Meniu

Diaree de la antibiotic: simptome comune si management

Verificat medical
Ultima verificare medicală a fost facuta de Dr. Tatiana pe data de
Scris de Echipa Editoriala Med.ro, echipa multidisciplinară.

Diareea de la antibiotic este o afecțiune comună care apare ca urmare a administrării de medicamente antibacteriene. Aceasta se manifestă prin scaune apoase și frecvente, de obicei în timpul sau după tratamentul cu antibiotice.

Majoritatea cazurilor sunt ușoare și se rezolvă de la sine după întreruperea tratamentului. Totuși, în unele situații, diareea poate fi severă și poate necesita intervenție medicală. Antibioticele care perturbă echilibrul bacterian din tractul gastrointestinal sunt cele mai frecvent asociate cu această afecțiune. Printre acestea se numără macrolidele, cefalosporinele, fluoroquinolonele și penicilinele. În cazuri grave, diareea poate fi cauzată de infecția cu Clostridium difficile, care necesită tratament specific.

Antibiotice cel mai frecvent asociate cu diareea

Macrolidele: Acestea sunt un grup de antibiotice care includ claritromicina și azitromicina. Acestea sunt frecvent utilizate pentru tratarea infecțiilor bacteriene respiratorii și cutanate. Macrolidele pot perturba echilibrul bacterian din intestin, ducând la diaree. Deși majoritatea cazurilor de diaree asociată cu macrolidele sunt ușoare și se rezolvă de la sine, în unele situații poate fi necesară întreruperea tratamentului sau schimbarea antibioticului. Este important ca pacienții să fie conștienți de acest potențial efect secundar și să informeze medicul dacă apar simptome de diaree în timpul tratamentului cu macrolide.

Cefalosporinele: Acestea sunt un grup de antibiotice utilizate pe scară largă pentru tratarea infecțiilor bacteriene, inclusiv infecții ale tractului respirator, urinar și pielii. Acestea sunt cunoscute pentru spectrul lor larg de acțiune și eficacitatea împotriva unei varietăți de bacterii. Cu toate acestea, cefalosporinele pot perturba echilibrul bacterian din intestin, ducând la diaree. Diareea asociată cu cefalosporinele poate varia de la forme ușoare la forme severe, inclusiv colită pseudomembranoasă. Este important ca pacienții să fie conștienți de acest risc și să informeze medicul dacă apar simptome de diaree în timpul tratamentului cu cefalosporine. În cazurile severe, poate fi necesară întreruperea tratamentului sau administrarea unui alt antibiotic.

Fluoroquinolone: Acestea sunt antibiotice puternice utilizate pentru tratarea infecțiilor bacteriene severe, cum ar fi infecțiile tractului urinar, infecțiile respiratorii și infecțiile gastrointestinale. Aceste antibiotice acționează prin inhibarea sintezei ADN-ului bacterian, ceea ce le face foarte eficiente. Cu toate acestea, utilizarea fluoroquinolonelor poate duce la diaree, deoarece acestea pot distruge bacteriile benefice din intestin. Diareea asociată cu fluoroquinolonele poate fi severă și poate necesita intervenție medicală. Pacienții care urmează un tratament cu fluoroquinolone ar trebui să fie monitorizați atent pentru simptome de diaree și să informeze medicul dacă acestea apar. În cazurile severe, poate fi necesară schimbarea antibioticului sau administrarea unui tratament specific pentru diaree.

Peniciline: Acestea sunt printre cele mai vechi și mai utilizate antibiotice, fiind eficiente împotriva unei game largi de infecții bacteriene. Acestea includ amoxicilina și ampicilina, care sunt frecvent prescrise pentru infecții respiratorii, infecții ale pielii și infecții ale tractului urinar. Cu toate acestea, penicilinele pot provoca diaree prin perturbarea echilibrului bacterian din intestin. Diareea asociată cu penicilinele este de obicei ușoară și se rezolvă de la sine după întreruperea tratamentului. Totuși, în cazuri rare, poate apărea colită pseudomembranoasă, o afecțiune gravă care necesită tratament medical. Pacienții ar trebui să fie conștienți de acest risc și să informeze medicul dacă apar simptome de diaree în timpul tratamentului cu peniciline.

