Diverticulita: simptome, tratament, complicatii si preventie

Boala poate evolua de la forme ușoare, care se tratează la domiciliu, până la forme severe ce necesită spitalizare. Factorii de risc includ vârsta înaintată, dieta săracă în fibre, obezitatea și lipsa activității fizice regulate.

Simptomele diverticulitei

Manifestările clinice ale diverticulitei variază în funcție de severitatea inflamației și prezența eventualelor complicații. Simptomele pot apărea brusc sau se pot dezvolta treptat în decurs de câteva zile.

Durerea abdominală

Durerea apare cel mai frecvent în partea stângă inferioară a abdomenului și tinde să fie constantă și intensă. Aceasta se poate agrava în timpul mișcării sau la palparea zonei afectate. În unele cazuri, durerea poate iradia către spate sau pelvis și se poate intensifica după mese.

Febra și frisoanele

Temperatura corporală crescută și frisoanele sunt semne comune ale infecției asociate diverticulitei. Febra poate varia de la forme ușoare până la severe, în funcție de gradul de inflamație și prezența complicațiilor. Prezența acestor simptome indică necesitatea evaluării medicale prompte.

Greața și vărsăturile

Inflamația intestinală poate provoca greață persistentă, însoțită uneori de vărsături. Aceste simptome pot fi agravate de consumul de alimente și pot duce la deshidratare dacă nu sunt gestionate corespunzător. Prezența lor poate indica o formă mai severă a bolii.

Modificări ale tranzitului intestinal

Diverticulita poate cauza alternarea perioadelor de constipație cu episoade de diaree. Scaunele pot fi însoțite de mucus sau sânge, iar pacienții pot experimenta senzația de evacuare incompletă. Modificările bruște ale obiceiurilor intestinale necesită evaluare medicală.

Manifestări clinice

Simptome ușoare: Formele ușoare de diverticulită se manifestă prin disconfort abdominal moderat, modificări ușoare ale tranzitului intestinal și febră redusă. Pacienții pot menține un nivel normal de activitate și pot răspunde bine la tratamentul ambulatoriu. Simptomele se ameliorează de obicei în câteva zile cu tratament adecvat.

Simptome moderate: Pacienții prezintă durere abdominală mai intensă, febră moderată și modificări semnificative ale tranzitului intestinal. Pot apărea greață și vărsături ocazionale. Această formă necesită monitorizare atentă și poate necesita ajustări ale tratamentului în funcție de evoluție.

Simptome severe: Formele severe se caracterizează prin durere abdominală intensă, febră înaltă, vărsături frecvente și modificări marcate ale tranzitului intestinal. Pot apărea complicații precum abcese, perforații sau obstrucții intestinale. Aceste cazuri necesită spitalizare și posibil intervenție chirurgicală.

Opțiuni de tratament

Tratamentul diverticulitei variază în funcție de severitatea simptomelor și prezența complicațiilor. Abordarea terapeutică trebuie individualizată pentru fiecare pacient în parte, luând în considerare factorii de risc și comorbidități.

Metode de îngrijire la domiciliu

Formele ușoare de diverticulită pot fi tratate la domiciliu prin repaus digestiv, hidratare adecvată și trecerea temporară la o dietă lichidă. Pacienții trebuie să evite alimentele solide până la ameliorarea simptomelor și să crească treptat aportul de fibre după rezolvarea episodului acut.

Medicația

Tratamentul medicamentos include antibiotice pentru combaterea infecției, antiinflamatoare pentru reducerea durerii și a inflamației, și antispastice pentru ameliorarea crampelor abdominale. Alegerea antibioticelor se face în funcție de severitatea infecției și istoricul medical al pacientului. Durata tratamentului variază între 7 și 14 zile, în funcție de răspunsul clinic.

Managementul durerii

Controlul durerii în diverticulită necesită o abordare echilibrată între ameliorarea disconfortului și evitarea complicațiilor. Paracetamolul reprezintă prima opțiune pentru calmarea durerii, fiind mai sigur decât antiinflamatoarele nesteroidiene care pot crește riscul de sângerare și perforare intestinală. În cazurile severe, medicul poate prescrie antispastice pentru reducerea crampelor abdominale și relaxarea musculaturii intestinale.

Spitalizare

Spitalizarea devine necesară în cazurile de diverticulită severă sau complicată, când pacientul prezintă febră înaltă, dureri intense sau semne de peritonită. Tratamentul include administrarea de antibiotice pe cale intravenoasă, hidratare parenterală și monitorizare continuă a parametrilor vitali. Repausul alimentar complet permite intestinului să se odihnească și să se vindece.

