Fibroscan valori: interpretarea rezultatelor si ce le influenteaza

Parametrul de atenuare controlată (CAP) evaluează steatoza hepatică, cu valori normale sub 238 dB/m, iar valorile crescute indică acumulare de grăsime în ficat. Aceste măsurători ajută la monitorizarea progresiei bolii, evaluarea răspunsului la tratament și ghidarea deciziilor terapeutice, reprezentând un instrument valoros pentru managementul afecțiunilor hepatice cronice.

Înțelegerea Măsurătorilor Fibroscan

Tehnologia Fibroscan a revoluționat evaluarea afecțiunilor hepatice, oferind o alternativă neinvazivă și rapidă la biopsia hepatică tradițională. Această metodă furnizează informații valoroase despre starea ficatului și permite monitorizarea eficientă a evoluției bolilor hepatice cronice.

Ce este Tehnologia Fibroscan: Fibroscan, cunoscut și sub denumirea de elastografie hepatică tranzitorie, reprezintă o metodă imagistică avansată care utilizează ultrasunete pentru evaluarea stării ficatului. Aparatul emite unde elastice de joasă frecvență care traversează țesutul hepatic, măsurând viteza de propagare a acestora. Principiul de bază este simplu: cu cât țesutul hepatic este mai rigid din cauza fibrozei, cu atât undele se propagă mai rapid. Tehnologia permite examinarea unui volum semnificativ de țesut hepatic, oferind o imagine de ansamblu mai cuprinzătoare comparativ cu biopsia, care analizează doar o mică porțiune din ficat.

Măsurarea Rigidității Hepatice (kPa): Rigiditatea hepatică se măsoară în kilopascali (kPa) și reprezintă un indicator direct al gradului de fibroză hepatică. În timpul procedurii, aparatul efectuează minimum 10 măsurători valide pentru a asigura acuratețea rezultatului. Valorile normale ale rigidității hepatice se situează între 2 și 7 kPa. Creșterea acestor valori indică prezența fibrozei, iar gradul de creștere corelează cu severitatea afecțiunii. Această măsurătoare permite medicilor să evalueze stadiul fibrozei hepatice și să monitorizeze progresia bolii sau răspunsul la tratament fără a recurge la proceduri invazive repetate.

Scorul Parametrului de Atenuare Controlată (CAP): Parametrul de atenuare controlată (CAP) măsoară gradul de steatoză (acumulare de grăsime) în ficat și se exprimă în decibeli per metru (dB/m). Această măsurătoare se bazează pe principiul că prezența grăsimii în ficat atenuează propagarea undelor ultrasonice. Valorile CAP variază între 100 și 400 dB/m, cu valori mai mari indicând un conținut crescut de grăsime în ficat. Scorul CAP oferă medicilor posibilitatea de a evalua și monitoriza steatoza hepatică, un factor important în multe afecțiuni hepatice cronice, inclusiv boala ficatului gras non-alcoolic.

Modul de Obținere a Măsurătorilor: Procedura Fibroscan este simplă și nedureroasă. Pacientul stă întins pe spate cu brațul drept ridicat deasupra capului pentru a expune zona ficatului. Medicul aplică un gel conductor pe piele și poziționează sonda Fibroscan în spațiul intercostal drept, deasupra ficatului. Sonda emite unde elastice care traversează ficatul, iar aparatul măsoară viteza de propagare a acestora. Pentru rezultate optime, pacientul trebuie să țină respirația pentru câteva secunde în timpul fiecărei măsurători. Procedura durează aproximativ 5-10 minute și nu necesită pregătire specială, cu excepția unui repaus alimentar de 3 ore înainte de examinare pentru a evita interferențele cauzate de alimentele din stomac.

