Principalele cauze ale gastritei atrofice sunt infecția cronică cu bacteria Helicobacter pylori și reacțiile autoimune îndreptate împotriva celulelor stomacului. Diagnosticul precoce și tratamentul adecvat sunt esențiale pentru prevenirea complicațiilor precum anemia pernicioasă, carcinomul gastric sau tumorile neuroendocrine. Gestionarea gastritei atrofice implică tratarea cauzei subiacente, suplimentarea nutrienților deficitari și monitorizarea atentă pentru detectarea eventualelor modificări precanceroase.
Tipurile de gastrită atrofică
Gastrita atrofică metaplazică de mediu (EMAG): Acest tip de gastrită atrofică este cauzat în principal de factori de mediu, cel mai frecvent de infecția cronică cu bacteria Helicobacter pylori. EMAG se caracterizează prin atrofia progresivă a mucoasei gastrice, care începe de obicei în regiunea antrală a stomacului și se extinde treptat către corpul gastric. Procesul inflamator cronic indus de H. pylori duce la pierderea treptată a glandelor gastrice normale și la înlocuirea lor cu țesut metaplazic intestinal sau pseudopiloric. Această formă de gastrită atrofică este considerată multifocală, deoarece afectează diferite regiuni ale stomacului în mod neuniform. EMAG este asociată cu un risc crescut de dezvoltare a cancerului gastric, în special a tipului intestinal de adenocarcinom gastric. Eradicarea infecției cu H. pylori în stadiile incipiente ale EMAG poate încetini sau chiar opri progresia bolii, subliniind importanța diagnosticului și tratamentului precoce.
Gastrita atrofică autoimună: Această formă de gastrită atrofică apare atunci când sistemul imunitar al organismului atacă în mod eronat celulele stomacului. Procesul autoimun vizează în special celulele parietale din mucoasa gastrică, care sunt responsabile pentru producerea factorului intrinsec și a acidului clorhidric. Distrugerea progresivă a acestor celule duce la atrofia mucoasei gastrice, în special în regiunea corpului și fundului stomacului. Gastrita atrofică autoimună este adesea asociată cu alte afecțiuni autoimune, cum ar fi tiroidita Hashimoto sau diabetul de tip 1. O consecință frecventă a acestei afecțiuni este anemia pernicioasă, cauzată de deficitul de vitamina B12 rezultat din lipsa factorului intrinsec. Pacienții cu gastrită atrofică autoimună prezintă un risc crescut de dezvoltare a tumorilor neuroendocrine gastrice și a adenocarcinomului gastric.
Gastrita atrofică multifocală sau gastrita de tip B: Această formă de gastrită atrofică este caracterizată prin prezența mai multor focare de atrofie în diferite regiuni ale stomacului. Gastrita atrofică multifocală este cel mai frecvent asociată cu infecția cronică cu Helicobacter pylori, dar poate fi influențată și de alți factori de mediu. Procesul de atrofie începe de obicei în regiunea antrală a stomacului și se extinde treptat către corpul gastric. Pe măsură ce boala progresează, apar zone de metaplazie intestinală și pseudopilorică în mucoasa gastrică atrofiată. Această formă de gastrită atrofică este considerată un factor de risc important pentru dezvoltarea cancerului gastric de tip intestinal. Diagnosticul precoce și tratamentul infecției cu Helicobacter pylori pot ajuta la prevenirea progresiei bolii și la reducerea riscului de complicații pe termen lung.
Simptome și complicații ale gastritei atrofice
Gastrita atrofică poate prezenta o gamă largă de manifestări clinice, de la forme asimptomatice până la simptome severe și complicații potențial grave. Severitatea simptomelor variază în funcție de gradul de atrofie gastrică, etiologia subiacentă și prezența complicațiilor asociate. Recunoașterea precoce a semnelor și simptomelor este crucială pentru diagnosticul și managementul adecvat al acestei afecțiuni.
Simptome comune
Durere și disconfort abdominal: Acestea sunt simptome frecvente în gastrita atrofică, deși intensitatea lor poate varia semnificativ de la un pacient la altul. Disconfortul este adesea localizat în epigastru sau în partea superioară a abdomenului și poate fi descris ca o senzație de arsură, plenitudine sau presiune. În unele cazuri, durerea poate fi difuză sau poate iradia către spate. Intensitatea simptomelor poate fluctua în funcție de consumul de alimente, unii pacienți raportând o ameliorare temporară după masă, în timp ce alții pot experimenta o agravare. Durerea poate fi mai pronunțată noaptea sau pe stomacul gol. Este important de menționat că, în stadiile avansate ale gastritei atrofice, când producția de acid gastric este semnificativ redusă, durerea poate deveni mai puțin proeminentă sau chiar absentă.
