Analiza hepatita C: importanta testarii, proceduri si pasii urmatori

Există diverse tipuri de teste disponibile, de la cele care detectează anticorpii anti-VHC până la cele care identifică prezența efectivă a virusului în organism. Testarea regulată este recomandată pentru persoanele cu factori de risc, iar rezultatele pozitive necesită evaluare suplimentară și tratament adecvat. Datorită progreselor medicale recente, hepatita C poate fi vindecată în majoritatea cazurilor dacă este depistată la timp.

Importanța testării pentru hepatita C

Testarea pentru hepatita C reprezintă un pas crucial în prevenirea complicațiilor pe termen lung și în întreruperea lanțului de transmitere a virusului. Diagnosticarea precoce permite inițierea tratamentului înainte de apariția leziunilor hepatice semnificative.

Natura asimptomatică a hepatitei C: Virusul hepatitei C este adesea numit „ucigașul tăcut” deoarece majoritatea persoanelor infectate nu prezintă simptome evidente în primele stadii ale bolii. Aproximativ 80% dintre pacienții cu hepatită C acută nu manifestă semne clinice, iar simptomele, atunci când apar, sunt nespecifice și pot include oboseală, dureri musculare sau articulare, pierderea poftei de mâncare sau greață ușoară. Această lipsă de simptome specifice face ca mulți pacienți să rămână nediagnosticați timp de ani sau chiar decenii, perioada în care virusul continuă să deterioreze ficatul în mod silențios.

Beneficiile detecției timpurii: Identificarea precoce a infecției cu virusul hepatitei C oferă multiple avantaje pentru pacient. Diagnosticul timpuriu permite inițierea promptă a tratamentului antiviral, care în prezent are rate de vindecare de peste 95% cu terapiile moderne. Cu cât tratamentul este inițiat mai devreme, cu atât rezultatele sunt mai bune și riscul de complicații pe termen lung este redus semnificativ. Detecția timpurie permite, de asemenea, monitorizarea atentă a funcției hepatice și intervenția rapidă în cazul apariției unor modificări patologice.

Prevenirea complicațiilor hepatice: Infecția cronică cu virusul hepatitei C, lăsată netratată, poate duce la complicații grave precum fibroza hepatică, ciroza și carcinomul hepatocelular. Aproximativ 20-30% dintre persoanele cu hepatită C cronică vor dezvolta ciroză în decurs de 20-30 de ani, iar dintre acestea, 1-5% anual vor dezvolta cancer hepatic. Testarea și tratamentul timpuriu întrerup această progresie și pot preveni complet apariția complicațiilor severe. Studiile au demonstrat că eradicarea virusului reduce semnificativ riscul de deces legat de afecțiunile hepatice și îmbunătățește calitatea vieții pacienților.

Întreruperea lanțului de transmitere: Testarea pentru hepatita C nu are doar beneficii individuale, ci și implicații importante pentru sănătatea publică. Persoanele care își cunosc statusul pozitiv pot lua măsuri pentru a preveni transmiterea virusului către alte persoane. Aceasta include evitarea comportamentelor cu risc crescut, cum ar fi partajarea echipamentelor pentru injectarea drogurilor, și informarea partenerilor sexuali despre riscurile potențiale. Diagnosticarea și tratarea unui număr cât mai mare de persoane infectate contribuie la reducerea rezervorului de virus în comunitate și la întreruperea ciclului de transmitere.

Cine ar trebui să se testeze pentru hepatita C?

Testarea pentru hepatita C este recomandată pentru diverse categorii de persoane, în funcție de factorii de risc și de expunerea potențială la virus. Identificarea persoanelor care ar trebui să se testeze este esențială pentru diagnosticarea precoce și tratamentul eficient al infecției.

Recomandări de screening universal: Organizațiile internaționale de sănătate, inclusiv Organizația Mondială a Sănătății, recomandă în prezent testarea cel puțin o dată în viață pentru toți adulții cu vârsta peste 18 ani, indiferent de factorii de risc. Această abordare se bazează pe recunoașterea faptului că mulți pacienți cu hepatită C nu sunt conștienți de expunerea lor la virus sau nu raportează factori de risc cunoscuți. Screeningul universal permite identificarea cazurilor care altfel ar rămâne nediagnosticate până la apariția complicațiilor. În anumite regiuni cu prevalență ridicată a hepatitei C, testarea regulată poate fi recomandată pentru întreaga populație adultă.

