Bacterie la stomac care provoaca diaree: cauze si tratament

Bacteriile pot contamina alimentele sau apa și se pot transmite ușor de la o persoană la alta prin contact direct sau indirect. Persoanele cu sistem imunitar slăbit, vârstnicii și copiii sunt mai predispuși la complicații severe precum deshidratarea.

Principalele bacterii care cauzează diaree

Există numeroase tipuri de bacterii care pot afecta tractul digestiv și pot cauza diaree. Acestea variază în funcție de severitatea simptomelor și modul de transmitere.

Escherichia coli: Această bacterie este una dintre cele mai frecvente cauze ale diareei bacteriene. Tulpinile patogene de Escherichia coli produc toxine care afectează mucoasa intestinală și perturbă absorbția normală a apei și electroliților. Simptomele apar de obicei la 24-72 ore după expunere și pot include diaree apoasă severă, crampe abdominale intense și febră. În cazurile grave, diareea poate conține sânge.

Salmonella: Bacteria Salmonella cauzează infecții intestinale severe, cu debut brusc. Simptomele includ diaree, febră, dureri abdominale și vărsături care apar la 12-36 ore după expunerea la bacteria contaminantă. Infecția poate dura între 4 și 7 zile și se vindecă de obicei fără tratament specific la persoanele sănătoase. Totuși, deshidratarea poate fi o complicație serioasă, mai ales la copii și vârstnici.

Campylobacter: Această bacterie provoacă o formă severă de gastroenterită, caracterizată prin diaree apoasă sau sangvinolentă, dureri abdominale intense și febră. Simptomele apar de obicei la 2-5 zile după expunere și pot persista până la o săptămână. Infecția cu Campylobacter este frecvent asociată cu consumul de carne de pasăre insuficient preparată termic sau lapte nepasteurizat.

Shigella: Infecția cu bacteria Shigella determină o formă severă de diaree, adesea cu prezența de sânge și mucus în scaun. Simptomele includ crampe abdominale intense, febră și stare generală de rău. Perioada de incubație este scurtă, de 1-2 zile, iar boala poate dura între 5-7 zile. Transmiterea se realizează foarte ușor de la persoană la persoană prin contact direct sau indirect.

Clostridioides difficile: Această bacterie cauzează infecții severe ale intestinului, în special la persoanele care au urmat recent tratamente cu antibiotice. Simptomele includ diaree apoasă, dureri abdominale intense și febră. Infecția poate fi recurentă și necesită tratament specific cu antibiotice specializate. Complicațiile pot fi severe, mai ales la persoanele în vârstă sau cu sistem imunitar compromis.

Staphylococcus aureus: Această bacterie produce toxine care afectează tractul digestiv, cauzând o formă acută de gastroenterită. Simptomele apar rapid, la 2-6 ore după expunere, și includ greață severă, vărsături, diaree și crampe abdominale. Deși simptomele sunt intense, boala se rezolvă de obicei în 24-48 ore fără tratament specific.

Yersinia enterocolitica: Infecția cu această bacterie cauzează simptome care pot fi confundate cu apendicita, incluzând dureri în partea dreaptă a abdomenului, febră și diaree. Perioada de incubație este de 4-7 zile, iar simptomele pot persista până la 3 săptămâni. Bacteria se găsește frecvent în carnea de porc insuficient preparată termic.

Modul de transmitere al bacteriilor la stomac

Bacteriile care cauzează diaree se pot răspândi prin multiple căi, iar înțelegerea acestora este esențială pentru prevenirea infecțiilor.

Alimente și apă contaminate: Contaminarea poate avea loc în orice etapă a procesului de producție, transport sau preparare a alimentelor. Apa contaminată, legumele și fructele nespălate corespunzător, carnea și produsele lactate nepasteurizate sau preparate necorespunzător reprezintă surse frecvente de infecție bacteriană. Bacteriile se pot multiplica rapid în alimentele păstrate la temperaturi neadecvate.