Greață și vărsături: Acestea sunt simptome comune în gastrita atrofică, reflectând disfuncția stomacului și modificările în procesul de digestie. Greața poate fi persistentă sau intermitentă și este adesea exacerbată de mirosuri puternice sau de vederea anumitor alimente. Vărsăturile, deși mai puțin frecvente decât greața, pot apărea în cazuri mai severe și pot conține resturi alimentare parțial digerate sau bilă. În gastrita atrofică autoimună, greața și vărsăturile pot fi asociate cu deficiența de vitamina B12, care poate afecta sistemul nervos și echilibrul. Este important de monitorizat frecvența și severitatea acestor simptome, deoarece vărsăturile persistente pot duce la deshidratare și dezechilibre electrolitice. În plus, prezența sângelui în vomă (hematemeza) poate indica complicații grave, cum ar fi ulcerațiile sau sângerările gastrice, și necesită evaluare medicală imediată.
Pierderea poftei de mâncare (anorexia) și scăderea în greutate: Acestea sunt simptome frecvente în gastrita atrofică, în special în stadiile avansate ale bolii. Anorexia poate fi cauzată de disconfortul abdominal, greață sau de modificările în percepția gustului și mirosului asociate cu deficiențele nutriționale. Pacienții pot raporta o senzație de sațietate precoce sau o aversiune față de anumite alimente. Scăderea în greutate poate fi graduală sau rapidă și poate fi semnificativă în cazurile severe. Aceasta poate rezulta din reducerea aportului alimentar, malabsorbția nutrienților datorită atrofiei mucoasei gastrice sau o combinație a acestor factori. În gastrita atrofică autoimună, deficiența de vitamina B12 poate contribui la pierderea în greutate prin afectarea metabolismului. Este esențial să se monitorizeze atent greutatea pacienților și să se evalueze cauzele subiacente ale pierderii în greutate pentru a preveni complicațiile asociate malnutriției.
Complicații ale gastritei atrofice asociate cu infecția cu Helicobacter pylori
Ulcere peptice: Acestea reprezintă o complicație semnificativă a gastritei atrofice asociate cu infecția cu Helicobacter pylori. Aceste leziuni apar ca rezultat al dezechilibrului între factorii agresivi (acidul gastric și pepsina) și factorii protectori ai mucoasei gastrice. În gastrita atrofică, inflamația cronică și deteriorarea mucoasei gastrice cresc susceptibilitatea la formarea ulcerelor. Ulcerele pot apărea atât în stomac (ulcere gastrice), cât și în prima parte a intestinului subțire (ulcere duodenale). Simptomele tipice includ dureri abdominale intense, care se pot agrava între mese sau noaptea. Complicațiile ulcerelor peptice pot fi severe, incluzând sângerări gastrointestinale, perforații și obstrucții gastrice. Tratamentul implică eradicarea infecției cu Helicobacter pylori, administrarea de medicamente care reduc aciditatea gastrică și protejarea mucoasei gastrice.
Anemia feriprivă: Această afecțiune este o complicație frecventă a gastritei atrofice asociate cu infecția cu Helicobacter pylori. Ea apare ca rezultat al mai multor factori. În primul rând, inflamația cronică a mucoasei gastrice poate duce la sângerări microscopice, care, în timp, pot cauza pierderi semnificative de fier. În al doilea rând, atrofia mucoasei gastrice afectează producția de acid clorhidric, care este esențial pentru absorbția eficientă a fierului din alimentație. Reducerea acidității gastrice poate duce la o absorbție inadecvată a fierului, chiar și atunci când aportul alimentar este adecvat. Simptomele anemiei feriprive includ oboseală, slăbiciune, paloare a pielii și mucoaselor, și în cazuri severe, tahicardie și dispnee. Diagnosticul se bazează pe analize de sânge care arată niveluri scăzute de hemoglobină și fier seric. Tratamentul implică suplimentarea cu fier și abordarea cauzei subiacente prin eradicarea infecției cu Helicobacter pylori și gestionarea gastritei atrofice.