Grupuri cu risc crescut: Anumite categorii de persoane prezintă un risc semnificativ mai mare de infecție cu virusul hepatitei C și ar trebui să fie testate prioritar. Acestea includ persoanele care au utilizat droguri injectabile, chiar și o singură dată în trecut, deoarece partajarea echipamentelor de injectare reprezintă cea mai frecventă cale de transmitere în multe țări. Alte grupuri cu risc crescut includ persoanele care au primit transfuzii de sânge sau produse din sânge înainte de 1992, când nu existau teste de screening pentru hepatita C, persoanele care au efectuat tatuaje sau piercing-uri în condiții neigienice, personalul medical expus la sânge contaminat și persoanele cu infecție HIV.

Femeile însărcinate: Testarea pentru hepatita C este recomandată pentru toate femeile însărcinate în timpul primei vizite prenatale. Deși riscul de transmitere verticală de la mamă la făt este relativ scăzut (aproximativ 5-6%), identificarea infecției materne permite monitorizarea adecvată a nou-născutului și intervenția timpurie dacă este necesar. În plus, diagnosticarea infecției la femeia însărcinată permite planificarea tratamentului după naștere, prevenind astfel complicațiile pe termen lung și reducând riscul de transmitere în sarcini ulterioare. Testarea în timpul sarcinii oferă, de asemenea, o oportunitate importantă de a identifica infecția la femei care altfel nu ar avea acces la servicii medicale.

Persoanele care necesită testare periodică: Anumite categorii de persoane ar trebui să fie testate periodic pentru hepatita C, chiar dacă rezultatele anterioare au fost negative. Acestea includ persoanele care continuă să practice comportamente cu risc crescut, cum ar fi utilizarea drogurilor injectabile sau expunerea la sânge în context profesional. Pacienții care efectuează hemodializă ar trebui testați regulat, deoarece prezintă un risc crescut de infecție din cauza procedurilor invazive frecvente. De asemenea, persoanele cu enzime hepatice persistent crescute ar trebui să fie testate periodic pentru hepatita C, chiar dacă nu prezintă alți factori de risc cunoscuți.

După expunerea potențială: Testarea pentru hepatita C este indicată după orice expunere potențială la virus. Aceasta include înțepăturile accidentale cu ace contaminate la personalul medical, contactul cu sânge în timpul actului sexual, partajarea echipamentelor pentru injectarea drogurilor sau expunerea la instrumente nesterilizate în timpul procedurilor medicale sau cosmetice. În cazul expunerii recente, este important de reținut că testele pentru anticorpi pot deveni pozitive doar după 8-12 săptămâni, motiv pentru care poate fi necesară repetarea testării după această perioadă pentru a exclude cu certitudine infecția.

Tipuri de teste pentru hepatita C

Diagnosticarea hepatitei C implică utilizarea mai multor tipuri de teste, fiecare având rolul său specific în procesul de identificare și monitorizare a infecției. Alegerea testului potrivit depinde de scopul testării și de stadiul suspectat al bolii.

Testul de anticorpi pentru hepatita C: Acest test reprezintă prima linie de investigație în diagnosticarea hepatitei C și detectează prezența anticorpilor produși de sistemul imunitar ca răspuns la infecția cu virusul hepatitei C. Testul de anticorpi nu poate distinge între o infecție activă și una vindecată spontan sau prin tratament, deoarece anticorpii persistă în organism ani de zile după eliminarea virusului. Un rezultat pozitiv indică doar faptul că persoana a fost expusă la virus la un moment dat și necesită teste suplimentare pentru a determina dacă infecția este activă. Este important de menționat că există o perioadă de „fereastră imunologică” de aproximativ 8-12 săptămâni de la momentul infectării până la apariția anticorpilor detectabili, motiv pentru care rezultatele negative la persoanele cu expunere recentă trebuie interpretate cu precauție.

Testul ARN pentru hepatita C (Testul PCR): Acest test molecular detectează prezența materialului genetic al virusului (ARN viral) în sânge și este esențial pentru confirmarea infecției active cu virusul hepatitei C. Testul ARN poate fi calitativ, indicând doar prezența sau absența virusului, sau cantitativ, măsurând încărcătura virală (numărul de copii virale per mililitru de sânge). Testul ARN devine pozitiv la 1-2 săptămâni după infectare, mult mai devreme decât testul de anticorpi, fiind astfel util în diagnosticarea infecțiilor acute sau recente. De asemenea, testul ARN este utilizat pentru monitorizarea răspunsului la tratament și pentru confirmarea vindecării, definită ca ARN viral nedetectabil la 12 săptămâni după încheierea terapiei antivirale.

