Meniu

Gastroduodenita: simptome asociate si tratament eficient

Verificat medical
Ultima verificare medicală a fost facuta de Dr. Tatiana pe data de
Scris de Echipa Editoriala Med.ro, echipa multidisciplinară.

Gastroduodenita, cunoscută și sub denumirea de gastrită cronică, reprezintă o afecțiune inflamatorie care afectează mucoasa stomacului și a duodenului. Această condiție poate fi cauzată de diverși factori, printre care infecția cu bacteria Helicobacter pylori, consumul excesiv de alcool sau utilizarea pe termen lung a anumitor medicamente.

Simptomele pot include dureri abdominale, greață, senzație de plenitudine și indigestie. Deși în multe cazuri gastroduodenita poate fi asimptomatică, diagnosticarea și tratamentul precoce sunt esențiale pentru a preveni complicațiile și pentru a îmbunătăți calitatea vieții pacienților. Tratamentul implică adesea o combinație de medicamente, modificări ale stilului de viață și, în unele cazuri, eradicarea infecției cu H. pylori.

Simptomele gastroduodenitei (Gastritei cronice)

Gastroduodenita cronică se poate manifesta printr-o varietate de simptome, care pot varia în intensitate și durată. Aceste simptome pot fi subtile și intermitente, făcând uneori dificilă diagnosticarea. Recunoașterea și înțelegerea acestor manifestări clinice sunt esențiale pentru un diagnostic precoce și un management eficient al afecțiunii.

Simptome comune

Durere sau disconfort în partea superioară a abdomenului: Durerea sau disconfortul în partea superioară a abdomenului reprezintă unul dintre cele mai frecvente simptome ale gastroduodenitei cronice. Această senzație este adesea descrisă ca o arsură sau o presiune în zona epigastrică, situată imediat sub coaste, în centrul abdomenului superior. Intensitatea poate varia de la un disconfort ușor până la o durere acută. Caracteristic, durerea poate fi exacerbată de consumul de alimente, în special cele picante, acide sau grase, și poate fi ameliorată temporar de antiacide. În unele cazuri, durerea poate iradia către spate sau către partea superioară a abdomenului. Este important de menționat că intensitatea durerii nu corelează întotdeauna cu severitatea inflamației, unele cazuri severe de gastroduodenită putând fi asimptomatice din punctul de vedere al durerii.

Greață și vărsături: Acestea sunt simptome frecvente în gastroduodenita cronică, reflectând iritația și inflamația persistentă a mucoasei gastrice și duodenale. Greața poate fi constantă sau intermitentă și este adesea descrisă ca o senzație neplăcută în partea superioară a abdomenului sau în gât, însoțită de lipsa poftei de mâncare. Vărsăturile, atunci când apar, pot conține resturi alimentare parțial digerate sau bilă. În cazuri severe, pot apărea vărsături cu sânge (hematemeza) sau cu aspect de zaț de cafea, indicând prezența sângerării gastrointestinale. Este important ca pacienții să fie atenți la frecvența și natura vărsăturilor, deoarece acestea pot oferi indicii importante despre severitatea afecțiunii. Deshidratarea și dezechilibrele electrolitice pot fi complicații ale vărsăturilor frecvente, necesitând atenție medicală promptă.

Balonare și sațietate precoce: Acestea sunt simptome frecvente în gastroduodenita cronică, reflectând modificările funcționale ale tractului gastrointestinal superior. Balonarea se manifestă prin senzația de plenitudine și distensie abdominală, adesea însoțită de disconfort. Aceasta poate fi cauzată de producția excesivă de gaze sau de modificări în motilitatea gastrointestinală. Sațietatea precoce, pe de altă parte, se referă la senzația de plenitudine care apare rapid după începerea mesei, chiar și atunci când s-au consumat cantități mici de alimente. Acest simptom poate fi rezultatul inflamației cronice care afectează capacitatea stomacului de a se dilata și de a se goli normal. Împreună, aceste simptome pot duce la modificări semnificative ale obiceiurilor alimentare și pot afecta calitatea vieții pacienților cu gastroduodenită cronică.