Complicații ale gastritei atrofice autoimune
Deficiența de vitamina B12 și anemia pernicioasă: Acestea sunt complicații majore ale gastritei atrofice autoimune. În această afecțiune, sistemul imunitar atacă celulele parietale ale stomacului, care sunt responsabile pentru producerea factorului intrinsec, o proteină esențială pentru absorbția vitaminei B12. Fără factor intrinsec, organismul nu poate absorbi eficient vitamina B12 din alimente sau suplimente orale. Deficiența de vitamina B12 duce la anemia pernicioasă, caracterizată prin producția de globule roșii mari și imature (megaloblaști). Simptomele includ oboseală extremă, slăbiciune, dispnee și palpitații. Pe lângă manifestările hematologice, deficiența de vitamina B12 poate afecta sistemul nervos, ducând la neuropatie periferică și simptome neurologice. Diagnosticul se bazează pe niveluri scăzute de vitamina B12 în sânge și prezența anticorpilor anti-factor intrinsec. Tratamentul implică administrarea pe viață de injecții cu vitamina B12 pentru a evita necesitatea absorbției intestinale.
Simptome neurologice (furnicături, amorțeală, confuzie): Acestea sunt o complicație gravă a gastritei atrofice autoimune, în special în cazurile de deficiență severă și prelungită de vitamina B12. Vitamina B12 joacă un rol crucial în menținerea sănătății sistemului nervos, fiind esențială pentru sinteza mielinei, care învelește și protejează nervii. Deficiența poate duce la demielinizare, afectând transmiterea impulsurilor nervoase. Pacienții pot experimenta furnicături și amorțeală, în special la nivelul mâinilor și picioarelor, un simptom cunoscut sub numele de parestezii. Aceste senzații pot progresa către o neuropatie periferică mai severă, afectând echilibrul și coordonarea. Confuzia mentală, pierderea memoriei și chiar simptome psihiatrice precum depresia sau psihoza pot apărea în cazurile avansate. În situații severe, deficiența poate duce la degenerarea combinată subacută a măduvei spinării, o afecțiune neurologică gravă. Diagnosticul precoce și tratamentul prompt cu suplimente de vitamina B12 sunt esențiale pentru prevenirea sau ameliorarea acestor complicații neurologice.
Risc crescut de cancer gastric și tumori neuroendocrine
Gastrita atrofică, indiferent de etiologie, este asociată cu un risc semnificativ crescut de dezvoltare a cancerului gastric și a tumorilor neuroendocrine. Procesul de atrofie și metaplazie intestinală creează un mediu propice pentru transformarea malignă a celulelor mucoasei gastrice. În cazul gastritei atrofice asociate cu infecția cu Helicobacter pylori, riscul de cancer gastric de tip intestinal este deosebit de ridicat. Pentru gastrita atrofică autoimună, există un risc crescut atât pentru adenocarcinom, cât și pentru tumori neuroendocrine gastrice (în special tipul I). Hipergastrinemia cronică, rezultată din pierderea celulelor parietale, stimulează proliferarea celulelor semănătoare enterocromafinei (ECL), putând duce la dezvoltarea tumorilor neuroendocrine. Supravegherea endoscopică regulată este esențială pentru detectarea precoce a leziunilor precanceroase sau a tumorilor incipiente, permițând intervenția terapeutică promptă și îmbunătățirea prognosticului.
Tratamentul și managementul gastritei atrofice
Tratamentul gastritei atrofice se concentrează pe abordarea cauzei subiacente, ameliorarea simptomelor și prevenirea complicațiilor. Strategiile terapeutice includ eradicarea infecției cu Helicobacter pylori, suplimentarea nutrițională și monitorizarea atentă pentru detectarea precoce a potențialelor complicații. Managementul pe termen lung este esențial pentru îmbunătățirea calității vieții pacienților și reducerea riscului de progresie către cancer gastric.
