Cauzele principale includ infecția cu bacteria Helicobacter pylori, consumul excesiv de medicamente antiinflamatoare nesteroidiene și refluxul biliar. Deși de multe ori este o afecțiune ușoară și temporară, gastrita duodenală netratată poate duce la complicații precum ulcere sau sângerări. Diagnosticul se bazează pe simptome, teste de laborator și endoscopie, iar tratamentul implică de obicei medicamente pentru reducerea acidității gastrice, antibiotice în cazul infecției cu H. pylori și modificări ale stilului de viață. Cu îngrijire adecvată și urmarea recomandărilor medicale, majoritatea persoanelor cu gastrită duodenală se recuperează complet.
Simptomele gastritei și duodenitei
Gastrita și duodenita se manifestă printr-o varietate de simptome care pot varia în intensitate și durată. Aceste simptome pot fi subtile și nespecifice în stadiile incipiente, dar pot deveni mai pronunțate pe măsură ce afecțiunea progresează, afectând semnificativ calitatea vieții pacienților.
Simptome comune
Durere sau disconfort abdominal: Acestea reprezintă unul dintre cele mai frecvente simptome ale gastritei și duodenitei. Durerea se manifestă de obicei în partea superioară a abdomenului, în zona epigastrică, și poate varia de la o senzație ușoară de arsură sau presiune până la dureri acute și intense. Caracterul durerii poate fi diferit în funcție de cauza subiacentă și de severitatea inflamației. În cazul gastritei, durerea este adesea descrisă ca o senzație de arsură sau de „foame dureroasă”, care poate fi ameliorată temporar de consumul de alimente sau antiacide. În duodenită, durerea poate fi mai pronunțată la câteva ore după mese sau noaptea. Intensitatea și durata durerii pot varia, unii pacienți experimentând episoade scurte și intermitente, în timp ce alții pot avea dureri persistente care durează zile sau săptămâni.
Greață și vărsături: Acestea sunt simptome frecvente ale gastritei și duodenitei, reflectând iritarea și inflamația mucoasei gastrice și duodenale. Greața poate fi constantă sau intermitentă și este adesea descrisă ca o senzație neplăcută în partea superioară a abdomenului sau în gât, însoțită de dorința de a vomita. Vărsăturile, atunci când apar, pot conține alimente parțial digerate, lichide gastrice acide sau, în cazuri mai severe, sânge sau material cu aspect de zaț de cafea (indicând sângerare digestivă superioară). Aceste simptome pot fi exacerbate de anumite alimente, în special cele picante, grase sau acide, precum și de consumul de alcool sau cafea. Greața și vărsăturile persistente pot duce la deshidratare și dezechilibre electrolitice, necesitând atenție medicală promptă.
Balonare și indigestie: Acestea sunt simptome comune ale gastritei și duodenitei, care pot afecta semnificativ confortul digestiv al pacienților. Balonarea se manifestă prin senzația de plenitudine sau distensie abdominală, adesea însoțită de disconfort sau durere. Aceasta poate fi cauzată de acumularea excesivă de gaze în tractul digestiv sau de modificări ale motilității gastrice și intestinale. Indigestia, cunoscută și sub numele de dispepsie, se caracterizează prin disconfort sau durere în partea superioară a abdomenului, senzație de arsură, greață și sațietate precoce. Aceste simptome pot apărea în timpul sau imediat după mese și pot persista pentru perioade variabile. Balonarea și indigestia pot fi exacerbate de consumul de alimente greu digerabile, mese copioase sau mâncatul rapid.
Pierderea poftei de mâncare: Pierderea poftei de mâncare, sau anorexia, este un simptom frecvent întâlnit în gastrita și duodenita, care poate avea consecințe semnificative asupra stării nutriționale a pacientului. Acest simptom se manifestă prin reducerea dorinței de a mânca și poate fi însoțit de senzația de sațietate precoce, chiar și după consumul unor cantități mici de alimente. Pierderea poftei de mâncare poate fi cauzată de disconfortul abdominal, greața persistentă sau de modificările în percepția gustului și mirosului asociate cu inflamația tractului digestiv superior. În cazurile severe sau prelungite, acest simptom poate duce la scădere în greutate și deficiențe nutriționale. Este important ca pacienții care experimentează o pierdere semnificativă a poftei de mâncare să fie monitorizați îndeaproape, deoarece aceasta poate fi un indicator al severității bolii sau al prezenței unor complicații.