Pierderea poftei de mâncare: Pierderea poftei de mâncare, sau anorexia, este un simptom comun în gastroduodenita cronică, care poate avea un impact semnificativ asupra stării de nutriție și a bunăstării generale a pacientului. Această pierdere a interesului pentru alimente poate fi cauzată de mai mulți factori asociați cu inflamația cronică a mucoasei gastrice și duodenale. Durerea sau disconfortul abdominal pot face ca actul de a mânca să devină neplăcut. De asemenea, modificările în producția de hormoni gastrointestinali și în semnalele de sațietate pot afecta reglarea apetitului. În cazuri severe, pierderea poftei de mâncare poate duce la scădere în greutate și malnutriție. Este important ca pacienții să fie monitorizați îndeaproape pentru acest simptom, deoarece poate fi un indicator al severității bolii și poate necesita intervenție nutrițională.

Simptome mai puțin comune

Pierdere în greutate inexplicabilă: Pierderea în greutate inexplicabilă în contextul gastroduodenitei cronice poate fi un semn de alarmă care necesită atenție medicală promptă. Acest simptom poate apărea ca rezultat al mai multor factori asociați cu boala. În primul rând, inflamația cronică poate interfera cu absorbția normală a nutrienților în intestinul subțire, ducând la malabsorbție. În al doilea rând, pierderea poftei de mâncare și sațietatea precoce pot duce la o reducere semnificativă a aportului caloric. De asemenea, în cazurile severe de gastroduodenită, durerea și disconfortul asociate cu alimentația pot determina pacienții să evite mesele. În unele situații, pierderea în greutate poate fi un semn al progresiei bolii sau al dezvoltării unor complicații, cum ar fi ulcerele sau, în cazuri rare, transformarea malignă. Este esențial ca orice pierdere în greutate neintenționtă să fie investigată amănunțit pentru a exclude alte cauze potențiale.

Anemia (din cauza deficienței de vitamina B12): Aceasta este o complicație potențială a gastroduodenitei cronice, în special în cazurile de gastrită atrofică autoimună. Această formă de anemie, cunoscută și sub numele de anemie pernicioasă, apare atunci când celulele parietale ale stomacului sunt distruse, ducând la o producție insuficientă de factor intrinsec, o proteină esențială pentru absorbția vitaminei B12. Simptomele anemiei pot include oboseală, slăbiciune, paloare, dificultăți de concentrare și, în cazuri severe, simptome neurologice precum furnicături sau amorțeli ale extremităților. Diagnosticul se face prin teste de sânge care evaluează nivelurile de vitamina B12 și parametrii hematologici. Tratamentul implică de obicei suplimentarea cu vitamina B12, fie prin injecții, fie prin administrare orală în doze mari, și trebuie continuat pe termen lung.

Cazuri asimptomatice

Gastroduodenita cronică poate evolua fără simptome evidente în multe cazuri, ceea ce face ca diagnosticul să fie adesea întâmplător, în urma unor investigații efectuate din alte motive. Aceste cazuri asimptomatice reprezintă o provocare semnificativă pentru diagnosticarea și managementul precoce al bolii. Lipsa simptomelor nu înseamnă însă că inflamația este absentă sau benignă; dimpotrivă, procesul inflamator cronic poate continua să afecteze mucoasa gastrică și duodenală, ducând la complicații pe termen lung. Este important ca persoanele cu factori de risc pentru gastroduodenită, cum ar fi infecția cu Helicobacter pylori sau utilizarea cronică de medicamente antiinflamatoare nesteroidiene, să fie monitorizate periodic, chiar și în absența simptomelor, pentru a preveni progresia bolii și potențialele complicații.

Opțiuni de tratament pentru gastroduodenită (Gastrită cronică)

Tratamentul gastroduodenitei cronice vizează ameliorarea simptomelor, vindecarea leziunilor mucoasei și prevenirea complicațiilor. Abordarea terapeutică este personalizată în funcție de cauza subiacentă, severitatea simptomelor și prezența complicațiilor. Strategiile de tratament includ eradicarea infecției cu Helicobacter pylori, suprimarea acidului gastric și modificări ale stilului de viață.

Eradicarea infecției cu H. pylori

Terapia triplă (Inhibitor de pompă de protoni + 2 antibiotice): Această abordare terapeutică reprezintă prima linie de tratament pentru eradicarea infecției cu Helicobacter pylori. Schema constă în administrarea unui inhibitor de pompă de protoni (de exemplu, omeprazol sau esomeprazol) împreună cu două antibiotice, de obicei claritromicină și amoxicilină sau metronidazol. Durata standard a tratamentului este de 7 până la 14 zile. Inhibitorul de pompă de protoni reduce aciditatea gastrică, creând un mediu mai favorabil pentru acțiunea antibioticelor. Această combinație are o rată de succes de aproximativ 70-85% în eradicarea bacteriei. Cu toate acestea, eficacitatea poate fi afectată de rezistența bacteriană la antibiotice, care este în creștere în multe regiuni. Este esențială respectarea strictă a schemei de tratament pentru a maximiza șansele de eradicare și a preveni dezvoltarea rezistenței.

