Meniu

Eliminare rapida a lichidului ascitic: scop, precautii si procedura

Verificat medical
Ultima verificare medicală a fost facuta de Dr. Tatiana pe data de
Scris de Echipa Editoriala Med.ro, echipa multidisciplinară.

Paracenteza este o procedură medicală esențială pentru gestionarea ascitei, o acumulare anormală de lichid în cavitatea abdominală. Această intervenție implică introducerea unui ac sau cateter fin în abdomen pentru a drena excesul de lichid, oferind o ameliorare rapidă a simptomelor precum disconfortul abdominal, dificultățile respiratorii și senzația de plenitudine.

Paracenteza are atât rol diagnostic, permițând analiza lichidului pentru a determina cauza ascitei, cât și terapeutic, reducând presiunea intraabdominală și ameliorând calitatea vieții pacientului. Deși este o procedură relativ sigură, aceasta necesită o tehnică sterilă și o monitorizare atentă pentru a preveni complicațiile potențiale. În cazurile de ascită refractară, paracenteza poate deveni o componentă esențială a planului de tratament pe termen lung, oferind o soluție eficientă pentru gestionarea simptomelor și îmbunătățirea confortului pacientului.

Paracenteza: O procedură pentru gestionarea ascitei

Paracenteza reprezintă o intervenție medicală esențială în managementul ascitei, oferind atât beneficii diagnostice, cât și terapeutice. Această tehnică implică drenarea controlată a lichidului ascitic, permițând analiza sa și ameliorarea simptomelor pacientului. Procedura este crucială pentru evaluarea și tratamentul eficient al ascitei.

Definiția și scopul paracentezei

Paracenteză diagnostică: Această procedură implică extragerea unei cantități mici de lichid ascitic, de obicei între 20 și 50 ml, pentru analiză de laborator. Scopul principal este de a determina cauza ascitei și de a exclude infecțiile. Lichidul este examinat pentru celule, proteine, culturi bacteriene și, în unele cazuri, markeri tumorali. Analiza gradientului de albumină ser-ascită (GASA) este esențială pentru diferențierea între ascita cauzată de hipertensiunea portală și cea de alte origini. Paracenteza diagnostică este crucială în cazurile de ascită nou apărută sau când se suspectează complicații precum peritonita bacteriană spontană. Această procedură oferă informații vitale pentru stabilirea planului de tratament și pentru monitorizarea eficacității terapiei.

Paracenteză terapeutică: Această formă de paracenteză are ca scop principal eliminarea unei cantități mari de lichid ascitic pentru a ameliora simptomele pacientului. Se realizează de obicei când ascita este refractară la tratamentul medicamentos sau când provoacă disconfort sever. În timpul procedurii, se pot drena volume semnificative de lichid, adesea depășind 5 litri. Paracenteza terapeutică oferă o ameliorare rapidă a simptomelor precum dispneea, durerea abdominală și senzația de plenitudine. Este esențială monitorizarea atentă a pacientului în timpul și după procedură, deoarece eliminarea rapidă a unui volum mare de lichid poate duce la complicații hemodinamice. În cazurile de paracenteză cu volum mare, se recomandă adesea administrarea de albumină pentru a preveni hipovolemia și disfuncția circulatorie post-paracenteză.

Indicații pentru paracenteză

Ascită nou apărută: Paracenteza este indicată în toate cazurile de ascită nou diagnosticată pentru a determina etiologia și a ghida managementul ulterior. Această abordare este crucială deoarece ascita poate fi primul semn al unei boli grave subiacente, cum ar fi ciroza hepatică, cancerul sau insuficiența cardiacă. Analiza lichidului ascitic oferă informații valoroase despre natura sa (transsudat sau exsudat), prezența celulelor maligne sau a infecției. În plus, paracenteza diagnostică în ascita nou apărută permite evaluarea gradientului de albumină ser-ascitică, care este esențial pentru diferențierea între ascita cauzată de hipertensiunea portală și cea de alte origini. Această distincție este fundamentală pentru stabilirea strategiei terapeutice adecvate și pentru prognosticul pacientului.