Simptome severe
Sângerare (Hematemeză sau melenă): Aceasta reprezintă o complicație severă a gastritei și duodenitei, manifestându-se prin hematemeză (vărsături cu sânge) sau melenă (scaune negre, tăciunoase). Hematemeza apare atunci când sângerarea este activă și abundentă, iar sângele este eliminat prin vărsături. Acesta poate fi roșu aprins sau poate avea aspect de zaț de cafea, dacă a fost parțial digerat de acidul gastric. Melena, caracterizată prin scaune negre și lipicioase, indică o sângerare mai lentă sau o sângerare care a avut loc în porțiunea superioară a tractului digestiv. Ambele forme de sângerare sunt considerate urgențe medicale și necesită intervenție imediată. Cauzele pot include eroziuni severe ale mucoasei, ulcere sau leziuni ale vaselor de sânge din stomac sau duoden. Pacienții pot prezenta și simptome asociate precum slăbiciune, amețeli sau palpitații, indicând o posibilă anemie secundară pierderii de sânge.
Anemia: Aceasta este o complicație frecventă și potențial gravă a gastritei și duodenitei cronice, în special când acestea sunt asociate cu sângerări oculte sau malabsorbție. În cazul gastritei atrofice autoimune, anemia poate fi cauzată de deficitul de vitamina B12, datorită reducerii producției de factor intrinsec necesar absorbției acestei vitamine. Simptomele anemiei includ oboseală persistentă, slăbiciune, paloare a pielii și mucoaselor, dispnee la efort și, în cazuri severe, tahicardie sau palpitații. Anemia se poate dezvolta insidios, pacienții adaptându-se treptat la niveluri scăzute de hemoglobină. În cazul anemiei feriprive cauzate de sângerări cronice, pot apărea simptome precum pică (dorința de a consuma substanțe nealimentare) sau modificări ale unghiilor și părului. Diagnosticul se bazează pe analize de sânge, iar tratamentul implică atât corectarea cauzei subiacente, cât și suplimentarea cu fier sau vitamina B12, în funcție de tipul anemiei.
Pierdere în greutate neintenționată: Aceasta este un simptom alarmant al gastritei și duodenitei severe sau cronice, putând indica o afectare semnificativă a funcției digestive. Ea se definește ca o scădere de peste 5% din greutatea corporală într-o perioadă de 6-12 luni, fără o modificare intenționată a dietei sau a activității fizice. Cauzele includ reducerea aportului alimentar datorită durerii, greței sau pierderii poftei de mâncare, malabsorbția nutrienților cauzată de inflamația cronică a mucoasei digestive, sau un metabolism crescut asociat cu procesul inflamator. În cazuri severe, pierderea în greutate poate duce la malnutriție, slăbiciune musculară și scăderea imunității. Este esențial ca pacienții care prezintă acest simptom să fie evaluați comprehensiv pentru a exclude alte cauze potențiale, inclusiv afecțiuni maligne.
Cazuri asimptomatice
Gastrita și duodenita pot evolua fără simptome evidente în multe cazuri, o situație cunoscută sub numele de gastrită sau duodenită asimptomatică. Aceste forme sunt adesea descoperite incidental în timpul investigațiilor efectuate pentru alte afecțiuni sau în cadrul screeningului pentru cancerul gastric. Absența simptomelor nu înseamnă însă că afecțiunea este benignă sau că nu necesită tratament. Inflamația cronică asimptomatică poate duce în timp la complicații precum atrofia mucoasei gastrice, metaplazia intestinală sau chiar dezvoltarea cancerului gastric. În cazul infecției cu Helicobacter pylori, formele asimptomatice pot reprezenta un rezervor pentru transmiterea bacteriei. Prin urmare, chiar și în absența simptomelor, diagnosticul și tratamentul adecvat sunt cruciale pentru prevenirea complicațiilor pe termen lung și pentru întreruperea lanțului de transmitere a infecției.
Opțiuni de tratament pentru gastrită și duodenită
Tratamentul gastritei și duodenitei vizează ameliorarea simptomelor, vindecarea inflamației mucoasei și prevenirea complicațiilor. Abordarea terapeutică combină de obicei modificări ale stilului de viață, terapie medicamentoasă și, în unele cazuri, tratamente specifice pentru cauza subiacentă.