Terapia cvadruplă (Inhibitor de pompă de protoni + Bismut + 2 antibiotice): Această schemă de tratament este adesea utilizată ca terapie de linia a doua sau în regiunile cu rezistență crescută la claritromicină. Terapia cvadruplă include un inhibitor de pompă de protoni, săruri de bismut (subsalicilat sau subcitrat de bismut) și două antibiotice, de obicei tetraciclină și metronidazol. Bismutul are proprietăți antimicrobiene și protective pentru mucoasa gastrică. Această combinație poate oferi rate de eradicare de până la 90% în anumite populații. Durata tratamentului este de obicei de 10 până la 14 zile. Deși eficientă, terapia cvadruplă poate fi asociată cu o incidență mai mare a efectelor secundare, cum ar fi greața și gustul metalic. Este important ca pacienții să fie informați despre posibilele efecte secundare și să fie încurajați să finalizeze întregul curs de tratament pentru a se asigura eradicarea completă a infecției.

Medicamente de suprimare a acidului

Inhibitori de pompă de protoni: Aceste medicamente reprezintă coloana vertebrală a tratamentului gastroduodenitei cronice, fiind extrem de eficiente în reducerea producției de acid gastric. Inhibitorii de pompă de protoni acționează prin blocarea enzimei responsabile pentru secreția de acid în stomac. Exemple comune includ omeprazolul, esomeprazolul și pantoprazolul. Aceste medicamente sunt administrate de obicei o dată pe zi, înainte de masă, pentru a maximiza eficacitatea. Ele oferă o ameliorare rapidă a simptomelor și promovează vindecarea leziunilor mucoasei gastrice și duodenale. În cazurile severe, dozele pot fi crescute sau administrate de două ori pe zi. Deși în general sigure, utilizarea pe termen lung a inhibitorilor de pompă de protoni poate fi asociată cu anumite riscuri, cum ar fi deficiența de vitamina B12 sau creșterea riscului de infecții intestinale, necesitând monitorizare medicală atentă.

Antagoniști ai receptorilor de histamină-2: Aceste medicamente, cunoscute și sub numele de blocante H2, reprezintă o alternativă eficientă pentru reducerea acidității gastrice în tratamentul gastroduodenitei cronice. Ele acționează prin blocarea receptorilor de histamină din celulele parietale ale stomacului, reducând astfel producția de acid gastric. Exemple comune includ ranitidina, famotidina și cimetidina. Antagoniștii receptorilor de histamină-2 sunt de obicei mai puțin puternici decât inhibitorii de pompă de protoni, dar pot fi suficienți pentru cazurile mai ușoare de gastroduodenită. Aceste medicamente au avantajul unui debut de acțiune mai rapid comparativ cu inhibitorii de pompă de protoni și pot fi utile în special pentru controlul simptomelor nocturne. Ele sunt considerate sigure pentru utilizare pe termen lung, cu un profil de efecte secundare favorabil, deși eficacitatea lor poate scădea în timp datorită fenomenului de tahifilaxie.

Modificări ale stilului de viață

Evitarea medicamentelor antiinflamatoare nesteroidiene și a alcoolului: În managementul gastroduodenitei cronice, este esențială evitarea factorilor care pot irita mucoasa gastrică și duodenală. Medicamentele antiinflamatoare nesteroidiene, cum ar fi ibuprofenul sau aspirina, pot deteriora bariera protectoare a mucoasei, crescând riscul de inflamație și ulcerații. Pacienții trebuie să consulte medicul pentru alternative mai sigure de gestionare a durerii. Alcoolul, de asemenea, irită mucoasa gastrică și stimulează producția de acid. Consumul excesiv poate exacerba simptomele gastroduodenitei și întârzia vindecarea. Se recomandă evitarea completă a alcoolului în timpul tratamentului activ și limitarea consumului pe termen lung. În cazurile în care utilizarea medicamentelor antiinflamatoare nesteroidiene este necesară din motive medicale, medicul poate prescrie medicamente gastroprotectoare suplimentare pentru a minimiza riscul de complicații.