Ameliorarea simptomatică: Paracenteza terapeutică este indicată în cazurile de ascită în tensiune sau când pacientul prezintă detresă respiratorie cauzată de acumularea excesivă de lichid. Ascita în tensiune poate provoca disconfort sever, durere abdominală și compromiterea funcției respiratorii prin presiunea exercitată asupra diafragmei. În aceste situații, eliminarea rapidă a lichidului ascitic oferă o ameliorare imediată a simptomelor. Paracenteza poate îmbunătăți semnificativ calitatea vieții pacientului, permițând o respirație mai ușoară și reducând disconfortul abdominal. Este important de menționat că, în cazurile de paracenteză cu volum mare (peste 5 litri), se recomandă administrarea concomitentă de albumină pentru a preveni complicațiile hemodinamice postprocedurale.

Suspiciune de infecție: Paracenteza este crucială în cazurile în care se suspectează o peritonită bacteriană spontană, o complicație gravă și potențial fatală a ascitei. Această condiție se caracterizează prin infectarea lichidului ascitic în absența unei surse evidente de infecție intraabdominală. Simptomele pot include febră, dureri abdominale și alterarea stării mintale. Paracenteza diagnostică permite prelevarea de lichid ascitic pentru analiză imediată, incluzând numărătoarea celulelor, cultura bacteriană și testarea sensibilității la antibiotice. Un număr de neutrofile peste 250 de celule pe milimetru cub în lichidul ascitic este diagnostic pentru peritonita bacteriană spontană. Diagnosticul și tratamentul prompt al acestei condiții sunt esențiale pentru îmbunătățirea prognosticului pacientului, reducând semnificativ riscul de complicații severe și mortalitate.

Contraindicații și precauții

Contraindicații absolute: Coagularea intravasculară diseminată reprezintă o contraindicație absolută pentru paracenteză din cauza riscului extrem de ridicat de sângerare necontrolată. În această condiție, sistemul de coagulare este sever compromis, iar orice procedură invazivă poate duce la hemoragii potențial fatale. Abdomenul acut chirurgical, caracterizat prin durere abdominală severă și semne de peritonită, este o altă contraindicație absolută. În aceste cazuri, paracenteza poate masca semnele clinice importante, întârziind intervenția chirurgicală necesară. Mai mult, există riscul de a perfora accidental un organ intraabdominal inflamat sau de a răspândi o infecție localizată. În ambele situații, riscurile asociate cu paracenteza depășesc semnificativ beneficiile potențiale, iar gestionarea urgentă a condiției de bază devine prioritară.

Contraindicații relative (Sarcină, Trombocitopenie severă, Raport internațional normalizat crescut): În timpul sarcinii, paracenteza trebuie efectuată cu precauție extremă, doar când beneficiile depășesc clar riscurile potențiale pentru făt. Trombocitopenia severă (număr de trombocite sub 50.000 pe microlitru) crește riscul de sângerare și poate necesita transfuzie de trombocite înainte de procedură. Un raport internațional normalizat crescut (peste 2,5) indică o coagulare deficitară și poate necesita corectare cu plasmă proaspătă congelată. În aceste situații, decizia de a efectua paracenteza trebuie luată după o evaluare atentă a raportului risc-beneficiu. Pot fi necesare măsuri suplimentare de precauție, cum ar fi utilizarea ghidajului ecografic pentru a minimiza riscul de complicații și monitorizarea atentă postprocedurală pentru detectarea precoce a eventualelor sângerări.

Procedura de paracenteză

Paracenteza este o procedură complexă care necesită o pregătire atentă, o tehnică sterilă și o monitorizare postprocedurală adecvată. Aceasta implică inserția unui ac sau cateter în cavitatea peritoneală pentru drenarea lichidului ascitic, fiind esențială atât pentru diagnostic, cât și pentru tratamentul ascitei.

Pregătirea pacientului

Consimțământul informat: Obținerea consimțământului informat este un pas crucial înainte de efectuarea paracentezei. Pacientului trebuie să i se explice în detaliu scopul procedurii, beneficiile anticipate și riscurile potențiale. Informațiile furnizate trebuie să includă descrierea procedurii, disconfortul potențial asociat, riscul de sângerare sau infecție, și posibilitatea de a necesita proceduri repetate în cazul ascitei recurente. Este important să se discute și despre alternativele la paracenteză, cum ar fi tratamentul medicamentos sau alte intervenții. Pacientul trebuie încurajat să adreseze întrebări și să-și exprime orice îngrijorări. Consimțământul trebuie documentat în scris, iar pacientul trebuie să aibă timp suficient pentru a reflecta asupra deciziei înainte de a semna formularul de consimțământ.