Testarea genotipului: Virusul hepatitei C prezintă șapte genotipuri majore și numeroase subtipuri, cu distribuție geografică variabilă și răspuns diferit la tratament. Testarea genotipului implică analiza structurii genetice a virusului pentru a determina genotipul specific care a cauzat infecția. Această informație era esențială în trecut pentru alegerea schemei terapeutice și pentru estimarea duratei tratamentului. Deși noile terapii antivirale cu acțiune directă sunt eficiente împotriva tuturor genotipurilor, cunoașterea genotipului poate fi încă utilă în anumite situații clinice, precum selecția regimului terapeutic optim pentru pacienții cu boală hepatică avansată sau pentru cei care au eșuat la tratamente anterioare.

Testele funcției hepatice: Aceste teste măsoară nivelurile enzimelor hepatice și ale altor proteine în sânge pentru a evalua gradul de afectare a ficatului. Enzimele hepatice, precum alanin aminotransferaza (ALT) și aspartat aminotransferaza (AST), sunt eliberate în circulație atunci când celulele hepatice sunt deteriorate. Nivelurile crescute pot indica inflamație hepatică, dar nu sunt specifice pentru hepatita C. Alte teste importante includ bilirubina, albumina și timpul de protrombină, care evaluează capacitatea de sinteză a ficatului și pot fi modificate în stadiile avansate ale bolii. Este important de menționat că aproximativ 30-40% dintre pacienții cu hepatită C cronică pot avea niveluri normale ale enzimelor hepatice, motiv pentru care aceste teste nu pot exclude infecția.

Testele de evaluare a fibrozei hepatice: Aceste teste non-invazive evaluează gradul de fibroză (cicatrizare) hepatică cauzată de infecția cronică cu virusul hepatitei C. Ele includ teste serologice, precum FibroTest sau FibroSure, care utilizează markeri biochimici pentru a estima gradul de fibroză, și teste imagistice, precum elastografia tranzitorie (FibroScan), care măsoară rigiditatea țesutului hepatic. Aceste teste au înlocuit în mare măsură biopsia hepatică, care era considerată standardul de aur pentru evaluarea fibrozei, dar prezenta riscuri și limitări semnificative. Evaluarea gradului de fibroză este esențială pentru stabilirea prognosticului, pentru planificarea tratamentului și pentru determinarea necesității monitorizării pe termen lung a complicațiilor, precum carcinomul hepatocelular.

Metode și proceduri de testare

Testarea pentru hepatita C poate fi realizată prin diverse metode, fiecare cu avantajele și limitările sale. Alegerea metodei depinde de contextul clinic, disponibilitatea resurselor și preferințele pacientului.

Recoltarea tradițională de sânge: Această metodă implică prelevarea unei probe de sânge venos prin puncție la nivelul brațului, utilizând un ac și o seringă sau un sistem vacutainer. Proba este apoi trimisă la laborator pentru analiză. Recoltarea tradițională de sânge permite efectuarea tuturor testelor necesare pentru diagnosticarea și monitorizarea hepatitei C, inclusiv testele de anticorpi, ARN viral, genotipare și evaluarea funcției hepatice. Avantajul principal al acestei metode este precizia ridicată și posibilitatea de a efectua multiple teste din aceeași probă. Dezavantajele includ necesitatea personalului medical specializat, disconfortul asociat puncției venoase și timpul mai lung de așteptare pentru rezultate, care poate varia de la câteva zile la două săptămâni, în funcție de complexitatea testelor și de laboratorul utilizat.

Testele prin înțeparea degetului: Aceste teste rapide utilizează o mică cantitate de sânge capilar obținută prin înțeparea vârfului degetului. Ele sunt concepute pentru a detecta anticorpii anti-VHC și pot oferi rezultate în aproximativ 20-30 de minute. Principalele avantaje ale acestor teste includ rapiditatea, ușurința de utilizare și posibilitatea efectuării lor în diverse contexte, inclusiv în afara unităților medicale tradiționale. Aceste caracteristici le fac deosebit de utile pentru screeningul populațiilor greu accesibile sau pentru testarea în zone cu resurse limitate. Testele prin înțeparea degetului detectează doar anticorpii anti-VHC, astfel încât rezultatele pozitive necesită confirmare prin teste suplimentare pentru a determina dacă infecția este activă. Sensibilitatea și specificitatea acestor teste sunt ușor mai reduse comparativ cu testele de laborator standard.