Prezentarea clinică și diagnosticul

Prezentarea clinică și diagnosticul diareei de la antibiotic implică identificarea simptomelor specifice și evaluarea istoricului medical al pacientului. Este esențial să se stabilească un diagnostic corect pentru a putea administra tratamentul adecvat.

Simptomele diareei de la antibiotic

Scaune apoase și moi: Acestea sunt unul dintre cele mai comune simptome ale diareei de la antibiotic. Ele apar de obicei la câteva zile după începerea tratamentului cu antibiotice și pot persista până la câteva săptămâni după finalizarea acestuia. Scaunele apoase sunt rezultatul perturbării echilibrului bacterian din intestin, care afectează capacitatea intestinului de a absorbi apa și nutrienții. În cazurile severe, scaunele apoase pot duce la deshidratare și dezechilibre electrolitice, necesitând intervenție medicală promptă. Este important ca pacienții să monitorizeze frecvența și consistența scaunelor și să informeze medicul dacă apar modificări semnificative.

Frecvența crescută a mișcărilor intestinale: Un alt simptom comun al diareei de la antibiotic este creșterea frecvenței mișcărilor intestinale. Pacienții pot experimenta nevoia de a merge la toaletă de mai multe ori pe zi, uneori de până la 10-15 ori. Această frecvență crescută este cauzată de perturbarea microbiomului intestinal, care afectează motilitatea intestinală. În cazurile severe, pacienții pot avea dificultăți în a-și desfășura activitățile zilnice din cauza nevoii constante de a merge la toaletă. Este esențial ca pacienții să mențină o hidratare adecvată și să evite alimentele care pot agrava simptomele.

Crampe și dureri abdominale: Acestea sunt simptome frecvente ale diareei de la antibiotic. Ele pot varia de la disconfort ușor la dureri severe și sunt cauzate de inflamația și iritația mucoasei intestinale. Crampele abdominale pot fi însoțite de balonare și gaze, ceea ce agravează disconfortul. În cazurile severe, durerile abdominale pot fi un semn al unei complicații mai grave, cum ar fi colita pseudomembranoasă. Pacienții ar trebui să informeze medicul despre intensitatea și durata durerilor abdominale pentru a putea primi tratamentul adecvat și pentru a preveni complicațiile.

Diagnosticul diareei de la antibiotic

Istoricul clinic și examinarea: Diagnosticul diareei de la antibiotic începe cu o evaluare detaliată a istoricului medical al pacientului. Medicul va întreba despre utilizarea recentă a antibioticelor, tipul și durata tratamentului, precum și despre simptomele actuale. Este important să se stabilească dacă pacientul a avut anterior episoade de diaree asociate antibioticelor sau alte afecțiuni gastrointestinale. Examinarea fizică poate include palparea abdomenului pentru a evalua sensibilitatea și prezența eventualelor mase sau distensii. În funcție de severitatea simptomelor, medicul poate recomanda teste suplimentare, cum ar fi analiza scaunului pentru a detecta prezența toxinelor produse de Clostridium difficile sau alte bacterii patogene. Un diagnostic corect este esențial pentru a putea administra tratamentul adecvat și pentru a preveni complicațiile.

Cultura scaunului și testarea toxinelor pentru Clostridium difficile: Acestea sunt metode esențiale pentru diagnosticarea infecției cu Clostridium difficile. Aceste teste implică colectarea unei probe de scaun și analizarea acesteia pentru prezența bacteriei și a toxinelor produse de aceasta. Testele de laborator pot detecta toxinele A și B, care sunt responsabile pentru inflamația și leziunile mucoasei intestinale. Identificarea promptă a infecției cu Clostridium difficile este crucială pentru a putea administra tratamentul adecvat și pentru a preveni complicațiile severe, cum ar fi colita pseudomembranoasă. În cazurile suspecte, medicii pot recomanda repetarea testelor pentru a confirma diagnosticul.

Examinarea endoscopică: Aceasta poate fi necesară în cazurile severe de diaree asociată antibioticelor, în special atunci când se suspectează colita pseudomembranoasă. Această procedură implică introducerea unui endoscop în colon pentru a vizualiza direct mucoasa intestinală și pentru a identifica eventualele leziuni sau inflamații. Examinarea endoscopică poate revela prezența pseudomembranelor, care sunt caracteristice colitei pseudomembranoase cauzate de Clostridium difficile. Deși această procedură este invazivă, ea oferă informații valoroase pentru stabilirea unui diagnostic precis și pentru ghidarea tratamentului. În funcție de rezultatele examinării, medicii pot ajusta planul de tratament pentru a aborda în mod eficient infecția și simptomele asociate.