Poziționare: Poziționarea corectă a pacientului este crucială pentru succesul și siguranța procedurii de paracenteză. Decubitul lateral stâng este adesea preferat, deoarece permite lichidului ascitic să se acumuleze în flancul stâng, facilitând accesul și minimizând riscul de perforare a organelor interne. În această poziție, pacientul este culcat pe partea stângă, cu genunchii ușor îndoiți spre piept. Alternativ, poziția supină poate fi utilizată, în special pentru pacienții cu ascită masivă sau care nu pot tolera decubitul lateral. În poziția supină, pacientul este culcat pe spate, cu capul ușor ridicat. Indiferent de poziția aleasă, este esențial să se asigure confortul pacientului și să se mențină poziția stabilă pe tot parcursul procedurii pentru a preveni complicațiile și a facilita drenajul eficient al lichidului.

Ghidaj ecografic: Utilizarea ghidajului ecografic în timpul paracentezei a devenit standardul de aur în practica medicală modernă. Această tehnică permite vizualizarea în timp real a structurilor anatomice și a lichidului ascitic, crescând semnificativ siguranța și eficacitatea procedurii. Ecografia ajută la identificarea locului optim pentru inserția acului sau cateterului, evitând vasele de sânge, organele interne și aderențele. De asemenea, permite estimarea volumului de lichid ascitic și detectarea compartimentării acestuia. Ghidajul ecografic reduce riscul de puncție accidentală a organelor și îmbunătățește rata de succes a procedurii, în special în cazurile cu ascită minimă sau localizată. Este deosebit de utilă la pacienții obezi sau cu anatomie modificată. Utilizarea ecografiei poate reduce, de asemenea, numărul de încercări necesare pentru o paracenteză reușită, minimizând disconfortul pacientului.

Tehnică și echipament

Pregătirea câmpului steril: Asigurarea unui câmp steril este esențială pentru prevenirea infecțiilor asociate procedurii de paracenteză. Procesul începe cu spălarea mâinilor și îmbrăcarea echipamentului de protecție personală steril de către personalul medical. Zona abdominală a pacientului este curățată temeinic cu o soluție antiseptică, de obicei clorhexidină sau iod povidonă, folosind o tehnică circulară din centru spre exterior. Se aplică apoi câmpuri sterile pentru a izola zona de puncție, creând o barieră între zona sterilă și restul corpului pacientului. Toate instrumentele și materialele utilizate în procedură trebuie să fie sterile și aranjate pe o masă sterilă în apropierea pacientului. Menținerea sterilității pe tot parcursul procedurii este crucială pentru reducerea riscului de introducere a microorganismelor în cavitatea peritoneală.

Anestezie locală: Administrarea anesteziei locale este un pas important în asigurarea confortului pacientului în timpul paracentezei. Se utilizează de obicei lidocaină de 1% sau 2%, fără epinefrină. Procedura începe prin delimitarea zonei pe piele unde urmează a fi inserat acul, după care, se injectează o cantitate mică de anestezic subcutanat. Apoi, se avansează acul mai profund, infiltrând anestezicul în straturile de țesut până la nivelul peretelui abdominal anterior, inclusiv peritoneul parietal. Este important să se aspire înainte de fiecare injectare pentru a evita injectarea intravasculară accidentală. Anestezia adecvată nu doar că reduce disconfortul pacientului, dar poate preveni și mișcările involuntare care ar putea compromite procedura. Efectul anestezic local durează de obicei suficient pentru a acoperi întreaga durată a paracentezei.

Inserția acului sau cateterului: Această etapă reprezintă momentul crucial al paracentezei. Se utilizează de obicei un ac de calibru mare (de exemplu, 18G) sau un cateter special conceput pentru paracenteză. Locul de inserție este ales cu atenție, de obicei în cadranul inferior stâng al abdomenului, la aproximativ 2 cm medial și inferior de spina iliacă antero-superioară. Acul sau cateterul este introdus lent, perpendicular pe peretele abdominal, aplicând o ușoară presiune negativă. Penetrarea peritoneului este adesea simțită ca o ușoară “cedare”. Odată ce lichidul ascitic începe să curgă, acul este avansat ușor pentru a se asigura un flux constant. În cazul utilizării unui cateter, acesta este avansat peste ac, care este apoi retras. Este esențială menținerea tehnicii sterile pe tot parcursul acestui proces pentru a minimiza riscul de infecție.