Transmiterea de la persoană la persoană: Bacteriile se pot răspândi ușor prin contact direct între persoane, în special în colectivități precum școli, grădinițe sau spitale. Transmiterea are loc prin intermediul mâinilor contaminate sau al obiectelor folosite în comun. Persoanele infectate pot transmite bacteria chiar și după ce simptomele s-au ameliorat.

Practici de igienă deficitare: Lipsa spălării corecte a mâinilor, în special după utilizarea toaletei sau înainte de prepararea alimentelor, reprezintă un factor major în răspândirea bacteriilor. Utilizarea acelorași ustensile pentru alimente crude și gătite sau curățarea necorespunzătoare a suprafețelor de lucru contribuie la contaminarea încrucișată.

Factori de risc: Vârsta, imunitatea și utilizarea antibioticelor influențează semnificativ susceptibilitatea la infecții bacteriene intestinale. Copiii mici, vârstnicii și persoanele cu sistem imunitar compromis prezintă un risc crescut de a dezvolta forme severe de boală. Utilizarea frecventă a antibioticelor poate perturba flora intestinală normală, crescând riscul de infecții.

Simptomele diareei bacteriene

Manifestările clinice ale infecțiilor bacteriene intestinale variază în funcție de agentul patogen și starea generală a persoanei afectate.

Diaree apoasă sau cu sânge: Diareea este principalul simptom al infecțiilor bacteriene intestinale și poate varia de la scaune apoase frecvente până la scaune cu sânge și mucus. Frecvența scaunelor poate depăși 10 episoade pe zi, ducând la deshidratare rapidă. Prezența sângelui în scaun indică de obicei o formă mai severă de infecție și necesită evaluare medicală promptă.

Greață și vărsături: Infecțiile bacteriene intestinale determină adesea greață persistentă și episoade de vărsături, care pot dura între câteva ore și câteva zile. Aceste simptome apar ca răspuns al organismului la toxinele bacteriene și la inflamația mucoasei gastrice. Intensitatea simptomelor variază de la ușoară până la severă, putând duce la deshidratare și dezechilibre electrolitice, mai ales când sunt asociate cu diareea.

Crampe și dureri abdominale: Durerile abdominale în infecțiile bacteriene intestinale sunt cauzate de inflamația mucoasei și de contracțiile anormale ale intestinului. Acestea pot varia de la disconfort ușor până la crampe severe, care se intensifică înainte de scaun. Localizarea durerii poate fi difuză sau concentrată în anumite zone ale abdomenului, în funcție de segmentul intestinal afectat de infecție.

Febră: Creșterea temperaturii corporale reprezintă un răspuns natural al sistemului imunitar la infecția bacteriană. Febra în gastroenterita bacteriană poate varia de la subfebrilitate până la valori de 39-40 grade Celsius. Prezența febrei înalte, persistente, poate indica o formă mai severă de infecție și necesită evaluare medicală promptă, mai ales când este însoțită de alte simptome severe.

Semne de deshidratare: Deshidratarea în gastroenterita bacteriană apare ca urmare a pierderii excesive de lichide prin diaree și vărsături. Semnele caracteristice includ senzația de sete intensă, reducerea cantității de urină, uscăciunea mucoaselor, scăderea elasticității pielii și letargie. La copii, pot apărea ochii înfundați, lipsa lacrimilor și irascibilitate. Deshidratarea severă reprezintă o urgență medicală și necesită tratament prompt.

Diagnosticarea diareei bacteriene

Diagnosticul corect al diareei bacteriene necesită o evaluare complexă, care include examinarea clinică detaliată, analize specifice ale scaunului și teste sanguine. Identificarea precisă a agentului patogen este esențială pentru stabilirea tratamentului adecvat.