Modificări ale stilului de viață
Evitarea alimentelor și băuturilor declanșatoare: Identificarea și evitarea alimentelor și băuturilor care agravează simptomele gastritei și duodenitei reprezintă o componentă esențială a managementului acestor afecțiuni. Pacienții sunt sfătuiți să evite alimentele picante, acide sau grase, care pot stimula secreția de acid gastric și irita mucoasa deja inflamată. Cafeaua, alcoolul și băuturile carbogazoase trebuie, de asemenea, limitate sau eliminate. Se recomandă consumul de mese mici și frecvente, în loc de mese copioase, pentru a reduce presiunea asupra stomacului. Includerea în dietă a alimentelor bogate în fibre și a probioticelor poate ajuta la ameliorarea simptomelor și la promovarea sănătății digestive. Este important ca pacienții să țină un jurnal alimentar pentru a identifica triggerii specifici și să lucreze împreună cu un nutriționist pentru a dezvolta un plan alimentar personalizat care să susțină vindecarea mucoasei și să prevină recurențele.
Reducerea consumului de alcool: Reducerea sau eliminarea consumului de alcool este o măsură esențială în tratamentul gastritei și duodenitei. Alcoolul irită direct mucoasa gastrică și duodenală, stimulând producția de acid și slăbind bariera protectoare a mucoasei. Chiar și cantități moderate de alcool pot exacerba simptomele și întârzia vindecarea. Pacienții sunt sfătuiți să evite complet consumul de alcool în fazele acute ale bolii și să limiteze sever consumul în perioadele de remisie. Pentru cei care aleg să consume alcool ocazional, este important să o facă cu moderație și întotdeauna în timpul meselor, niciodată pe stomacul gol. Renunțarea la alcool poate fi dificilă pentru unii pacienți, iar în aceste cazuri, poate fi necesară asistența unui specialist în adicții sau participarea la grupuri de suport.
Renunțarea la fumat: Aceasta este crucială în managementul gastritei și duodenitei. Fumatul are efecte nocive multiple asupra tractului digestiv, crescând producția de acid gastric, reducând fluxul sanguin la nivelul mucoasei și întârziind vindecarea leziunilor. Nicotina și alte substanțe toxice din fumul de țigară pot, de asemenea, să slăbească mecanismele de apărare ale mucoasei gastrice și duodenale. Pacienții sunt puternic încurajați să renunțe complet la fumat, nu doar să reducă numărul de țigări. Beneficiile renunțării la fumat se pot observa rapid, cu o ameliorare semnificativă a simptomelor și o accelerare a procesului de vindecare. Pentru sprijin în renunțarea la fumat, pacienții pot apela la terapii de substituție nicotinică, consiliere comportamentală sau medicamente prescrise de medic.
Gestionarea stresului: Gestionarea eficientă a stresului joacă un rol important în tratamentul gastritei și duodenitei. Stresul cronic poate exacerba simptomele prin stimularea producției de acid gastric și alterarea motilității gastrointestinale. Tehnicile de reducere a stresului pot include meditația, yoga, exercițiile de respirație profundă sau terapia cognitiv-comportamentală. Activitatea fizică regulată, cum ar fi plimbările sau înotul, poate ajuta la reducerea stresului și îmbunătățirea stării generale de sănătate. Pacienții sunt încurajați să identifice sursele de stres din viața lor și să dezvolte strategii personalizate pentru a le gestiona. În cazuri severe, poate fi benefică consultarea unui psiholog sau a unui specialist în managementul stresului. Îmbunătățirea calității somnului și adoptarea unui program de odihnă adecvat sunt, de asemenea, aspecte importante în gestionarea stresului și promovarea vindecării mucoasei gastrointestinale.
Medicamente
Inhibitori ai pompei de protoni: Aceștia reprezintă o clasă de medicamente foarte eficiente în tratamentul gastritei și duodenitei. Aceste medicamente acționează prin blocarea enzimei responsabile de producția finală de acid gastric, reducând semnificativ aciditatea stomacului. Exemple de inhibitori ai pompei de protoni includ omeprazolul, esomeprazolul și pantoprazolul. Ei sunt eficienți în ameliorarea simptomelor și promovarea vindecării leziunilor mucoasei, fiind adesea prima linie de tratament pentru formele moderate până la severe de gastrită și duodenită. Aceste medicamente sunt de obicei bine tolerate, dar utilizarea pe termen lung poate fi asociată cu anumite riscuri, cum ar fi deficiența de vitamina B12 sau magneziu. Durata tratamentului variază în funcție de severitatea afecțiunii și de răspunsul individual al pacientului, fiind necesară monitorizarea atentă de către medic.