Gestionarea stresului: Stresul cronic poate juca un rol semnificativ în exacerbarea simptomelor gastroduodenitei și poate interfera cu procesul de vindecare. Gestionarea eficientă a stresului este, prin urmare, o componentă importantă a tratamentului. Tehnicile de relaxare, cum ar fi meditația, yoga sau respirația profundă, pot ajuta la reducerea nivelului de stres și la ameliorarea simptomelor gastrointestinale. Exercițiile fizice regulate nu doar că reduc stresul, dar pot îmbunătăți și funcția digestivă. Terapia cognitiv-comportamentală poate fi benefică pentru pacienții care se confruntă cu anxietate sau depresie asociată cu boala lor cronică. Este important ca pacienții să identifice sursele de stres din viața lor și să dezvolte strategii personalizate de gestionare a acestuia, cu ajutorul unui profesionist în sănătate mintală dacă este necesar.

Adoptarea unei diete echilibrate: O dietă echilibrată joacă un rol crucial în managementul gastroduodenitei cronice. Se recomandă consumul de mese mici și frecvente pentru a evita suprasolicitarea stomacului. Alimente bogate în fibre, cum ar fi fructele, legumele și cerealele integrale, pot ajuta la menținerea unei digestii sănătoase. Este important să se evite alimentele care pot irita mucoasa gastrică, cum ar fi cele picante, acide sau prăjite. Consumul de probiotice, fie prin alimente fermentate, fie prin suplimente, poate ajuta la restabilirea echilibrului microbiotei intestinale. Hidratarea adecvată este esențială, dar băuturile care conțin cafeină sau sunt carbonatate ar trebui limitate. Pacienții trebuie să fie atenți la alimentele care le agravează simptomele și să le evite. O consultație cu un nutriționist poate fi benefică pentru dezvoltarea unui plan alimentar personalizat care să susțină vindecarea și să prevină recurențele.

Tratamentul afecțiunilor subiacente (dacă sunt prezente)

Afecțiuni autoimune: În cazul gastroduodenitei asociate cu afecțiuni autoimune, tratamentul trebuie să abordeze atât simptomele gastroduodenale, cât și boala autoimună de bază. Pentru gastrita autoimună, de exemplu, poate fi necesară suplimentarea cu vitamina B12 pentru a preveni anemia pernicioasă. Imunosupresorii, cum ar fi corticosteroizii sau medicamentele care modifică răspunsul imun, pot fi prescriși pentru a controla răspunsul autoimun excesiv. În cazul lupusului eritematos sistemic sau al artritei reumatoide care afectează tractul gastrointestinal, tratamentul poate include medicamente precum hidroxiclorochina sau metotrexatul. Este esențială o abordare multidisciplinară, implicând gastroenterologi și reumatologi, pentru a gestiona eficient atât gastroduodenita, cât și boala autoimună subiacentă. Monitorizarea atentă și ajustarea tratamentului în funcție de răspunsul pacientului sunt cruciale pentru prevenirea complicațiilor pe termen lung.

Refluxul biliar: Tratamentul refluxului biliar în contextul gastroduodenitei cronice necesită o abordare complexă. Principalul obiectiv este reducerea cantității de bilă care refluxează în stomac și protejarea mucoasei gastrice. Modificările dietetice sunt esențiale și includ evitarea alimentelor grase, a meselor copioase înainte de culcare și reducerea consumului de alcool și cafeină. Poziționarea capului patului la un unghi de 15-20 de grade poate ajuta la prevenirea refluxului nocturn. Medicamentele utilizate pot include agenți de legare a acizilor biliari, cum ar fi colestiramina, care reduc iritația cauzată de bilă. În cazuri severe, pot fi necesare medicamente prokinetice pentru a îmbunătăți motilitatea gastrointestinală. În situațiile în care tratamentul conservator eșuează, intervenția chirurgicală, cum ar fi procedura de deviere biliopancreatică, poate fi luată în considerare pentru a redirecționa fluxul biliar departe de stomac.

Întrebări frecvente

Poate fi vindecată complet gastroduodenita?

Gastroduodenita poate fi vindecată complet în multe cazuri, mai ales dacă este cauzată de infecția cu Helicobacter pylori, care poate fi eradicată cu tratament adecvat. Totuși, gestionarea factorilor de risc și menținerea unui stil de viață sănătos sunt esențiale pentru prevenirea recurențelor.

Cât timp durează tratamentul pentru gastroduodenită?

Durata tratamentului pentru gastroduodenită variază în funcție de cauza subiacentă și severitatea simptomelor. Tratamentul infecției cu Helicobacter pylori durează de obicei 7-14 zile, dar vindecarea completă a mucoasei poate necesita câteva săptămâni sau luni.