Evaluarea clinică: Medicul efectuează un examen fizic complet și analizează istoricul medical al pacientului, incluzând debutul simptomelor, severitatea acestora și posibilele surse de infecție. Sunt evaluate semnele vitale, starea de hidratare și prezența complicațiilor. Informațiile despre călătorii recente, alimentele consumate și contactul cu persoane bolnave sunt esențiale pentru stabilirea diagnosticului.

Analiza probelor de scaun: Examinarea scaunului reprezintă un element crucial în diagnosticarea infecțiilor bacteriene intestinale. Coprocultura permite identificarea precisă a bacteriei responsabile și testarea sensibilității la antibiotice. Prezența leucocitelor în scaun indică un proces inflamator activ, iar detectarea toxinelor bacteriene poate confirma prezența anumitor patogeni specifici.

Teste sanguine pentru evaluarea severității: Analizele de sânge oferă informații importante despre severitatea infecției și prezența complicațiilor. Hemoleucograma completă poate evidenția prezența infecției prin creșterea numărului de leucocite, iar testele biochimice evaluează statusul hidroelectrolitic și funcția renală. Markerii inflamatori crescuți sugerează severitatea procesului infecțios.

Considerații speciale pentru copii și grupele cu risc crescut: Copiii, vârstnicii și persoanele cu sistem imunitar compromis necesită o atenție deosebită în procesul de diagnostic. La aceste categorii, simptomele pot evolua rapid spre complicații severe. Evaluarea trebuie să fie mai detaliată, iar monitorizarea mai frecventă. Testele diagnostice pot fi extinse pentru a exclude complicații potențiale.

Tratamentul diareei bacteriene

Abordarea terapeutică a diareei bacteriene trebuie adaptată în funcție de severitatea simptomelor și caracteristicile individuale ale pacientului. Obiectivul principal este prevenirea deshidratării și restabilirea echilibrului hidroelectrolitic.

Hidratare și înlocuirea electroliților: Rehidratarea reprezintă piatra de temelie a tratamentului în diareea bacteriană. Soluțiile de rehidratare orală conțin concentrații specifice de electroliți și glucoză pentru optimizarea absorbției intestinale. În cazurile severe, când hidratarea orală nu este posibilă sau suficientă, se administrează fluide intravenos pentru corectarea rapidă a deficitului hidroelectrolitic.

Recomandări alimentare: Dieta în timpul episoadelor de diaree bacteriană trebuie să fie ușoară și digerabilă. Se recomandă alimente precum orezul fiert, pâinea prăjită, bananele și supele clare. Alimentele trebuie reintroduse treptat, începând cu lichide clare și progresând către alimente solide ușoare. Produsele lactate, alimentele grase, cafeina și alcoolul trebuie evitate până la ameliorarea simptomelor.

Terapia cu antibiotice: Antibioticele sunt indicate în cazurile severe de diaree bacteriană sau la pacienții cu risc crescut de complicații. Alegerea antibioticului se bazează pe tipul bacteriei identificate și pe rezultatele antibiogramei. Durata tratamentului variază în funcție de severitatea infecției și de răspunsul clinic. Utilizarea rațională a antibioticelor este esențială pentru prevenirea dezvoltării rezistenței bacteriene.

Tratamente speciale pentru Clostridioides difficile: Infecția cu Clostridioides difficile necesită o abordare terapeutică specifică. Tratamentul include antibiotice specializate precum vancomicina sau fidaxomicina. În cazurile recurente, poate fi necesară terapia cu anticorpi monoclonali sau transplantul de microbiotă fecală. Monitorizarea atentă este esențială pentru prevenirea recidivelor.

Probiotice și terapii adjuvante: Probioticele pot fi benefice în tratamentul diareei bacteriene prin restabilirea echilibrului florei intestinale. Acestea pot reduce durata simptomelor și riscul de recurență. Alte terapii adjuvante includ medicamente antidiareice și antiemetice, utilizate cu precauție și doar în cazuri selectate. Suplimentele cu zinc pot accelera recuperarea, în special la copii.

