală, greața și vărsăturile. Aceste simptome pot fi rezultatul nivelurilor crescute de calciu care influențează contractilitatea mușchilor netezi și secretia de acid gastric. Tratamentul simptomatic și corectarea hiperparatiroidismului sunt necesare pentru ameliorarea disconfortului și prevenirea complicațiilor pe termen lung.

Depresia și Schimbările Cognitive: Hiperparatiroidismul poate avea un impact negativ asupra sănătății mintale, manifestându-se prin depresie și schimbări cognitive. Pacienții pot raporta stări de tristețe, lipsa interesului pentru activitățile zilnice și dificultăți de concentrare. Aceste simptome pot fi legate de dezechilibrul calciului în organism, care afectează funcționarea sistemului nervos. Abordarea multidisciplinară, care include tratamentul medical al hiperparatiroidismului și suportul psihologic, este esențială pentru îmbunătățirea stării de bine a pacienților.

Complicații

Osteoporoza și Fracturile: Osteoporoza este o complicație majoră a hiperparatiroidismului, caracterizată prin scăderea densității și rezistenței osoase, ceea ce crește semnificativ riscul de fracturi. Oasele devin fragile și susceptibile la leziuni chiar și din cauza unor traumatisme minore. Fracturile pot afecta orice os, dar sunt mai frecvente la nivelul șoldului, încheieturii mâinii și coloanei vertebrale. Prevenirea și tratamentul osteoporozei implică controlul strict al nivelurilor de calciu și PTH, suplimentarea cu vitamina D și calciu, precum și terapii specifice pentru întărirea masei osoase.

Pietrele la rinichi și Leziunile renale: Pietrele la rinichi și deteriorarea funcției renale sunt complicații frecvente în hiperparatiroidism, cauzate de nivelurile ridicate de calciu în urină. Această condiție poate duce la formarea de calculi renali, care pot obstrucționa căile urinare și pot provoca infecții sau leziuni renale. În cazuri severe, poate apărea insuficiența renală, o complicație gravă care necesită intervenții medicale imediate, cum ar fi dializa. Monitorizarea atentă a funcției renale și menținerea unui echilibru adecvat al mineralelor sunt esențiale pentru prevenirea acestor probleme.

Boala cardiovasculară: Hiperparatiroidismul poate crește riscul de boli cardiovasculare, inclusiv hipertensiune arterială și calcificări ale vaselor de sânge. Nivelurile crescute de calciu pot contribui la depunerea de plăci în artere, ceea ce poate duce la ateroscleroză și poate crește riscul de atac de cord sau accident vascular cerebral. Este important ca pacienții cu hiperparatiroidism să fie monitorizați pentru factorii de risc cardiovascular și să primească tratament adecvat pentru a reduce aceste riscuri.

Tulburările neuropsihiatrice: Hiperparatiroidismul poate avea efecte asupra sănătății mintale, manifestându-se prin tulburări neuropsihiatrice precum depresia, anxietatea și schimbările de dispoziție. Dezechilibrul calciului poate afecta funcționarea neurotransmițătorilor și poate duce la simptome cognitive, inclusiv confuzie și dificultăți de concentrare. Abordarea acestor tulburări necesită o strategie integrată care să includă tratamentul hiperparatiroidismului și suportul psihiatric sau psihologic adecvat.

Opțiuni de Tratament pentru Hiperparatiroidism

Tratamentul hiperparatiroidismului variază în funcție de tipul și severitatea bolii, precum și de prezența simptomelor și complicațiilor. Opțiunile includ monitorizarea atentă, intervenția chirurgicală și tratamentele medicamentoase.

Monitorizarea și Observația

Monitorizarea atentă este adesea recomandată pacienților cu hiperparatiroidism care nu prezintă simptome sau care au contraindicații pentru chirurgie. Aceasta include teste de sânge regulate pentru a verifica nivelurile de calciu și PTH, precum și evaluări periodice ale densității osoase și funcției renale. Scopul este de a detecta orice schimbări care ar putea indica progresia bolii și de a interveni înainte de apariția complicațiilor.

