Dificultati la inghitire: tipuri, simptome, tratament si ajustari in rutina

În cazurile severe, dificultățile la înghițire pot duce la complicații serioase precum deshidratarea, malnutriția sau pneumonia de aspirație. Este esențial ca persoanele care prezintă simptome persistente să solicite evaluare medicală pentru diagnosticarea corectă și stabilirea unui plan de tratament adecvat.

Tipuri de dificultăți la înghițire

Procesul de înghițire este unul complex care implică coordonarea precisă a mai multor grupe musculare și nervi. În funcție de zona afectată, dificultățile la înghițire pot fi clasificate în trei categorii principale, fiecare cu particularitățile și provocările sale specifice.

Disfagia orală: Această formă afectează capacitatea de a controla alimentele în cavitatea bucală și de a forma bolul alimentar. Persoanele afectate întâmpină dificultăți în mestecarea și manipularea alimentelor în gură, precum și în inițierea procesului de înghițire. Problemele pot include slăbiciunea mușchilor limbii, coordonare redusă a mișcărilor bucale sau sensibilitate alterată în cavitatea bucală.

Disfagia faringiană: Problemele apar în momentul trecerii alimentelor prin faringe spre esofag. Această formă poate fi deosebit de periculoasă deoarece există riscul ca alimentele să pătrundă în căile respiratorii. Persoanele afectate pot prezenta tuse frecventă în timpul mesei, senzație de sufocare sau voce înăbușită după înghițire. Coordonarea defectuoasă a mușchilor faringieni poate duce la aspirarea alimentelor în plămâni.

Disfagia esofagiană: Dificultățile apar în timpul trecerii alimentelor prin esofag spre stomac. Pacienții pot simți că alimentele se blochează în piept sau că necesită un efort suplimentar pentru a înghiți. Această formă poate fi cauzată de îngustări ale esofagului, tulburări de motilitate sau reflux gastroesofagian sever.

Simptome frecvente

Manifestările clinice ale dificultăților la înghițire pot varia semnificativ și pot afecta atât procesul de alimentație, cât și starea generală de sănătate a persoanei.

Durere la înghițire: Senzația de durere poate apărea în timpul înghițirii și poate fi localizată în gât sau în piept. Intensitatea durerii variază de la un disconfort ușor până la durere severă care împiedică alimentația normală. Acest simptom poate fi cauzat de inflamații, infecții sau leziuni ale tractului digestiv superior.

Tuse și sufocare în timpul mesei: În timpul alimentației pot apărea episoade de tuse sau senzație de sufocare, care indică pătrunderea alimentelor sau lichidelor în căile respiratorii. Această situație poate fi periculoasă și necesită atenție medicală imediată pentru prevenirea complicațiilor respiratorii.

Senzația de blocare a alimentelor: Pacienții pot simți că alimentele rămân blocate în gât sau în piept după înghițire. Această senzație poate persista minute sau chiar ore și poate fi însoțită de disconfort sau anxietate în timpul meselor.

Regurgitarea alimentelor: Întoarcerea alimentelor în gură după înghițire reprezintă un simptom frecvent al disfagiei. Acest lucru poate apărea imediat după înghițire sau la câteva minute după masă și poate fi însoțit de gust neplăcut sau senzație de arsură.

Salivație excesivă: Producerea în exces a salivei și dificultatea de a o înghiți pot duce la scurgerea acesteia din gură. Acest simptom poate fi deranjant din punct de vedere social și poate indica probleme în controlul mușchilor implicați în deglutiție.

Scădere în greutate și deshidratare: Din cauza dificultăților la înghițire, aportul de alimente și lichide poate fi redus semnificativ. Acest lucru poate duce la pierdere în greutate nedorită și semne de deshidratare precum piele uscată, oboseală și confuzie.

Infecții respiratorii recurente: Aspirarea repetată a alimentelor sau lichidelor în căile respiratorii poate duce la dezvoltarea pneumoniei de aspirație. Această complicație se manifestă prin tuse persistentă, febră și dificultăți respiratorii, necesitând tratament medical prompt.

Opțiuni de tratament

Tratamentul dificultăților la înghițire necesită o abordare personalizată, adaptată cauzei specifice și severității simptomelor. Strategiile terapeutice combină modificări ale dietei, terapie specializată și, în unele cazuri, intervenții chirurgicale pentru ameliorarea procesului de deglutiție.

Modificări în alimentație

Adaptarea consistenței alimentelor și a lichidelor reprezintă primul pas în managementul dificultăților la înghițire. Textura alimentelor poate fi modificată prin mărunțire, pasare sau utilizarea de agenți de îngroșare pentru lichide. Alimentele trebuie să aibă o consistență care permite formarea unui bol alimentar ușor de controlat și de înghițit, reducând astfel riscul de aspirație și îmbunătățind nutriția pacientului.

Medicație

Tratamentul medicamentos vizează cauza de bază a dificultăților la înghițire și poate include antiinflamatoare pentru reducerea inflamației, medicamente pentru refluxul gastroesofagian sau relaxante musculare pentru ameliorarea spasmelor esofagiene. În cazul infecțiilor, pot fi prescrise antibiotice sau antifungice, iar în situațiile în care există probleme de motilitate, medicamentele prochinetice pot îmbunătăți tranzitul alimentelor.

Terapia de deglutiție

Această formă specializată de terapie este realizată de logopezi cu expertiză în reabilitarea funcției de înghițire. Programul terapeutic include exerciții pentru întărirea musculaturii implicate în deglutiție, tehnici de coordonare a respirației cu înghițirea și strategii compensatorii pentru îmbunătățirea siguranței în timpul alimentației. Pacienții învață tehnici specifice de poziționare și manevre care facilitează trecerea alimentelor spre stomac.