Strategii de prevenire

Prevenirea infecțiilor bacteriene intestinale se bazează pe măsuri igienice stricte și practici alimentare sigure. Aceste măsuri sunt esențiale pentru reducerea riscului de contaminare și transmitere a bacteriilor patogene.

Igiena mâinilor: Spălarea corectă a mâinilor reprezintă cea mai eficientă metodă de prevenire a infecțiilor bacteriene intestinale. Mâinile trebuie spălate timp de cel puțin 20 de secunde cu apă caldă și săpun, acoperind toate suprafețele, inclusiv spațiile dintre degete și zonele de sub unghii. Momentele esențiale pentru spălarea mâinilor includ perioada înainte de prepararea alimentelor, după utilizarea toaletei și după contactul cu persoane bolnave.

Manipularea și prepararea sigură a alimentelor: Siguranța alimentară începe cu achiziționarea produselor din surse verificate și continuă cu depozitarea corectă la temperaturi adecvate. Alimentele crude trebuie separate de cele gătite pentru a preveni contaminarea încrucișată. Carnea, peștele și ouăle necesită gătire completă la temperaturi suficient de ridicate pentru a distruge bacteriile patogene. Suprafețele și ustensilele de bucătărie trebuie curățate și dezinfectate regulat.

Consumul de apă sigură: Apa potabilă trebuie să provină din surse sigure și verificate. În zonele cu risc crescut sau în timpul călătoriilor, apa trebuie fiartă sau dezinfectată înainte de consum. Gheața utilizată în băuturi trebuie preparată din apă potabilă sigură. Fructele și legumele trebuie spălate cu apă curată înainte de consum sau preparare.

Utilizarea rațională a antibioticelor: Antibioticele trebuie administrate doar la recomandarea medicului și pentru infecții bacteriene confirmate. Utilizarea nejustificată poate perturba flora intestinală normală și poate favoriza dezvoltarea bacteriilor rezistente. Tratamentul cu antibiotice trebuie urmat conform prescripției medicale, respectând doza și durata recomandată.

Cazuri când trebuie consultat medicul

Recunoașterea promptă a semnelor care necesită evaluare medicală poate preveni complicațiile severe ale infecțiilor bacteriene intestinale.

Diareea persistentă sau severă: Diareea care durează mai mult de trei zile sau episoadele foarte frecvente de scaune lichide necesită evaluare medicală. Persistența simptomelor poate indica o infecție severă sau prezența complicațiilor. Scaunele foarte frecvente pot duce rapid la deshidratare și dezechilibre electrolitice, necesitând tratament prompt.

Prezența sângelui în scaun sau febră mare: Scaunele cu sânge sau mucus indică o inflamație severă a mucoasei intestinale și necesită investigații urgente. Febra care depășește 39 de grade Celsius sau persistă mai mult de trei zile poate semnala o infecție bacteriană gravă. Aceste simptome necesită evaluare medicală imediată pentru stabilirea diagnosticului și inițierea tratamentului adecvat.

Semne de deshidratare severă: Deshidratarea severă reprezintă o urgență medicală caracterizată prin sete intensă, reducerea drastică a diurezei, uscăciunea severă a mucoaselor, scăderea elasticității pielii și modificări ale stării de conștiență. Prezența acestor semne impune evaluare medicală imediată și adesea necesită rehidratare intravenoasă în mediu spitalicesc.

Simptome la copii, vârstnici sau persoane imunocompromise: Aceste categorii de pacienți prezintă risc crescut de complicații și necesită evaluare medicală promptă la primele semne de boală. Copiii mici pot dezvolta rapid deshidratare, vârstnicii pot prezenta complicații severe, iar persoanele cu sistem imunitar compromis sunt predispuse la infecții generalizate. Monitorizarea atentă și intervenția medicală precoce sunt esențiale pentru prevenirea complicațiilor grave.