Avantaje Față de Biopsia Hepatică Tradițională: Fibroscan prezintă numeroase avantaje față de biopsia hepatică tradițională. În primul rând, este complet neinvaziv, eliminând riscurile asociate biopsiei, cum ar fi sângerarea, infecția sau durerea. Procedura este rapidă, durând doar câteva minute, comparativ cu biopsia care necesită pregătire, sedare și recuperare. Rezultatele sunt disponibile imediat, permițând medicului să discute concluziile cu pacientul în aceeași zi. Fibroscan poate fi repetat frecvent pentru monitorizarea evoluției bolii sau a răspunsului la tratament, fără riscurile asociate biopsiilor repetate. De asemenea, evaluează un volum mai mare de țesut hepatic, oferind o imagine mai reprezentativă a stării generale a ficatului.

Interpretarea Valorilor Rigidității Hepatice

Interpretarea corectă a valorilor rigidității hepatice obținute prin Fibroscan este esențială pentru evaluarea stadiului fibrozei și pentru luarea deciziilor terapeutice adecvate. Aceste valori variază în funcție de afecțiunea hepatică de bază și necesită o analiză contextuală.

Intervalul Normal de Rigiditate Hepatică (2-7 kPa)

Valorile rigidității hepatice cuprinse între 2 și 7 kPa sunt considerate normale și indică un ficat sănătos sau cu modificări minime. Acest interval reflectă absența fibrozei semnificative și corespunde stadiilor F0-F1 în sistemul de clasificare METAVIR. Pacienții cu valori în acest interval prezintă un risc scăzut de complicații hepatice și, în general, nu necesită intervenții terapeutice specifice pentru fibroză. Totuși, chiar și în cazul valorilor normale, este important să se identifice și să se trateze cauza subiacentă a afecțiunii hepatice pentru a preveni progresia spre fibroză.

Intervalul Fibrozei Moderate (7-10 kPa)

Valorile rigidității hepatice între 7 și 10 kPa indică prezența unei fibroze moderate, corespunzătoare stadiului F2 în sistemul METAVIR. Acest stadiu reprezintă un punct critic în evoluția bolii hepatice, deoarece fibroza începe să afecteze semnificativ arhitectura hepatică, dar încă poate fi reversibilă cu tratament adecvat. Pacienții cu fibroză moderată necesită o monitorizare atentă și, în funcție de etiologia bolii hepatice, pot beneficia de tratamente specifice pentru a preveni progresia spre stadii mai avansate. Acest interval este deosebit de important pentru inițierea tratamentului în hepatitele virale cronice.

Intervalul Fibrozei Severe (10-14 kPa)

Valorile cuprinse între 10 și 14 kPa sugerează prezența unei fibroze hepatice severe, corespunzătoare stadiului F3 în clasificarea METAVIR. În acest stadiu, modificările structurale ale ficatului sunt semnificative, cu formarea de septuri fibroase care alterează arhitectura normală a organului. Pacienții cu fibroză severă prezintă un risc crescut de a dezvolta complicații și de a progresa spre ciroză. Tratamentul prompt al afecțiunii hepatice subiacente este esențial pentru a încetini sau a opri progresia fibrozei. Monitorizarea regulată prin Fibroscan permite evaluarea răspunsului la tratament și ajustarea strategiei terapeutice.

Intervalul Cirozei (>14 kPa)

Valorile rigidității hepatice peste 14 kPa sunt înalt sugestive pentru prezența cirozei hepatice (stadiul F4). Ciroza reprezintă stadiul final al fibrozei hepatice, caracterizat prin distorsiunea severă a arhitecturii normale a ficatului și formarea de noduli de regenerare înconjurați de țesut fibros. Pacienții cu ciroză necesită o abordare terapeutică complexă și o monitorizare atentă pentru depistarea precoce a complicațiilor, cum ar fi hipertensiunea portală, ascita, encefalopatia hepatică sau carcinomul hepatocelular. Valorile foarte ridicate (peste 20-25 kPa) pot indica o ciroză mai avansată și un risc mai mare de complicații.