Proceduri chirurgicale

Dilatarea esofagiană: Această procedură este utilizată pentru tratarea îngustărilor esofagiene care împiedică trecerea normală a alimentelor. Cu ajutorul unui endoscop și al unui balon special sau al unor dilatatoare progresive, medicul lărgește zona îngustată a esofagului. Procedura poate fi repetată în cazul în care simptomele revin, iar rezultatele sunt de obicei imediate, permițând pacientului să înghită mai ușor.

Plasarea stentului: Implică introducerea unui tub flexibil în esofag pentru a menține deschis pasajul alimentar. Stenturile sunt deosebit de utile în cazul pacienților cu stenoze severe sau cu tumori esofagiene care nu pot fi tratate prin alte metode. Acestea pot fi temporare sau permanente, în funcție de cauza care a determinat dificultățile la înghițire.

Miotomia: Această intervenție chirurgicală presupune secționarea stratului muscular al esofagului pentru a reduce presiunea excesivă sau spasmele care împiedică trecerea alimentelor. Este deosebit de eficientă în tratamentul acalaziei, o afecțiune în care sfincterul esofagian inferior nu se relaxează corespunzător. Procedura poate fi realizată prin tehnici minim invazive, cu recuperare rapidă.

Modificarea sfincterului: Această procedură chirurgicală vizează ajustarea funcției sfincterului esofagian, fie pentru a corecta o presiune prea mare care împiedică trecerea alimentelor, fie pentru a trata refluxul sever. Intervenția poate include diverse tehnici, de la fundoplicatură pentru întărirea sfincterului până la proceduri de relaxare în cazul presiunii excesive.

Gestionarea vieții cotidiene

Adaptarea obiceiurilor alimentare și implementarea unor strategii practice în viața de zi cu zi sunt esențiale pentru persoanele cu dificultăți la înghițire. O abordare sistematică și atentă a procesului de alimentație poate preveni complicațiile și îmbunătăți calitatea vieții.

Practici sigure de alimentație

Procesul de alimentație trebuie abordat cu maximă atenție pentru prevenirea complicațiilor. Alimentele trebuie consumate în poziție verticală, cu capul ușor aplecat în față, iar fiecare înghițitură trebuie mestecată temeinic înainte de a fi înghițită. Este important ca masa să fie servită într-un mediu calm, fără distrageri, iar pacientul să rămână în poziție verticală cel puțin 30 de minute după masă pentru a preveni refluxul.

Modificări ale texturii alimentelor

Adaptarea consistenței alimentelor este crucială pentru siguranța procesului de înghițire. Alimentele pot fi modificate prin diverse tehnici de preparare pentru a obține textura optimă: pasare fină pentru legume și carne, îngroșarea lichidelor cu agenți speciali, sau utilizarea de piureuri și sosuri pentru a facilita formarea bolului alimentar. Consistența trebuie adaptată în funcție de severitatea dificultăților la înghițire și recomandările specialistului.

Poziționarea corectă în timpul mesei

Poziția corpului în timpul alimentației joacă un rol crucial în siguranța și eficiența procesului de înghițire. Pacientul trebuie să stea în poziție verticală, cu spatele drept și capul ușor aplecat în față. Această poziție facilitează trecerea alimentelor prin esofag și reduce riscul de aspirație. Pentru persoanele imobilizate la pat, utilizarea pernelor speciale și ajustarea înclinației patului pot optimiza procesul de alimentație.

Strategii de hidratare

Menținerea unui nivel adecvat de hidratare este esențială pentru persoanele cu dificultăți la înghițire. Lichidele pot fi îngroșate cu ajutorul unor agenți speciali pentru a atinge consistența optimă care permite înghițirea în siguranță. Este important ca pacientul să primească lichide în cantități mici și frecvente pe parcursul zilei, iar în cazurile severe, hidratarea poate fi asigurată și pe cale intravenoasă sau prin sondă de alimentare.

Opțiuni de suport nutrițional

Lichide îngroșate: Utilizarea agenților de îngroșare special concepuți pentru persoanele cu dificultăți la înghițire permite transformarea lichidelor în consistențe mai sigure pentru înghițire. Acestea pot varia de la consistența nectarului până la consistența pudingului, în funcție de severitatea disfagiei. Îngroșarea lichidelor încetinește viteza de curgere, oferind pacientului mai mult control asupra procesului de înghițire și reducând riscul de aspirație în căile respiratorii.

Alimente pasate: Prepararea alimentelor sub formă de piureuri fine și omogene reprezintă o modalitate sigură de a asigura necesarul nutrițional pentru persoanele cu dificultăți severe la înghițire. Textura trebuie să fie uniformă, fără bucăți sau fibre care ar putea provoca înecarea. Alimentele pasate pot include carne, legume, fructe și cereale, toate prelucrate până la obținerea unei consistențe cremoase care poate fi înghițită cu ușurință.

Sonde de alimentare: În cazurile severe de disfagie, când alimentația orală nu mai este sigură sau suficientă, sondele de alimentare devin necesare pentru asigurarea nutriției adecvate. Există mai multe tipuri de sonde, de la cele nazogastrice pentru utilizare pe termen scurt, până la gastrostomele endoscopice percutane pentru alimentația pe termen lung. Alegerea tipului de sondă depinde de starea pacientului și de durata estimată a necesității suportului nutrițional.