Proceduri chirurgicale

Rezecția primară a intestinului: Această procedură implică îndepărtarea segmentului de intestin afectat de diverticulită și reunirea capetelor sănătoase ale colonului. Intervenția se realizează de obicei prin laparoscopie, ceea ce permite o recuperare mai rapidă și reduce riscul de complicații postoperatorii. Rezecția primară este recomandată în cazurile de diverticulită recurentă sau când tratamentul conservator nu dă rezultate.

Rezecția intestinală cu colostomie: Această intervenție chirurgicală este necesară în situațiile de urgență, când infecția sau inflamația sunt atât de severe încât nu permit reunirea imediată a capetelor intestinului. Procedura implică îndepărtarea porțiunii afectate și crearea unei deschideri temporare în peretele abdominal pentru eliminarea materiilor fecale. După vindecarea completă, colostomia poate fi închisă printr-o a doua intervenție chirurgicală.

Managementul dietei

Dieta joacă un rol crucial în tratamentul și prevenirea recurențelor diverticulitei. Modificările alimentare trebuie adaptate în funcție de faza bolii și severitatea simptomelor, progresând treptat de la lichide clare către alimente solide bogate în fibre.

Faza dietei lichide clare

În perioada acută a diverticulitei, dieta lichidă clară permite odihnirea intestinului și reducerea inflamației. Aceasta include consumul de apă plată, supă strecurată, ceai neîndulcit, suc de mere strecurat și geluri alimentare fără reziduuri. Această etapă durează de obicei 2-3 zile, până la ameliorarea simptomelor acute.

Alimente sărace în fibre

După ameliorarea simptomelor acute, se introduce treptat o dietă săracă în fibre care include pâine albă, paste făinoase, orez alb, carne slabă fiartă sau la grătar, pește, ouă și lactate cu conținut scăzut de grăsimi. Aceste alimente sunt ușor digerabile și reduc efortul mecanic asupra intestinului în perioada de vindecare.

Alimente de evitat

În timpul episodului acut de diverticulită trebuie evitate alimentele care pot irita intestinul sau crește riscul de complicații. Acestea includ produsele integrale, legumele crude, fructele cu semințe, produsele lactate grase, alimentele prăjite și condimentate, precum și băuturile carbogazoase și cafeina care pot stimula contracțiile intestinale.

Recomandări pentru dieta de recuperare

Introducerea treptată a alimentelor solide: Revenirea la o alimentație normală trebuie făcută gradual, începând cu alimente ușor digerabile și bine gătite. Fiecare aliment nou trebuie introdus individual, observând atent toleranța digestivă și eventualele reacții adverse. Porțiile mici, consumate la intervale regulate, ajută la prevenirea suprasolicitării intestinului.

Introducerea alimentelor bogate în fibre: După depășirea fazei acute, fibrele alimentare trebuie reintroduse progresiv în dietă pentru a preveni constipația și recurența diverticulitei. Acest proces începe cu legume fierte și fructe coapte, continuând cu cereale integrale și leguminoase. Creșterea aportului de fibre trebuie însoțită de o hidratare corespunzătoare.

Dimensiunile recomandate ale porțiilor: Controlul porțiilor este esențial în managementul dietei post-diverticulită. Mesele frecvente și în cantități moderate previn suprasolicitarea intestinului și facilitează digestia. Porțiile trebuie să fie echilibrate, conținând proteine slabe, carbohidrați complecși și grăsimi sănătoase în cantități adecvate nevoilor individuale și stadiului de recuperare.

Complicații

Diverticulita poate evolua către complicații severe care necesită intervenție medicală de urgență. Acestea pot pune în pericol viața pacientului și pot necesita intervenție chirurgicală imediată pentru prevenirea deteriorării stării de sănătate.

Formarea abcesului

Abcesul reprezintă o acumulare de puroi care se formează când infecția din diverticul se extinde în țesuturile înconjurătoare. Această complicație se manifestă prin durere severă localizată, febră înaltă și stare generală alterată. Tratamentul necesită drenaj ghidat imagistic sau chirurgical, combinat cu antibioterapie intravenoasă pentru combaterea infecției.

Obstrucția intestinală

Inflamația cronică și cicatrizarea repetată pot duce la îngustarea lumenului intestinal, provocând obstrucție parțială sau completă. Pacienții prezintă dureri abdominale colicative, constipație severă, distensie abdominală și vărsături. Această complicație necesită deseori intervenție chirurgicală pentru îndepărtarea segmentului afectat și restabilirea tranzitului intestinal.