Praguri Specifice pentru Diverse Afecțiuni

Valorile pentru Hepatita B: În hepatita B cronică, interpretarea valorilor Fibroscan are particularități specifice. Fibroza semnificativă (≥F2) este sugerată de valori peste 7-8 kPa, fibroza severă (F3) de valori între 8-11 kPa, iar ciroza (F4) de valori peste 12 kPa. Aceste praguri pot varia în funcție de prezența inflamației active, care poate crește temporar rigiditatea hepatică. Monitorizarea periodică prin Fibroscan este deosebit de utilă în hepatita B pentru evaluarea progresiei bolii și pentru deciziile privind inițierea tratamentului antiviral.

Valorile pentru Hepatita C: În hepatita C cronică, pragurile pentru interpretarea rigidității hepatice sunt ușor diferite. Fibroza semnificativă (≥F2) este indicată de valori peste 7-8 kPa, fibroza severă (F3) de valori între 9-14 kPa, iar ciroza (F4) de valori peste 14 kPa. Aceste valori sunt importante pentru ghidarea deciziilor terapeutice, în special în contextul noilor tratamente antivirale cu acțiune directă. După eradicarea virusului, valorile rigidității hepatice pot scădea, reflectând ameliorarea inflamației și, potențial, regresia fibrozei.

Valorile pentru Coinfecția HIV/HCV: Pacienții cu coinfecție HIV/HCV prezintă adesea o progresie mai rapidă a fibrozei hepatice. În aceste cazuri, pragurile pentru interpretarea valorilor Fibroscan sunt ajustate: fibroza semnificativă (≥F2) este sugerată de valori peste 7 kPa, fibroza severă (F3) de valori între 11-14 kPa, iar ciroza (F4) de valori peste 14 kPa. Monitorizarea regulată prin Fibroscan este esențială pentru acești pacienți pentru a detecta precoce progresia fibrozei și pentru a optimiza strategiile terapeutice.

Valorile pentru Boala Ficatului Gras Non-alcoolic: În boala ficatului gras non-alcoolic (NAFLD), interpretarea valorilor Fibroscan trebuie să țină cont atât de rigiditatea hepatică, cât și de scorul CAP. Pentru fibroza, pragurile sunt: fibroză moderată (F2) la valori între 7,5-10 kPa, fibroză severă (F3) la 10-14 kPa și ciroză (F4) la valori peste 14 kPa. Aceste valori trebuie interpretate în contextul altor factori de risc metabolici și al gradului de steatoză evaluat prin scorul CAP.

Valorile pentru Boala Hepatică Alcoolică: În boala hepatică alcoolică, valorile rigidității hepatice pot fi mai ridicate comparativ cu alte etiologii pentru același stadiu de fibroză. Pragurile orientative sunt: fibroză moderată (F2) la valori între 7-11 kPa, fibroză severă (F3) la 11-19 kPa și ciroză (F4) la valori peste 19 kPa. Interpretarea trebuie făcută cu precauție, deoarece consumul recent de alcool poate crește temporar rigiditatea hepatică prin inflamație, fără a reflecta neapărat gradul real de fibroză.

Valorile pentru Bolile Colestatice: În bolile colestatice, cum ar fi ciroza biliară primară sau colangita sclerozantă primară, valorile rigidității hepatice pot fi influențate de colestază și inflamație. Pragurile orientative sunt: fibroză moderată (F2) la valori între 7-9 kPa, fibroză severă (F3) la 9-17 kPa și ciroză (F4) la valori peste 17 kPa. Monitorizarea acestor pacienți prin Fibroscan trebuie completată cu alte investigații pentru o evaluare comprehensivă a bolii.

Înțelegerea Valorilor Scorului CAP

Scorul parametrului de atenuare controlată (CAP) reprezintă o componentă importantă a evaluării prin Fibroscan, oferind informații valoroase despre gradul de steatoză hepatică. Interpretarea corectă a acestor valori este esențială pentru managementul pacienților cu afecțiuni hepatice.