Managementul diareei de la antibiotic

Managementul diareei de la antibiotic variază în funcție de severitatea simptomelor. Cazurile ușoare până la moderate pot fi gestionate prin întreruperea sau înlocuirea antibioticului și prin îngrijire de susținere.

Cazuri ușoare până la moderate

Întreruperea sau înlocuirea antibioticului care provoacă simptome: În cazurile de diaree ușoară până la moderată, primul pas în managementul afecțiunii este întreruperea sau înlocuirea antibioticului care provoacă simptomele. Medicul poate recomanda oprirea tratamentului cu antibioticul inițial și, dacă este necesar, înlocuirea acestuia cu un antibiotic cu risc mai mic de a provoca diaree. Această abordare permite refacerea echilibrului bacterian din intestin și reducerea simptomelor de diaree. Este important ca pacienții să nu întrerupă tratamentul cu antibiotice fără consultarea medicului, deoarece acest lucru poate duce la complicații ale infecției inițiale.

Îngrijire de susținere (hidratare și echilibru electrolitic): Îngrijirea de susținere este esențială pentru gestionarea diareei de la antibiotic, în special pentru prevenirea deshidratării și a dezechilibrelor electrolitice. Pacienții trebuie să consume suficiente lichide pentru a înlocui pierderile de apă și electroliți cauzate de diaree. Băuturile care conțin electroliți, cum ar fi soluțiile de rehidratare orală, supele clare și sucurile de fructe diluate, pot fi de ajutor. În cazurile severe, poate fi necesară administrarea intravenoasă de fluide și electroliți. De asemenea, pacienții ar trebui să evite alimentele grase, picante și lactatele, care pot agrava simptomele. Monitorizarea atentă și îngrijirea adecvată pot ajuta la ameliorarea simptomelor și la prevenirea complicațiilor.

Cazuri severe (infecția cu Clostridium difficile)

Terapia cu antibiotice (Metronidazol, Vancomicină sau Fidaxomicină): În cazurile severe de infecție cu Clostridium difficile, tratamentul principal constă în administrarea de antibiotice specifice care vizează această bacterie. Metronidazolul este adesea utilizat ca primă linie de tratament datorită eficacității sale și a costului redus. Vancomicina este recomandată în cazurile severe sau atunci când pacientul nu răspunde la Metronidazol. Fidaxomicina este un antibiotic mai nou, care s-a dovedit a fi eficient în reducerea recurențelor infecției. Alegerea antibioticului depinde de severitatea simptomelor, de istoricul medical al pacientului și de răspunsul la tratamentele anterioare. Este esențial ca tratamentul să fie monitorizat atent pentru a preveni complicațiile și recurențele.

Transplantul de microbiotă fecală: Acesta este o procedură utilizată în cazurile recurente de infecție cu Clostridium difficile, atunci când tratamentele antibiotice nu sunt eficiente. Această procedură implică transferul de materii fecale de la un donator sănătos în intestinul pacientului, cu scopul de a restabili echilibrul microbiomului intestinal. Transplantul de microbiotă fecală s-a dovedit a fi foarte eficient în tratarea infecțiilor recurente, reducând semnificativ rata de recurență. Procedura poate fi realizată prin colonoscopie, endoscopie sau prin capsule orale. Este important ca donatorul să fie atent selectat și testat pentru a preveni transmiterea altor infecții.

Intervenția chirurgicală: În cazurile severe de infecție cu Clostridium difficile, care duc la complicații grave precum megacolonul toxic sau perforația intestinală, poate fi necesară intervenția chirurgicală. Megacolonul toxic este o afecțiune în care colonul se dilată și își pierde capacitatea de a funcționa corect, ceea ce poate duce la perforație și sepsis. Intervenția chirurgicală implică de obicei îndepărtarea segmentului afectat al colonului pentru a preveni complicațiile care pun viața în pericol. Decizia de a interveni chirurgical este luată pe baza evaluării clinice și a răspunsului pacientului la tratamentele conservatoare. Monitorizarea atentă și intervenția promptă sunt esențiale pentru a se asigura un rezultat favorabil.