Tratamentul Chirurgical (Paratiroidectomia)

Indicațiile pentru Chirurgie: Paratiroidectomia, sau îndepărtarea chirurgicală a uneia sau mai multor glande paratiroide, este tratamentul de elecție pentru hiperparatiroidismul primar. Indicațiile pentru chirurgie includ simptome severe, niveluri de calciu semnificativ crescute, osteoporoză avansată, pietre la rinichi sau vârsta sub 50 de ani. Intervenția chirurgicală poate oferi o vindecare definitivă și este efectuată de obicei atunci când există un risc crescut de complicații sau când boala afectează semnificativ calitatea vieții pacientului.

Paratiroidectomia minim invazivă: Această tehnică chirurgicală este preferată atunci când este afectată o singură glandă paratiroidă și poate fi localizată înainte de intervenție. Procedura presupune o incizie mică și folosirea de echipamente specializate pentru a îndepărta glanda afectată, minimizând astfel trauma chirurgicală și timpul de recuperare. Avantajele includ durata scurtă de spitalizare și o perioadă de convalescență redusă, precum și o reducere a riscului de cicatrici vizibile și a complicațiilor postoperatorii.

Paratiroidectomia tradițională: În cazurile în care localizarea preoperatorie a glandelor afectate nu este posibilă sau când sunt implicate mai multe glande, se poate recurge la paratiroidectomia tradițională. Aceasta implică o explorare mai extinsă a regiunii gâtului și poate necesita o incizie mai mare. Deși recuperarea poate fi mai îndelungată comparativ cu metodele minim invazive, paratiroidectomia tradițională rămâne o opțiune eficientă pentru tratamentul hiperparatiroidismului.

Managementul Medical

Calcimimeticele (de exemplu, Cinacalcet): Medicamentele calcimimetice sunt utilizate pentru a reduce nivelurile de calciu în sânge la pacienții cu hiperparatiroidism. Cinacalcetul acționează prin imitarea calciului la nivel celular, determinând glandele paratiroide să scadă producția de PTH. Aceste medicamente sunt adesea folosite în managementul hiperparatiroidismului secundar, în special la pacienții cu insuficiență renală, și pot fi o alternativă la chirurgie pentru pacienții care nu sunt candidați pentru intervenție.

Bisfosfonații: Bisfosfonații sunt o clasă de medicamente care împiedică pierderea osoasă și sunt folosiți pentru a trata sau preveni osteoporoza asociată cu hiperparatiroidismul. Aceste medicamente ajută la reconstrucția densității osoase și reduc riscul de fracturi la pacienții cu niveluri crescute de PTH și calciu.

Terapia de substituție hormonală (pentru femeile postmenopauză): Terapia de substituție hormonală poate fi recomandată pentru femeile postmenopauză care suferă de osteoporoză cauzată de hiperparatiroidism. Această terapie poate ajuta la menținerea densității osoase și la reducerea riscului de fracturi. Cu toate acestea, beneficiile și riscurile terapiei hormonale trebuie evaluate atent de către medicul specialist.

Managementul Cauzei Subiacente (de exemplu, Boala de Rinichi, Deficiența de Vitamina D): Tratamentul hiperparatiroidismului secundar se concentrează pe abordarea cauzei fundamentale care a dus la scăderea nivelurilor de calciu și la creșterea producției de PTH. În cazul bolilor de rinichi, managementul poate include modificări ale dietei, medicamente care să ajute la controlul nivelurilor de fosfat și vitamina D, sau chiar dializă și transplant renal. Deficiența de vitamina D este tratată prin suplimentare orală pentru a îmbunătăți absorbția calciului și a reduce secreția de PTH. Abordarea integrată și personalizată a acestor factori este esențială pentru controlul eficient al hiperparatiroidismului secundar și pentru prevenirea complicațiilor sale.