Drenajul și colectarea lichidului: Odată ce acul sau cateterul este poziționat corect în cavitatea peritoneală, începe procesul de drenaj al lichidului ascitic. Pentru paracenteza diagnostică, se extrag de obicei 20-50 ml de lichid, care sunt distribuiți în recipiente sterile pentru diverse analize de laborator. În cazul paracentezei terapeutice, volumul drenat poate fi semnificativ mai mare, adesea depășind 5 litri. Drenajul se realizează fie prin gravitație, fie cu ajutorul unui sistem de aspirație cu presiune negativă redusă. Este crucial să se monitorizeze atent volumul de lichid drenat și să se evalueze continuu starea pacientului. Pentru volume mari, se recomandă administrarea concomitentă de albumină (6-8 g per litru de lichid drenat) pentru a preveni complicațiile hemodinamice. Lichidul colectat trebuie manipulat cu precauție și etichetat corespunzător pentru analizele ulterioare.

Îngrijirea postprocedurală

Monitorizarea complicațiilor: După paracenteză, pacientul trebuie monitorizat atent pentru eventuale complicații. Semnele vitale, inclusiv tensiunea arterială, frecvența cardiacă și respiratorie, trebuie verificate la intervale regulate. O atenție deosebită trebuie acordată detectării precoce a hipotensiunii, care poate indica o deplețiune de volum sau o reacție vasovagală. Locul de inserție trebuie examinat frecvent pentru semne de sângerare sau scurgere de lichid ascitic. Durerea abdominală severă sau persistentă poate sugera o perforare de organ și necesită evaluare imediată. Monitorizarea trebuie să includă și observarea semnelor de infecție, cum ar fi febra sau eritemul la locul de inserție. În cazul paracentezei cu volum mare, este esențială urmărirea nivelurilor de electroliți și a funcției renale. Orice modificare semnificativă a stării pacientului trebuie raportată prompt și gestionată corespunzător.

Pansarea locului de inserție: Îngrijirea adecvată a locului de inserție este crucială pentru prevenirea infecțiilor și a scurgerilor de lichid ascitic. După îndepărtarea acului sau cateterului, se aplică presiune directă timp de câteva minute pentru a se asigura hemostaza. Locul este apoi curățat cu o soluție antiseptică și acoperit cu un pansament steril, absorbant. Pentru paracentezele cu volum mic, un pansament simplu poate fi suficient. În cazul paracentezelor cu volum mare sau la pacienții cu risc crescut de scurgere, se poate aplica un pansament compresiv sau un dispozitiv de închidere cutanată. Pansamentul trebuie menținut uscat și curat, iar pacientul trebuie instruit să evite atingerea sau udarea acestuia. Schimbarea pansamentului se face conform indicațiilor medicului, de obicei după 24-48 de ore, sau mai devreme dacă este vizibil murdar sau umed.

Educația pacientului și urmărirea: Educația pacientului este esențială pentru gestionarea eficientă postprocedurală și prevenirea complicațiilor. Pacienții trebuie instruiți cu privire la îngrijirea locului de inserție, inclusiv menținerea pansamentului uscat și curat. Trebuie să li se explice semnele și simptomele care necesită atenție medicală imediată, cum ar fi febra, durerea abdominală severă, amețeala sau scurgerea persistentă de lichid. Este important să se discute despre posibila reacumulare a lichidului ascitic și necesitatea potențială a procedurilor repetate. Pacienții trebuie încurajați să adere la recomandările dietetice, în special restricția de sodiu, și să-și ia medicația prescrisă. Programarea unui control medical de urmărire este crucială pentru evaluarea eficacității procedurii și ajustarea planului de tratament. În timpul acestei vizite, se pot discuta rezultatele analizelor lichidului ascitic și se pot lua decizii privind managementul pe termen lung al ascitei.

Întrebări frecvente

Cât de des poate fi efectuată paracenteza?

Paracenteza poate fi efectuată ori de câte ori este necesar pentru a ameliora simptomele ascitei. Frecvența procedurii depinde de rata de reacumulare a lichidului și de starea generală a pacientului.