Peritonita

Inflamația membranei care căptușește cavitatea abdominală apare când un diverticul se perforează, permițând conținutului intestinal să se răspândească în abdomen. Această complicație severă se manifestă prin durere abdominală intensă, febră înaltă, rigiditate musculară și modificări ale tensiunii arteriale. Necesită intervenție chirurgicală de urgență și antibioterapie intensivă.

Complicații severe

Dezvoltarea fistulei: Reprezintă formarea unei conexiuni anormale între intestin și organele adiacente, precum vezica urinară, vaginul sau alte segmente intestinale. Această complicație apare când procesul inflamator erodează țesuturile înconjurătoare, creând canale de comunicare patologice. Simptomele variază în funcție de organele implicate și pot include infecții urinare recurente, eliminare de materii fecale pe căi anormale sau dureri cronice.

Perforația intestinală: Această complicație gravă apare când peretele diverticulului se rupe complet, permițând scurgerea conținutului intestinal în cavitatea abdominală. Perforația provoacă durere abdominală bruscă și severă, febră înaltă, greață și modificări ale tensiunii arteriale. Reprezintă o urgență chirurgicală care necesită intervenție imediată pentru prevenirea șocului septic.

Sângerarea diverticulară: Eroziunea vaselor de sânge din peretele diverticulului poate provoca hemoragie digestivă inferioară, manifestată prin eliminarea de sânge roșu prin scaun. Sângerarea poate fi minoră și auto-limitată sau severă, necesitând transfuzii și intervenție endoscopică sau chirurgicală pentru oprirea hemoragiei. Pacienții pot prezenta amețeli, paloare și tahicardie.

Strategii de prevenție

Prevenirea recurențelor diverticulitei implică modificări ale stilului de viață și obiceiurilor alimentare. Aceste măsuri reduc riscul de dezvoltare a complicațiilor și îmbunătățesc calitatea vieții pacienților.

Exercițiul fizic regulat

Activitatea fizică moderată, practicată cel puțin 30 de minute zilnic, stimulează motilitatea intestinală și previne constipația. Exercițiile precum mersul pe jos, înotul sau yoga ajută la menținerea unei greutăți sănătoase și reduc presiunea intraabdominală. Mișcarea regulată îmbunătățește circulația sangvină la nivelul colonului și susține funcția sistemului imunitar.

Hidratarea adecvată

Consumul suficient de lichide, în special apă, este esențial pentru prevenirea constipației și menținerea unei consistențe normale a scaunului. Aportul zilnic recomandat este de minimum 2 litri de lichide, ajustat în funcție de activitatea fizică și condițiile climatice. Hidratarea optimă facilitează digestia și tranzitul intestinal.

Controlul greutății

Menținerea unei greutăți corporale normale reduce presiunea asupra peretelui intestinal și riscul de complicații. Obezitatea crește riscul de diverticulită și complică tratamentul acesteia. Scăderea în greutate trebuie realizată gradual, prin combinația dintre alimentație echilibrată și activitate fizică regulată.

Recomandări alimentare

Alimente bogate în fibre: Aportul crescut de fibre alimentare reprezintă piatra de temelie în prevenirea diverticulitei. Fibrele absorb apa, măresc volumul scaunului și facilitează tranzitul intestinal, reducând presiunea asupra peretelui intestinal. Sursele principale includ legumele, fructele proaspete, cerealele integrale și leguminoasele. Creșterea aportului de fibre trebuie făcută treptat pentru a evita disconfortul abdominal.

Cereale integrale: Cerealele integrale constituie o sursă excelentă de fibre alimentare și nutrienți esențiali pentru sănătatea intestinală. Acestea includ grâul integral, orzul, ovăzul și secara, care trebuie introduse treptat în alimentație după un episod de diverticulită. Consumul regulat de cereale integrale ajută la menținerea unui tranzit intestinal normal și reduce riscul de constipație, contribuind astfel la prevenirea formării de noi diverticuli și a complicațiilor asociate.

Fructe și legume proaspete: Fructele și legumele proaspete reprezintă componente esențiale ale unei diete sănătoase pentru prevenirea diverticulitei. Acestea furnizează atât fibre solubile cât și insolubile, vitamine, minerale și antioxidanți care susțin sănătatea intestinală. Consumul variat de fructe și legume, preferabil în stare crudă sau preparate termic ușor, asigură aportul necesar de nutrienți și menține echilibrul florei intestinale. Este important ca introducerea acestora în dietă să fie făcută gradual, mai ales după un episod acut de diverticulită.