Terapia de eradicare a infecției cu Helicobacter pylori
Antibiotice și inhibitori ai pompei de protoni: Tratamentul de eradicare a infecției cu Helicobacter pylori în gastrita atrofică implică o combinație de antibiotice și inhibitori ai pompei de protoni. Schema terapeutică standard include de obicei două antibiotice (cum ar fi amoxicilina și claritromicina) și un inhibitor al pompei de protoni (de exemplu, omeprazol sau esomeprazol). Această triplă terapie este administrată tipic pentru 10-14 zile. În cazurile de rezistență la antibiotice sau eșec al tratamentului inițial, se pot utiliza scheme alternative, cum ar fi terapia cvadruplă cu bismut. Inhibitorii pompei de protoni joacă un rol crucial nu doar în reducerea acidității gastrice, ci și în creșterea eficacității antibioticelor prin modificarea mediului gastric. Este esențial ca pacienții să respecte cu strictețe schema de tratament prescrisă pentru a maximiza șansele de eradicare completă a bacteriei și pentru a preveni dezvoltarea rezistenței la antibiotice.
Confirmarea eradicării cu succes: După finalizarea terapiei de eradicare a infecției cu Helicobacter pylori, este crucial să se confirme succesul tratamentului. Această verificare se efectuează de obicei la cel puțin 4 săptămâni după încheierea antibioterapiei, pentru a evita rezultatele fals negative. Există mai multe metode de confirmare a eradicării, fiecare cu avantaje și limitări specifice. Testul respirator cu uree este considerat standardul de aur datorită sensibilității și specificității sale ridicate. Acesta implică ingerarea de uree marcată cu carbon-13 sau carbon-14 și măsurarea ulterioară a dioxidului de carbon expirat. Alternativ, se poate efectua un test antigen fecal, care detectează prezența antigenelor bacteriene în scaun. În anumite cazuri, în special la pacienții cu risc crescut de cancer gastric, se poate recomanda o endoscopie de control cu biopsii pentru confirmarea histologică a eradicării și evaluarea modificărilor mucoasei gastrice.
Suplimentarea nutrițională
Injecții cu vitamina B12 pentru gastrita atrofică autoimună: În gastrita atrofică autoimună, administrarea injecțiilor cu vitamina B12 este esențială pentru prevenirea și tratarea deficienței de vitamina B12 și a complicațiilor asociate, cum ar fi anemia pernicioasă și simptomele neurologice. Injecțiile intramusculare sunt preferate deoarece eludează necesitatea absorbției intestinale, care este compromisă în această afecțiune din cauza lipsei factorului intrinsec. Protocolul tipic începe cu injecții frecvente (de exemplu, zilnic sau săptămânal) pentru a corecta deficitul, urmate de o fază de întreținere cu injecții lunare sau trimestriale. Doza și frecvența sunt ajustate în funcție de nivelurile serice de vitamina B12 și de răspunsul clinic al pacientului. Este important ca tratamentul să fie continuat pe termen lung, deoarece întreruperea poate duce la reapariția deficienței și a simptomelor asociate.
Suplimentarea cu fier pentru anemia feriprivă: Anemia feriprivă este o complicație frecventă a gastritei atrofice, în special în cazurile asociate cu infecția cu Helicobacter pylori. Suplimentarea cu fier este esențială pentru corectarea deficitului și ameliorarea simptomelor anemiei. Preparatele orale de fier, cum ar fi sulfatul feros sau gluconatul feros, sunt de obicei prima linie de tratament. Acestea trebuie administrate între mese pentru o absorbție optimă, deși pot cauza efecte secundare gastrointestinale la unii pacienți. În cazurile de anemie severă sau de absorbție inadecvată a fierului oral, se poate recurge la administrarea intravenoasă de fier. Este important să se monitorizeze nivelurile de hemoglobină și feritină pentru a evalua răspunsul la tratament și a ajusta doza în consecință. Suplimentarea cu fier trebuie continuată până la corectarea anemiei și refacerea depozitelor de fier, proces care poate dura mai multe luni.
Supravegherea și monitorizarea endoscopică
Evaluarea endoscopică regulată pentru riscul de cancer gastric: Evaluarea endoscopică regulată este esențială în managementul pe termen lung al pacienților cu gastrită atrofică, datorită riscului crescut de dezvoltare a cancerului gastric. Această procedură permite detectarea precoce a leziunilor precanceroase sau a cancerului gastric incipient, crescând semnificativ șansele de tratament curativ. În timpul endoscopiei, medicul examinează atent întreaga suprafață a mucoasei gastrice, utilizând tehnici avansate precum cromoendoscopia sau imagistica cu bandă îngustă pentru a evidenția modificările subtile ale mucoasei. Se acordă o atenție deosebită zonelor cu atrofie severă sau metaplazie intestinală, care prezintă cel mai mare risc de transformare malignă. Biopsiile sunt prelevate sistematic din zonele suspecte, precum și din regiunile predefinite conform protocoalelor de supraveghere. Această abordare permite nu doar detectarea leziunilor, ci și monitorizarea progresiei bolii în timp.
