Anse intestinale: simptome comune, metode de tratament eficiente

Organizarea complexă a anselor intestinale în abdomen permite adaptarea unei lungimi mari de intestin într-un spațiu relativ restrâns. Înțelegerea anatomiei și funcției acestor structuri este crucială pentru diagnosticarea și tratamentul diverselor afecțiuni gastrointestinale.

Ce sunt ansele intestinale

Ansele intestinale sunt segmente ale tractului digestiv care se prezintă sub formă de bucle sau curburi, fiind componente ale intestinului subțire și gros. Această organizare anatomică permite maximizarea suprafeței de absorbție într-un spațiu limitat.

Anatomie și structură: Intestinul subțire, cu o lungime de aproximativ 6-7 metri, este format din trei segmente principale – duoden, jejun și ileon – care formează multiple anse în cavitatea abdominală. Aceste anse sunt susținute de mezenter, o structură membranoasă care conține vase de sânge, nervi și vase limfatice.

Funcții principale: Ansele intestinale au rolul de a facilita digestia și absorbția nutrienților prin creșterea timpului de contact între alimentele digerate și mucoasa intestinală. Mișcările peristaltice ale acestor anse asigură propulsia conținutului intestinal și amestecarea cu sucurile digestive.

Poziționare în abdomen: Ansele jejunale ocupă în principal cadranul stâng superior al abdomenului, în timp ce ansele ileale se găsesc predominant în regiunea inferioară și dreaptă. Această dispunere poate varia între indivizi și este importantă în evaluarea imagistică.

Afecțiuni ale anselor intestinale

Ansele intestinale pot fi afectate de diverse patologii care pot compromite funcția digestivă normală. Recunoașterea timpurie a simptomelor și diagnosticarea corectă sunt esențiale pentru un tratament eficient.

Ocluzia intestinală: Reprezintă blocarea parțială sau completă a tranzitului intestinal, manifestându-se prin dureri abdominale, vărsături și absența eliminării de gaze sau scaun. Cauzele pot include aderențe postoperatorii, hernii strangulate sau tumori.

Volvulus intestinal: Este o urgență chirurgicală caracterizată prin rotația unei anse intestinale în jurul propriei axe mezenterice, determinând compromiterea vascularizației. Simptomele includ dureri abdominale severe, distensie abdominală și șoc.

Boala inflamatorie intestinală: Include boala Crohn și colita ulcerativă, afecțiuni cronice care pot afecta orice segment al tractului digestiv. Se manifestă prin diaree cronică, dureri abdominale, scădere ponderală și sângerări rectale.

Ischemie mezenterică: Reprezintă reducerea fluxului sanguin către ansele intestinale, putând duce la necroză tisulară. Simptomele variază de la disconfort abdominal postprandial până la durere severă și șoc în formele acute.

Ansa oarbă

Ansa oarbă reprezintă o afecțiune specifică caracterizată prin stagnarea conținutului intestinal într-un segment exclus din tranzitul normal. Această patologie poate apărea ca o complicație postoperatorie sau poate fi congenitală.

Mecanisme de formare: Ansa oarbă se dezvoltă când o porțiune de intestin devine izolată funcțional, permițând acumularea și stagnarea conținutului intestinal. Aceasta poate rezulta din intervenții chirurgicale precum anastomoze latero-laterale sau bypass-uri intestinale.

Sindromul de ansă oarbă: Se caracterizează prin proliferarea bacteriană excesivă în segmentul afectat, ducând la malabsorbție și deficit de vitamina B12. Simptomele includ diaree cronică, meteorism, scădere ponderală și anemie megaloblastică.

Opțiuni terapeutice: Tratamentul inițial constă în antibioterapie ciclică pentru controlul supracreșterii bacteriene. În cazurile severe sau refractare, poate fi necesară rezecția chirurgicală a ansei oarbe sau reconstrucția anatomică pentru restabilirea tranzitului normal.

Metode de diagnostic

Evaluarea patologiilor anselor intestinale necesită o abordare sistematică care combină examenul clinic cu investigații paraclinice moderne. Tehnologiile actuale permit vizualizarea detaliată a structurilor intestinale.

Examen clinic: Include palparea abdominală pentru identificarea zonelor dureroase, evaluarea zgomotelor intestinale și căutarea semnelor de iritație peritoneală. Anamneza detaliată poate orienta către anumite patologii specifice.

Imagistică medicală: Radiografia abdominală simplă poate evidenția nivele hidroaerice și distensie intestinală. Tomografia computerizată cu contrast oferă imagini detaliate ale anselor intestinale și poate identifica obstrucții, procese inflamatorii sau ischemie.

Endoscopie: Colonoscopia și enteroscopia permit vizualizarea directă a mucoasei intestinale și prelevarea de biopsii. Capsula endoscopică este utilă pentru evaluarea intestinului subțire, zone greu accesibile prin endoscopie convențională.