Testarea prin picătură de sânge uscat: Această metodă implică colectarea unor picături de sânge pe un carton special, care sunt lăsate să se usuce și apoi trimise la laborator pentru analiză. Proba poate fi obținută prin înțeparea degetului și nu necesită echipament specializat pentru recoltare sau transport. Testarea prin picătură de sânge uscat poate fi utilizată atât pentru detectarea anticorpilor anti-VHC, cât și pentru testarea ARN viral, oferind astfel informații complete despre statusul infecției. Avantajele principale includ stabilitatea probelor la temperatura ambientală, ușurința de transport și posibilitatea de a ajunge la populații izolate geografic sau marginalizate social. Această metodă este deosebit de utilă în zonele cu acces limitat la infrastructura de laborator sau pentru persoanele care nu pot accesa serviciile medicale tradiționale.

Opțiuni de testare la domiciliu: Testele pentru hepatita C la domiciliu au devenit din ce în ce mai accesibile și permit persoanelor să se testeze în intimitatea propriului cămin. Acestea includ kituri de auto-recoltare, în care utilizatorul prelevează o probă de sânge prin înțeparea degetului și o trimite la laborator pentru analiză, și teste de auto-testare, care oferă rezultate imediate, similare testelor de sarcină. Principalele avantaje ale acestor teste includ confidențialitatea, comoditatea și eliminarea barierelor legate de stigmatizare sau de accesul la servicii medicale. Testele la domiciliu detectează de obicei doar anticorpii anti-VHC, astfel încât rezultatele pozitive necesită confirmare prin teste suplimentare efectuate în unități medicale. Este esențial ca aceste teste să fie însoțite de instrucțiuni clare și de informații despre pașii următori în cazul unui rezultat pozitiv.

Procesul și cronologia testării: Procesul complet de testare pentru hepatita C implică adesea mai multe etape și poate dura câteva săptămâni. Prima etapă constă în testarea pentru anticorpi anti-VHC, care indică expunerea anterioară la virus. În cazul unui rezultat pozitiv, următorul pas este testarea ARN viral pentru a confirma prezența infecției active. Dacă ARN viral este detectabil, pot fi necesare teste suplimentare, precum genotiparea virusului și evaluarea funcției hepatice. Rezultatele testelor de anticorpi sunt de obicei disponibile în 1-7 zile pentru testele de laborator standard și în 20-30 de minute pentru testele rapide. Testele ARN viral și genotiparea pot necesita 1-2 săptămâni suplimentare. Este important ca pacienții să înțeleagă că procesul complet de diagnosticare poate necesita mai multe vizite medicale și că rezultatele finale pot fi disponibile doar după câteva săptămâni de la testarea inițială.

Înțelegerea rezultatelor testelor

Interpretarea corectă a rezultatelor testelor pentru hepatita C este esențială pentru diagnosticul precis și pentru luarea deciziilor terapeutice adecvate. Fiecare tip de test oferă informații specifice despre statusul infecției.

Rezultate negative/non-reactive ale testului de anticorpi: Un rezultat negativ sau non-reactiv la testul de anticorpi pentru hepatita C indică faptul că nu au fost detectați anticorpi anti-VHC în sânge. Acest rezultat poate avea mai multe interpretări. În majoritatea cazurilor, înseamnă că persoana nu a fost niciodată infectată cu virusul hepatitei C. Cu toate acestea, un rezultat negativ nu exclude complet posibilitatea unei infecții recente, deoarece anticorpii pot deveni detectabili doar după 8-12 săptămâni de la expunere (perioada de „fereastră imunologică”). De asemenea, la persoanele cu sistem imunitar compromis, precum cele cu infecție HIV avansată sau cele care efectuează hemodializă, producția de anticorpi poate fi redusă, ducând la rezultate fals negative. În cazul unei suspiciuni clinice ridicate sau al unei expuneri recente cunoscute, testarea ARN viral poate fi necesară chiar și în prezența unui test de anticorpi negativ.