Scorul CAP Normal (<238 dB/m): Valorile CAP sub 238 dB/m sunt considerate normale și indică absența steatozei hepatice semnificative. Ficatul normal poate conține până la 5% grăsime fără a fi considerat patologic. Pacienții cu valori în acest interval nu prezintă acumulare excesivă de grăsime în ficat și, în general, nu necesită intervenții specifice pentru steatoză. Totuși, dacă există alți factori de risc pentru boala hepatică, cum ar fi consumul excesiv de alcool sau sindromul metabolic, se recomandă monitorizarea periodică pentru a detecta precoce eventualele modificări.

Steatoză Ușoară (S1: 238-260 dB/m): Valorile CAP între 238 și 260 dB/m indică prezența unei steatoze ușoare, corespunzătoare gradului S1. Acest nivel de steatoză afectează aproximativ 11-33% din celulele hepatice. Deși steatoza ușoară poate fi reversibilă prin modificări ale stilului de viață, prezența sa semnalează un risc crescut pentru progresia spre forme mai severe de boală hepatică. Pacienții cu steatoză ușoară beneficiază de intervenții precum reducerea greutății corporale, creșterea activității fizice și optimizarea controlului factorilor de risc metabolici.

Steatoză Moderată (S2: 260-290 dB/m): Scorul CAP între 260 și 290 dB/m corespunde unei steatoze moderate (grad S2), afectând aproximativ 34-66% din celulele hepatice. Steatoza moderată reprezintă un semnal de alarmă important, indicând un risc semnificativ de progresie spre steatohepatită și fibroză. Pacienții cu steatoză moderată necesită o evaluare completă pentru identificarea și tratarea factorilor de risc asociați, precum obezitatea, diabetul zaharat și dislipidemia. Monitorizarea regulată prin Fibroscan și alte investigații este recomandată pentru a evalua răspunsul la intervențiile terapeutice și pentru a detecta precoce eventualele complicații.

Steatoză Severă (S3: >290 dB/m): Valorile CAP peste 290 dB/m indică o steatoză severă (grad S3), cu afectarea a peste 67% din celulele hepatice. Acest grad avansat de steatoză este asociat cu un risc semnificativ de progresie spre steatohepatită, fibroză și, eventual, ciroză. Pacienții cu steatoză severă necesită o abordare terapeutică agresivă, incluzând modificări substanțiale ale stilului de viață și tratamentul comorbidităților metabolice. În unele cazuri, pot fi necesare intervenții farmacologice specifice sau chiar chirurgie bariatrică pentru pacienții cu obezitate severă.

Corelația cu Procentul de Grăsime Hepatică: Scorul CAP oferă o estimare cantitativă a conținutului de grăsime din ficat, care corelează bine cu evaluarea histologică a steatozei. Fiecare creștere cu 10 dB/m a scorului CAP corespunde aproximativ unei creșteri cu 1% a conținutului de grăsime hepatică. Această corelație permite medicilor să monitorizeze modificările în timp și să evalueze răspunsul la intervențiile terapeutice. Totuși, interpretarea scorului CAP trebuie făcută în contextul clinic complet, luând în considerare și alți parametri, cum ar fi rigiditatea hepatică, markerii biochimici și factorii de risc metabolici.

Semnificația Clinică a Valorilor Fibroscan

Valorile obținute prin Fibroscan au o importanță clinică majoră, oferind informații esențiale pentru managementul pacienților cu afecțiuni hepatice cronice. Aceste măsurători influențează deciziile terapeutice și permit o abordare personalizată a fiecărui caz.

Predicția Progresiei Bolii Hepatice: Valorile Fibroscan reprezintă un instrument valoros pentru estimarea riscului de progresie a bolii hepatice. Studiile au demonstrat că pacienții cu valori crescute ale rigidității hepatice prezintă un risc mai mare de evoluție spre stadii mai avansate de fibroză și ciroză. De exemplu, în hepatita C cronică, pacienții cu valori între 7-10 kPa au un risc de aproximativ 5-10% pe an de a progresa cu un stadiu de fibroză, în timp ce cei cu valori peste 14 kPa prezintă un risc semnificativ de a dezvolta complicații ale cirozei. Aceste informații permit identificarea pacienților care necesită o monitorizare mai atentă și intervenții terapeutice mai agresive.