Este gastroduodenita contagioasă?

Gastroduodenita în sine nu este contagioasă, dar infecția cu Helicobacter pylori, una dintre cauzele principale, se poate transmite de la o persoană la alta prin contact direct sau prin consumul de alimente și apă contaminate.

Poate gastroduodenita să ducă la cancer?

Gastroduodenita cronică netratată, în special cea asociată cu infecția cu Helicobacter pylori sau gastrita atrofică autoimună, poate crește riscul de dezvoltare a cancerului gastric. Monitorizarea regulată și tratamentul adecvat sunt esențiale pentru prevenirea acestei complicații.

Ce alimente ar trebui să evit dacă am gastroduodenită?

Dacă aveți gastroduodenită, este recomandat să evitați alimentele picante, acide, prăjite și grase. De asemenea, ar trebui să limitați consumul de alcool și cafeină, care pot irita mucoasa stomacului și duodenului.

Există remedii naturale pentru gestionarea simptomelor gastroduodenitei?

Există câteva remedii naturale care pot ajuta la gestionarea simptomelor gastroduodenitei, cum ar fi consumul de ceaiuri din plante (mușețel, mentă), alimente bogate în probiotice (iaurt, kefir) și evitarea alimentelor iritante. Totuși, consultați întotdeauna medicul înainte de a încerca remedii naturale.

Cât de des ar trebui să merg la medic dacă am gastroduodenită?

Frecvența vizitelor la medic depinde de severitatea simptomelor și de răspunsul la tratament. În general, este recomandat să aveți controale regulate pentru a monitoriza evoluția bolii și a ajusta tratamentul după cum este necesar.

Poate stresul să cauzeze gastroduodenită?

Stresul cronic poate contribui la dezvoltarea și exacerbarea gastroduodenitei prin creșterea producției de acid gastric și afectarea funcției mucoasei gastrice. Gestionarea eficientă a stresului este importantă în prevenirea și tratamentul acestei afecțiuni.

Este sigur să iau antiacide pe termen lung pentru gastroduodenită?

Utilizarea pe termen lung a antiacidelor poate fi necesară pentru gestionarea simptomelor gastroduodenitei, dar trebuie făcută sub supravegherea unui medic. Antiacidele pot avea efecte secundare și pot interfera cu absorbția anumitor nutrienți.

Ce ar trebui să fac dacă simptomele gastroduodenitei persistă în ciuda tratamentului?

Dacă simptomele persistă în ciuda tratamentului, consultați medicul pentru o reevaluare. Pot fi necesare investigații suplimentare pentru a identifica alte cauze sau complicații și pentru a ajusta planul de tratament.

Concluzie

Gastroduodenita cronică este o afecțiune complexă care necesită o abordare multidisciplinară pentru diagnosticare și tratament eficient. Identificarea cauzelor subiacente, adoptarea unui stil de viață sănătos și monitorizarea regulată sunt esențiale pentru gestionarea acestei afecțiuni. Tratamentul precoce și adecvat poate preveni complicațiile severe și poate îmbunătăți semnificativ calitatea vieții pacienților. Consultarea periodică cu medicul și respectarea recomandărilor acestuia sunt pași cruciali în menținerea sănătății digestive.

Ti s-a parut folositor acest articol?

Da
Nu

Surse Articol

Siurala, M., Sipponen, P., & Kekki, M. (1985). Chronic gastritis: dynamic and clinical aspects. Scandinavian Journal of Gastroenterology, 20(sup109), 69-76.

https://www.tandfonline.com/doi/abs/10.3109/00365528509103939

Greenlaw, R., Sheahan, D. G., DeLuca, V., Miller, D., Myerson, D., & Myerson, P. (1980). Gastroduodenitis: a broader concept of peptic ulcer disease. Digestive diseases and sciences, 25, 660-672.

https://link.springer.com/article/10.1007/bf01308325

Dr. Tatiana

Consultați întotdeauna un Specialist Medical

Informațiile furnizate în acest articol au caracter informativ și educativ, și nu ar trebui interpretate ca sfaturi medicale personalizate. Este important de înțeles că, deși suntem profesioniști în domeniul medical, perspectivele pe care le oferim se bazează pe cercetări generale și studii. Acestea nu sunt adaptate nevoilor individuale. Prin urmare, este esențial să consultați direct un medic care vă poate oferi sfaturi medicale personalizate, relevante pentru situația dvs. specifică.