Întrebări frecvente

Pot preveni diareea de la antibiotic?

Pentru a preveni diareea de la antibiotic, luați antibiotice doar atunci când sunt necesare și prescrise de medic. De asemenea, discutați cu medicul despre administrarea de probiotice.

Cât durează de obicei diareea de la antibiotic?

Diareea de la antibiotic durează de obicei câteva zile până la o săptămână după întreruperea tratamentului. În cazurile severe, poate persista mai mult și necesită tratament specific.

Este diareea de la antibiotic contagioasă?

Diareea de la antibiotic nu este de obicei contagioasă, dar infecția cu Clostridium difficile poate fi transmisă prin contactul cu suprafețe contaminate.

Când ar trebui să caut asistență medicală pentru diareea de la antibiotic?

Căutați asistență medicală dacă aveți diaree severă, deshidratare, febră, dureri abdominale intense sau sânge în scaun.

Există consecințe pe termen lung ale diareei de la antibiotic?

În majoritatea cazurilor, diareea de la antibiotic nu are consecințe pe termen lung. Totuși, infecțiile severe cu Clostridium difficile pot duce la complicații grave.

Pot probioticele ajuta la tratarea diareei de la antibiotic?

Probioticele pot ajuta la restabilirea echilibrului microbiomului intestinal și la reducerea simptomelor diareei de la antibiotic. Consultați medicul înainte de a le utiliza.

Cum este legată infecția cu Clostridium difficile de diareea de la antibiotic?

Infecția cu Clostridium difficile apare atunci când antibioticele perturbă echilibrul bacterian din intestin, permițând acestei bacterii să se înmulțească și să producă toxine care provoacă diaree severă.

Pot continua să iau antibiotice dacă dezvolt diaree?

Nu întrerupeți tratamentul cu antibiotice fără a consulta medicul. Medicul poate recomanda schimbarea antibioticului sau administrarea unui tratament suplimentar pentru diaree.

Există alimente specifice pe care ar trebui să le evit dacă am diaree de la antibiotic?

Evitați alimentele grase, picante și lactatele, care pot agrava simptomele. Consumați alimente ușor digerabile și hidratați-vă corespunzător.

Cum pot gestiona deshidratarea cauzată de diareea de la antibiotic?

Pentru a gestiona deshidratarea, consumați suficiente lichide, cum ar fi apă, soluții de rehidratare orală și supe clare. În cazurile severe, poate fi necesară administrarea intravenoasă de fluide.

Concluzie

Diareea de la antibiotic este o afecțiune comună care poate varia de la forme ușoare la forme severe, inclusiv infecția cu Clostridium difficile. Prevenirea și gestionarea adecvată a acestei afecțiuni implică utilizarea judicioasă a antibioticelor, măsuri stricte de control al infecțiilor și, în unele cazuri, administrarea de probiotice. Este esențial ca pacienții să fie conștienți de riscuri și să caute asistență medicală promptă în cazurile severe pentru a preveni complicațiile. Monitorizarea atentă și tratamentul adecvat pot asigura o recuperare completă și prevenirea recurențelor.

Ti s-a parut folositor acest articol?

Da
Nu

Surse Articol

Bartlett, J. G. (2002). Antibiotic-associated diarrhea. New England journal of medicine, 346(5), 334-339.

https://www.nejm.org/doi/full/10.1056/nejmcp011603

Bartlett, J. G. (1992). Antibiotic-associated diarrhea. Clinical Infectious Diseases, 15(4), 573-581.

https://academic.oup.com/cid/article-abstract/15/4/573/278164

Dr. Tatiana

Consultați întotdeauna un Specialist Medical

Informațiile furnizate în acest articol au caracter informativ și educativ, și nu ar trebui interpretate ca sfaturi medicale personalizate. Este important de înțeles că, deși suntem profesioniști în domeniul medical, perspectivele pe care le oferim se bazează pe cercetări generale și studii. Acestea nu sunt adaptate nevoilor individuale. Prin urmare, este esențial să consultați direct un medic care vă poate oferi sfaturi medicale personalizate, relevante pentru situația dvs. specifică.