Monitorizarea Răspunsului la Tratament: Fibroscan oferă o metodă obiectivă și reproductibilă pentru evaluarea eficacității tratamentelor în afecțiunile hepatice. În hepatitele virale, scăderea valorilor rigidității hepatice după tratamentul antiviral indică ameliorarea inflamației și, potențial, regresia fibrozei. În boala ficatului gras non-alcoolic, reducerea scorului CAP după intervenții asupra stilului de viață confirmă diminuarea steatozei. Monitorizarea periodică prin Fibroscan permite ajustarea strategiilor terapeutice în funcție de răspunsul individual al pacientului, optimizând astfel rezultatele pe termen lung.

Evaluarea Riscului de Complicații: Valorile Fibroscan corelează cu riscul de dezvoltare a complicațiilor în bolile hepatice avansate. Studiile au arătat că pacienții cu valori peste 20-25 kPa prezintă un risc semnificativ de a dezvolta hipertensiune portală și varice esofagiene. Valori peste 30-35 kPa se asociază cu un risc crescut de decompensare hepatică, inclusiv ascită și encefalopatie. Valori foarte ridicate (peste 45-50 kPa) indică un risc substanțial de carcinom hepatocelular. Aceste informații permit implementarea strategiilor preventive și screening-ul țintit pentru complicații la pacienții cu risc crescut.

Ghidarea Deciziilor Terapeutice: Valorile Fibroscan influențează direct deciziile terapeutice în multiple afecțiuni hepatice. În hepatitele virale, stadiul fibrozei determinat prin Fibroscan este un criteriu important pentru inițierea tratamentului antiviral. În boala ficatului gras non-alcoolic, gradul steatozei și prezența fibrozei ghidează intensitatea intervențiilor asupra stilului de viață și necesitatea tratamentelor farmacologice. În bolile hepatice avansate, valorile Fibroscan ajută la stabilirea frecvenței monitorizării pentru complicații și la evaluarea candidaților pentru transplant hepatic.

Corelația cu Rezultatele Clinice: Numeroase studii au demonstrat că valorile Fibroscan corelează semnificativ cu evoluția clinică și prognosticul pacienților cu afecțiuni hepatice. Pacienții cu valori normale sau ușor crescute au, în general, un prognostic favorabil, cu risc scăzut de complicații și mortalitate legată de ficat. În schimb, valorile ridicate se asociază cu o morbiditate și mortalitate crescute. De exemplu, în ciroza hepatică, fiecare creștere cu 5 kPa a rigidității hepatice peste pragul de 14 kPa se asociază cu o creștere de aproximativ 5-10% a riscului de deces la 5 ani. Aceste corelații fac din Fibroscan un instrument valoros pentru stratificarea riscului și personalizarea abordării terapeutice.

Factori Care Afectează Acuratețea Valorilor Fibroscan

Deși Fibroscan reprezintă o metodă valoroasă pentru evaluarea neinvazivă a ficatului, există numeroși factori care pot influența acuratețea măsurătorilor. Cunoașterea acestor factori este esențială pentru interpretarea corectă a rezultatelor.

Obezitatea (IMC >30): Excesul de țesut adipos subcutanat reprezintă un obstacol semnificativ pentru propagarea undelor elastice utilizate în Fibroscan. La pacienții cu indice de masă corporală (IMC) peste 30 kg/m², stratul adipos abdominal poate atenua semnalul, reducând acuratețea măsurătorilor sau chiar făcând imposibilă obținerea unor rezultate valide. Pentru acești pacienți, se recomandă utilizarea sondei XL, special concepută pentru persoanele cu obezitate, care permite o penetrare mai profundă a undelor elastice. Chiar și cu această sondă, rata de eșec rămâne mai ridicată la pacienții cu obezitate severă (IMC >35 kg/m²).