Rezultate pozitive/reactive ale testului de anticorpi: Un rezultat pozitiv sau reactiv la testul de anticorpi indică faptul că persoana a fost infectată cu virusul hepatitei C la un moment dat în viață. Acest rezultat nu poate distinge între o infecție activă curentă și una vindecată spontan sau prin tratament, deoarece anticorpii persistă în organism ani de zile după eliminarea virusului. Aproximativ 15-25% dintre persoanele infectate elimină spontan virusul în primele 6 luni, fără tratament, dar rămân pozitive la testul de anticorpi. De aceea, un rezultat pozitiv la testul de anticorpi trebuie întotdeauna urmat de un test ARN viral pentru a determina dacă infecția este activă. În rare cazuri, testul de anticorpi poate produce rezultate fals pozitive, mai ales la persoanele cu anumite afecțiuni autoimune sau cu alte infecții virale.

Rezultate indeterminate: Uneori, testul de anticorpi pentru hepatita C poate produce un rezultat indeterminat sau echivoc, care nu poate fi clasificat clar ca pozitiv sau negativ. Acest lucru poate apărea din diverse motive, inclusiv reactivitate nespecifică, prezența unor anticorpi încrucișați sau probleme tehnice legate de testare. În cazul unui rezultat indeterminat, se recomandă repetarea testului de anticorpi după 4-6 săptămâni și, eventual, efectuarea unui test ARN viral pentru a clarifica statusul infecției. Rezultatele indeterminate sunt mai frecvente la persoanele cu afecțiuni autoimune, la cele cu alte infecții virale sau la cele care au primit recent vaccinuri. Este important ca aceste rezultate să fie interpretate în contextul clinic complet și al factorilor de risc ai pacientului.

Interpretarea rezultatelor testului ARN: Testul ARN pentru hepatita C detectează prezența materialului genetic al virusului în sânge și este esențial pentru confirmarea infecției active. Un rezultat pozitiv (detectabil) indică faptul că virusul este prezent și că infecția este activă, necesitând evaluare suplimentară și, eventual, tratament. Un rezultat negativ (nedetectabil) la o persoană cu test de anticorpi pozitiv indică faptul că infecția a fost vindecată spontan sau prin tratament anterior. Testele ARN cantitative măsoară încărcătura virală, exprimată de obicei în unități internaționale per mililitru (UI/ml) sau copii per mililitru. Deși nivelul încărcăturii virale nu corelează direct cu severitatea bolii hepatice, acesta poate fi util pentru monitorizarea răspunsului la tratament. Testele ARN moderne au o limită inferioară de detecție foarte scăzută (de obicei 10-15 UI/ml), ceea ce reduce semnificativ riscul de rezultate fals negative.

Secvența completă de testare: Procesul complet de testare pentru hepatita C urmează de obicei o secvență logică, începând cu testul de anticorpi și continuând cu teste suplimentare în funcție de rezultate. Pentru persoanele cu test de anticorpi negativ și fără suspiciune de infecție recentă, nu sunt necesare teste suplimentare, dar poate fi recomandată retestarea periodică pentru cele cu factori de risc continuați. Pentru persoanele cu test de anticorpi pozitiv, următorul pas este testul ARN viral. Dacă acesta este negativ, înseamnă că infecția a fost vindecată și nu sunt necesare alte teste. Dacă testul ARN este pozitiv, confirmând infecția activă, sunt recomandate teste suplimentare, inclusiv genotiparea virusului, evaluarea funcției hepatice și a gradului de fibroză. Această secvență completă de testare permite diagnosticul precis, evaluarea stadiului bolii și planificarea adecvată a tratamentului.

Pașii următori după testare

După efectuarea testelor pentru hepatita C, este important să înțelegem care sunt pașii următori, în funcție de rezultatele obținute și de starea generală de sănătate.

Urmărirea după un diagnostic pozitiv: Primirea unui diagnostic de hepatită C poate fi copleșitoare, dar este important de știut că boala poate fi tratată și vindecată în majoritatea cazurilor. După confirmarea diagnosticului prin testul ARN viral pozitiv, pacientul va fi programat pentru o evaluare completă, care include teste suplimentare pentru determinarea genotipului viral, evaluarea funcției hepatice și a gradului de fibroză. Este esențial să se respecte toate programările medicale și să se urmeze recomandările specialistului. Pacienții nou diagnosticați ar trebui să primească consiliere despre modul de prevenire a transmiterii virusului către alte persoane și despre modificările stilului de viață care pot încetini progresia bolii hepatice. De asemenea, este recomandată vaccinarea împotriva hepatitei A și B pentru a preveni infecțiile suplimentare care ar putea agrava boala hepatică existentă.