Intervalele de supraveghere bazate pe severitatea și extinderea atrofiei: Frecvența supravegherii endoscopice în gastrita atrofică este determinată de severitatea și extinderea atrofiei, precum și de prezența altor factori de risc. Pacienții cu atrofie ușoară sau moderată, limitată la antru, pot necesita endoscopii la intervale de 3-5 ani. În cazul atrofiei severe sau extinse, care implică atât antrul, cât și corpul gastric, intervalele de supraveghere pot fi reduse la 1-3 ani. Prezența metaplaziei intestinale extensive sau a displaziei necesită o monitorizare și mai atentă, cu endoscopii anuale sau chiar mai frecvente. Sistemele de stadializare precum OLGA (Operative Link on Gastritis Assessment) sau OLGIM (Operative Link on Gastric Intestinal Metaplasia Assessment) sunt utilizate pentru a ghida deciziile privind intervalele de supraveghere. Este important ca aceste intervale să fie personalizate în funcție de profilul individual de risc al fiecărui pacient, luând în considerare factori precum istoricul familial de cancer gastric sau prezența altor comorbidități.
Modificări ale stilului de viață
Renunțarea la fumat: Această acțiune este o componentă crucială în managementul gastritei atrofice și în reducerea riscului de cancer gastric. Fumatul este un factor de risc bine cunoscut pentru dezvoltarea și progresia gastritei atrofice, precum și pentru cancerul gastric. Acesta crește inflamația mucoasei gastrice, interferează cu procesele de vindecare și poate exacerba simptomele gastritei. În plus, fumatul reduce eficacitatea tratamentului de eradicare a infecției cu Helicobacter pylori. Pacienții trebuie încurajați și sprijiniți în eforturile lor de a renunța la fumat. Acest lucru poate implica consiliere comportamentală, terapie de substituție nicotinică sau medicamente prescrise pentru renunțarea la fumat. Beneficiile renunțării la fumat sunt multiple, incluzând îmbunătățirea sănătății generale, reducerea riscului de complicații și potențial încetinirea progresiei gastritei atrofice.
Reducerea aportului de sare: Reducerea consumului de sare joacă un rol important în managementul gastritei atrofice și în prevenirea cancerului gastric. Un aport ridicat de sare este asociat cu creșterea inflamației mucoasei gastrice, exacerbarea atrofiei și un risc crescut de dezvoltare a cancerului gastric. Pacienții sunt sfătuiți să limiteze consumul de alimente bogate în sare, cum ar fi alimentele procesate, conservele și mezelurile. În schimb, trebuie încurajată o dietă bogată în alimente proaspete, cu un conținut scăzut de sodiu. Tehnici precum utilizarea de condimente și ierburi aromatice în locul sării pentru a îmbunătăți gustul mâncărurilor pot fi recomandate. Educația nutrițională joacă un rol crucial în acest proces, ajutând pacienții să înțeleagă importanța reducerii aportului de sare și oferindu-le strategii practice pentru a implementa aceste modificări în dieta lor zilnică.
Creșterea consumului de fructe și legume: Creșterea consumului de fructe și legume joacă un rol crucial în managementul gastritei atrofice și în reducerea riscului de cancer gastric. Aceste alimente sunt bogate în antioxidanți, vitamine și fibre, care pot ajuta la protejarea mucoasei gastrice și la reducerea inflamației. Antioxidanții, cum ar fi vitamina C și E, pot neutraliza radicalii liberi și pot reduce stresul oxidativ la nivelul celulelor stomacului. Fibrele alimentare pot ajuta la menținerea unei flore intestinale sănătoase și pot contribui la eliminarea toxinelor din organism. Se recomandă consumul unei varietăți de fructe și legume colorate, pentru a beneficia de o gamă largă de nutrienți. În special, legumele crucifere (broccoli, varză, conopidă) și fructele de pădure sunt cunoscute pentru proprietățile lor antiinflamatorii și potențialul antitumoral. Încorporarea acestor alimente în dieta zilnică poate avea beneficii semnificative pentru sănătatea gastrică și pentru prevenirea complicațiilor gastritei atrofice.