Ascita (Lichid în Abdomen): Prezența lichidului ascitic în cavitatea abdominală interferează semnificativ cu propagarea undelor elastice, conducând la rezultate nefiabile sau imposibilitatea obținerii unor măsurători valide. Lichidul ascitic absoarbe undele elastice și împiedică evaluarea corectă a rigidității hepatice. În general, Fibroscan nu este recomandat pacienților cu ascită moderată sau severă. Pentru pacienții cu ascită minimă, măsurătorile pot fi încercate, dar rezultatele trebuie interpretate cu precauție și corelate cu alte investigații.

Spații Intercostale Înguste: Anatomia pacientului, în special lățimea spațiilor intercostale, poate influența calitatea măsurătorilor Fibroscan. Spațiile intercostale înguste limitează accesul sondei la țesutul hepatic, reducând volumul de ficat evaluat și potențial afectând reprezentativitatea rezultatelor. Această problemă este mai frecventă la pacienții vârstnici, la cei cu deformări ale cutiei toracice sau la persoanele cu constituție particulară. În aceste cazuri, operatorul trebuie să adapteze poziționarea sondei și tehnica de examinare pentru a optimiza calitatea măsurătorilor.

Inflamația Hepatică Acută: Procesele inflamatorii acute ale ficatului pot crește temporar rigiditatea hepatică, independent de gradul real de fibroză. Hepatitele acute virale, reactivările hepatitei cronice sau consumul recent de alcool pot determina creșteri semnificative ale valorilor Fibroscan, conducând la supraestimarea gradului de fibroză. De exemplu, valorile transaminazelor de peste 3-5 ori limita superioară a normalului se asociază frecvent cu creșteri ale rigidității hepatice cu 1,5-2 kPa sau chiar mai mult. În aceste situații, se recomandă repetarea examinării după rezoluția procesului inflamator acut.

Congestia Hepatică: Afecțiunile care determină congestie venoasă hepatică, precum insuficiența cardiacă dreaptă, sindromul Budd-Chiari sau obstrucția venelor hepatice, pot crește semnificativ rigiditatea hepatică. Acumularea de sânge în ficat modifică proprietățile elastice ale țesutului, conducând la valori crescute ale Fibroscan care nu reflectă gradul real de fibroză. În aceste cazuri, valorile pot fluctua în funcție de statusul hemodinamic al pacientului și de eficacitatea tratamentului pentru afecțiunea cardiacă subiacentă. Interpretarea rezultatelor trebuie făcută în contextul clinic complet și, eventual, corelată cu alte metode de evaluare a fibrozei.

Obstrucția Biliară: Colestaza extrahepatică, cauzată de obstrucția căilor biliare, poate determina creșteri semnificative ale rigidității hepatice. Acumularea de bilă în ficat modifică proprietățile mecanice ale țesutului, conducând la valori Fibroscan fals crescute. Acest efect este mai pronunțat în obstrucțiile acute și se poate ameliora parțial după rezoluția colestazei. La pacienții cu suspiciune de obstrucție biliară, interpretarea valorilor Fibroscan trebuie făcută cu prudență și completată cu investigații imagistice specifice pentru evaluarea căilor biliare.

Prezența Tumorilor: Leziunile focale hepatice, benigne sau maligne, pot influența măsurătorile Fibroscan, în special dacă sunt localizate în zona evaluată de sondă. Tumorile au proprietăți elastice diferite față de țesutul hepatic normal, conducând la rezultate heterogene și potențial nereprezentative pentru starea generală a ficatului. În cazul pacienților cu tumori hepatice cunoscute, se recomandă poziționarea atentă a sondei pentru a evita zona tumorală sau, în unele cazuri, utilizarea altor metode de evaluare a fibrozei.

Pregătirea pentru un Test Fibroscan

Pregătirea adecvată pentru examinarea Fibroscan este esențială pentru obținerea unor rezultate precise și fiabile. Respectarea recomandărilor înainte de procedură poate influența semnificativ calitatea măsurătorilor.