Trimiterea la specialiști: În funcție de complexitatea cazului și de disponibilitatea serviciilor medicale, pacienții cu hepatită C pot fi îndrumați către diverși specialiști. Medicii gastroenterologi sau hepatologi sunt specializați în diagnosticarea și tratarea bolilor hepatice, inclusiv a hepatitei C. Specialiștii în boli infecțioase au, de asemenea, expertiză în managementul hepatitei C, în special în contextul coinfecțiilor cu HIV sau hepatita B. În cazurile de boală hepatică avansată, poate fi necesară consultarea unui specialist în transplant hepatic. Trimiterea la specialiști permite accesul la expertiză medicală avansată și la cele mai recente opțiuni terapeutice. În unele sisteme de sănătate, există echipe multidisciplinare dedicate hepatitei C, care includ medici, asistente medicale specializate, asistenți sociali și consilieri, oferind astfel o abordare holistică a îngrijirii.

Necesitatea testelor suplimentare: După diagnosticarea hepatitei C, pot fi necesare diverse teste suplimentare pentru a evalua starea generală de sănătate și pentru a planifica tratamentul optim. Acestea pot include teste pentru coinfecții, precum HIV și hepatita B, care pot influența evoluția bolii și alegerea tratamentului. Evaluarea gradului de fibroză hepatică prin metode non-invazive, precum elastografia tranzitorie (FibroScan) sau markerii serici, este esențială pentru determinarea urgenței tratamentului și pentru planificarea monitorizării pe termen lung. La pacienții cu boală hepatică avansată, pot fi necesare teste pentru depistarea complicațiilor, precum hipertensiunea portală sau carcinomul hepatocelular. De asemenea, pot fi recomandate teste pentru evaluarea factorilor care pot influența răspunsul la tratament, precum rezistența la medicamente antivirale sau polimorfismele genetice.

Prezentare generală a opțiunilor de tratament: Tratamentul hepatitei C a evoluat semnificativ în ultimii ani, cu introducerea antiviralelor cu acțiune directă (DAA), care au revoluționat managementul bolii. Aceste medicamente moderne au rate de vindecare de peste 95%, durate de tratament scurte (de obicei 8-12 săptămâni) și efecte secundare minime. Schemele terapeutice sunt adaptate în funcție de genotipul viral, gradul de fibroză hepatică, tratamentele anterioare și comorbidități. Medicamentele sunt administrate oral, sub formă de comprimate, eliminând necesitatea injecțiilor utilizate în terapiile mai vechi. Costul tratamentului poate fi ridicat, dar există programe de asistență pentru pacienți și opțiuni de acoperire prin asigurări medicale. Vindecarea hepatitei C, definită ca ARN viral nedetectabil la 12 săptămâni după încheierea tratamentului, reduce semnificativ riscul de complicații hepatice și îmbunătățește calitatea vieții.

Recomandări privind stilul de viață: Modificările stilului de viață pot juca un rol important în gestionarea hepatitei C și în prevenirea deteriorării suplimentare a ficatului. Evitarea consumului de alcool este esențială, deoarece acesta poate accelera progresia bolii hepatice și poate interfera cu eficacitatea tratamentului. Menținerea unei greutăți sănătoase și adoptarea unei diete echilibrate, bogată în fructe, legume și cereale integrale, pot contribui la sănătatea generală a ficatului. Activitatea fizică regulată, moderată, este benefică pentru pacienții cu hepatită C, îmbunătățind starea generală de sănătate și reducând steatoza hepatică. Evitarea medicamentelor hepatotoxice, inclusiv a anumitor medicamente fără prescripție medicală și suplimente pe bază de plante, este recomandată fără consultarea prealabilă a medicului. De asemenea, este important să se ia măsuri pentru prevenirea transmiterii virusului către alte persoane, inclusiv evitarea partajării obiectelor personale care ar putea conține urme de sânge și informarea partenerilor sexuali despre statusul infecției.