Este paracenteza o procedură dureroasă?

Paracenteza nu este de obicei dureroasă, deoarece se utilizează anestezie locală pentru a amorți zona de inserție. Pacienții pot simți un disconfort ușor în timpul procedurii, dar acesta este de obicei minim.

Cât lichid poate fi îndepărtat în siguranță în timpul paracentezei?

În general, se pot îndepărta în siguranță până la 5 litri de lichid ascitic într-o singură sesiune. Pentru volume mai mari, este necesară administrarea de albumină pentru a preveni complicațiile circulatorii.

Poate fi efectuată paracenteza acasă?

Paracenteza este de obicei efectuată în spital sau în clinici specializate. În cazuri selectate, pacienții pot avea un drenaj permanent instalat pentru a facilita gestionarea ascitei acasă, sub supravegherea unui medic.

Care sunt semnele de infecție după paracenteză?

Semnele de infecție includ febră, durere abdominală, roșeață sau umflături la locul de inserție și scurgerea de lichid cu miros neplăcut. Dacă observați aceste simptome, consultați imediat un medic.

Cât timp durează până când ascita reapare după paracenteză?

Timpul până la reapariția ascitei variază în funcție de cauza subiacentă și de răspunsul la tratament. În unele cazuri, lichidul poate reapărea în câteva zile sau săptămâni.

Poate paracenteza să vindece permanent ascita?

Paracenteza nu vindecă permanent ascita; aceasta oferă doar o ameliorare temporară a simptomelor. Cauza subiacentă a ascitei trebuie tratată pentru a preveni reacumularea lichidului.

Există o limită la numărul de paracenteze care pot fi efectuate?

Nu există o limită strictă la numărul de paracenteze care pot fi efectuate, dar procedurile frecvente pot duce la complicații pe termen lung. Este important să discutați cu medicul dumneavoastră despre cele mai bune opțiuni de tratament.

La ce să mă aștept în perioada de recuperare după paracenteză?

În perioada de recuperare, este posibil să simțiți un ușor disconfort la locul de inserție și să aveți nevoie de odihnă. Monitorizați semnele de infecție și urmați instrucțiunile medicului pentru îngrijirea locului de puncție.

Există restricții alimentare după paracenteză?

După paracenteză, este recomandat să urmați o dietă săracă în sodiu pentru a reduce retenția de lichide. Consultați medicul sau un dietetician pentru sfaturi personalizate privind alimentația.

Concluzie

Paracenteza reprezintă o procedură esențială în managementul ascitei, oferind ameliorare rapidă a simptomelor și informații diagnostice valoroase. Deși este o procedură relativ sigură, poate avea complicații pe termen lung care necesită monitorizare atentă și management corespunzător. Terapiile alternative și complementare, inclusiv modificările dietetice și utilizarea diureticelor, pot îmbunătăți rezultatele tratamentului. În cazurile severe, opțiuni precum șunturile portosistemice intrahepatice transjugulare sau transplantul hepatic pot oferi soluții definitive. Consultarea regulată cu medicul și urmărirea atentă a recomandărilor medicale sunt cruciale pentru gestionarea eficientă a ascitei.

Ti s-a parut folositor acest articol?

Da
Nu

Surse Articol

Harvey, J. J., Prentice, R., & George, J. (2023). Diagnostic and therapeutic abdominal paracentesis. The Medical Journal of Australia, 218(1), 18.

https://www.mja.com.au/system/files/issues/218_01/mja251795.pdf

McGibbon, A., Chen, G. I., Peltekian, K. M., & Van Zanten, S. V. (2007). An evidence-based manual for abdominal paracentesis. Digestive diseases and sciences, 52, 3307-3315.

https://link.springer.com/article/10.1007/s10620-007-9805-5

Dr. Tatiana

Consultați întotdeauna un Specialist Medical

Informațiile furnizate în acest articol au caracter informativ și educativ, și nu ar trebui interpretate ca sfaturi medicale personalizate. Este important de înțeles că, deși suntem profesioniști în domeniul medical, perspectivele pe care le oferim se bazează pe cercetări generale și studii. Acestea nu sunt adaptate nevoilor individuale. Prin urmare, este esențial să consultați direct un medic care vă poate oferi sfaturi medicale personalizate, relevante pentru situația dvs. specifică.