Cerințe de Repaus Alimentar: Pentru rezultate optime, pacienții trebuie să respecte un repaus alimentar de cel puțin 3 ore înainte de examinarea Fibroscan. Alimentele și băuturile pot influența temporar rigiditatea hepatică prin modificarea fluxului sanguin portal și a activității metabolice hepatice. Studiile au arătat că o masă bogată poate crește valorile rigidității hepatice cu până la 1-2 kPa pentru câteva ore. Este permisă consumarea unei cantități mici de apă plată, dar trebuie evitate băuturile carbogazoase, cafeina, alcoolul și mesele copioase în ziua examinării. Pentru pacienții programați după-amiaza, se recomandă un mic dejun ușor și apoi repaus alimentar până la examinare.

Considerații privind Medicația: Majoritatea medicamentelor pot fi administrate normal în ziua examinării Fibroscan, cu excepția celor care pot influența direct fluxul sanguin hepatic sau funcția hepatică. Medicamentele vasoactive, cum ar fi beta-blocantele, pot fi luate conform programului obișnuit, deoarece întreruperea lor ar putea fi mai dăunătoare decât potențialul efect asupra măsurătorilor. Analgezicele și medicamentele pentru afecțiuni cronice non-hepatice pot fi administrate cu puțină apă. Totuși, este important ca pacienții să informeze medicul despre toate medicamentele pe care le iau, deoarece unele pot necesita ajustări specifice. În cazul studiilor clinice sau al evaluărilor seriate, se recomandă menținerea unui regim medicamentos constant pentru a asigura comparabilitatea rezultatelor.

Îmbrăcăminte: Pentru examinarea Fibroscan, pacienții trebuie să poarte haine comode și lejere, care permit accesul ușor la zona abdominală superioară dreaptă. Sunt recomandate bluze sau cămăși care se pot ridica cu ușurință, evitând rochiile întregi sau hainele într-o singură piesă. Bijuteriile mari sau accesoriile din zona toracelui și abdomenului trebuie îndepărtate înainte de procedură. Hainele strâmte, cum ar fi corsetele sau centurile, trebuie evitate, deoarece pot comprima zona abdominală și pot afecta poziționarea sondei. Pentru confortul pacientului, se recomandă îmbrăcăminte în straturi, care poate fi ajustată în funcție de temperatura din camera de examinare.

Durata Procedurii: Examinarea Fibroscan este o procedură rapidă, durând în general între 5 și 15 minute. Timpul total petrecut în clinică poate fi de aproximativ 30-45 de minute, incluzând pregătirea, completarea formularelor și discuția cu medicul. Procedura în sine constă în obținerea a minimum 10 măsurători valide, ceea ce durează de obicei 5-10 minute. În cazul pacienților cu anatomie dificilă sau cu factori care complică examinarea (obezitate, spații intercostale înguste), procedura poate dura puțin mai mult. Pacienții trebuie informați că, deși rapidă, procedura necesită cooperare prin menținerea poziției și reținerea respirației pentru scurte perioade în timpul măsurătorilor.

Așteptări în Timpul Testului: În timpul examinării Fibroscan, pacientul va fi rugat să se întindă pe spate pe masa de examinare, cu brațul drept ridicat și plasat sub cap pentru a expune zona intercostală dreaptă. Medicul va aplica un gel conductor pe piele și va poziționa sonda Fibroscan între coastele din partea dreaptă, deasupra ficatului. Pacientul va simți o ușoară presiune a sondei pe piele și o vibrație ușoară, nedureroasă, în timpul fiecărei măsurători. Pentru fiecare măsurătoare, pacientul va fi rugat să-și țină respirația pentru câteva secunde, fără a inspira sau expira profund. Procedura nu cauzează durere, doar un ușor disconfort datorat presiunii sondei. După obținerea unui număr suficient de măsurători valide, procedura se încheie, iar pacientul poate reveni imediat la activitățile obișnuite, fără restricții.