Antagoniști ai receptorilor histaminici H2: Aceștia reprezintă o altă clasă importantă de medicamente utilizate în tratamentul gastritei și duodenitei. Aceste medicamente funcționează prin blocarea receptorilor histaminici de pe celulele parietale ale stomacului, reducând astfel producția de acid gastric. Exemple comune includ ranitidina, famotidina și cimetidina. Deși sunt în general mai puțin potente decât inhibitorii pompei de protoni, antagoniștii receptorilor H2 pot fi foarte eficienți în controlul simptomelor, în special în cazurile ușoare până la moderate de gastrită și duodenită. Aceste medicamente au avantajul unui debut de acțiune mai rapid comparativ cu inhibitorii pompei de protoni, oferind o ameliorare promptă a simptomelor. Ele sunt adesea utilizate pentru tratamentul pe termen scurt sau ca terapie de întreținere în cazurile cronice. Ca și în cazul altor medicamente, utilizarea lor trebuie să fie supravegheată de un medic pentru a evita potențialele efecte secundare și interacțiuni medicamentoase.
Antiacide: Acestea sunt medicamente utilizate frecvent în tratamentul gastritei și duodenitei pentru ameliorarea rapidă a simptomelor. Aceste preparate acționează prin neutralizarea acidului gastric, oferind o ușurare promptă a arsurilor și disconfortului abdominal. Antiacidele sunt disponibile în diverse forme, inclusiv tablete masticabile, lichide și pudre, și conțin de obicei compuși precum hidroxid de aluminiu, hidroxid de magneziu sau carbonat de calciu. Ele sunt eficiente pentru tratamentul episoadelor acute de durere și pot fi utilizate la nevoie sau ca terapie adjuvantă alături de alte medicamente. Cu toate acestea, antiacidele nu tratează cauza subiacentă a gastritei sau duodenitei și nu sunt recomandate ca tratament pe termen lung. Utilizarea frecventă sau în doze mari poate duce la efecte secundare precum constipație sau diaree. Este important ca pacienții să consulte un medic înainte de a utiliza antiacide în mod regulat, mai ales dacă simptomele persistă.
Antibiotice pentru eradicarea Helicobacter pylori: Tratamentul cu antibiotice pentru eradicarea infecției cu Helicobacter pylori este esențial în cazurile de gastrită și duodenită cauzate de această bacterie. Terapia standard implică de obicei o combinație de două antibiotice, cum ar fi amoxicilina și claritromicina, administrate împreună cu un inhibitor al pompei de protoni, pentru o perioadă de 7 până la 14 zile. Această abordare, cunoscută sub numele de terapie triplă, are ca scop eliminarea completă a bacteriei și vindecarea mucoasei gastrice și duodenale. În cazurile de rezistență la antibiotice, pot fi necesare scheme de tratament alternative, cum ar fi terapia cvadruplă, care include bismut. Succesul tratamentului este crucial pentru prevenirea recurenței și a complicațiilor pe termen lung. După finalizarea terapiei, este important să se verifice eradicarea bacteriei prin teste non-invazive, cum ar fi testul respirator cu uree sau testul antigenului fecal.
Intervenția chirurgicală (rareori necesară): Intervenția chirurgicală în cazul gastritei și duodenitei este rareori necesară, fiind rezervată pentru cazurile severe sau complicațiile care nu răspund la tratamentul medical conservator. Procedurile chirurgicale pot fi luate în considerare în situații precum perforația gastrică sau duodenală, sângerări severe necontrolate medicamentos sau obstrucții cauzate de cicatrizare extensivă. Intervențiile pot include rezecția parțială a stomacului (gastrectomie parțială), repararea perforațiilor sau proceduri de drenaj în cazul obstrucțiilor. În unele cazuri de gastrită refractară severă, o vagotomie (secționarea nervului vag) poate fi efectuată pentru a reduce producția de acid gastric. Cu toate acestea, datorită progreselor în terapia medicamentoasă și endoscopică, necesitatea intervențiilor chirurgicale pentru gastrită și duodenită a scăzut semnificativ în ultimele decenii.