Hepatita B: tipuri, cai de transmitere, simptome si tratament

Deși multe persoane nu prezintă simptome în faza inițială, hepatita B poate provoca oboseală severă, icter, dureri abdominale și alte manifestări care necesită îngrijire medicală. Vaccinarea reprezintă cea mai eficientă metodă de prevenție, oferind protecție pe termen lung împotriva infecției. Pentru persoanele diagnosticate cu hepatita B cronică există tratamente antivirale care pot încetini progresia bolii și preveni complicațiile.

Tipurile de hepatită B

Hepatita B se manifestă sub două forme principale, în funcție de durata infecției și severitatea simptomelor. Evoluția bolii depinde de multiple aspecte, inclusiv vârsta la care survine infecția și starea sistemului imunitar al persoanei afectate.

Hepatita B acută: Această formă reprezintă faza inițială a infecției și durează mai puțin de șase luni. Simptomele apar brusc și pot include febră, oboseală, greață, dureri abdominale și icter. La adulți, sistemul imunitar reușește în majoritatea cazurilor să elimine virusul în această perioadă. Tratamentul se concentrează pe ameliorarea simptomelor și susținerea funcției hepatice până la vindecarea spontană.

Hepatita B cronică: Forma cronică apare atunci când sistemul imunitar nu reușește să elimine virusul în primele șase luni, infecția persistând în organism. Această formă poate evolua timp de mai mulți ani fără simptome evidente, dar determină deteriorarea progresivă a ficatului. Riscul de dezvoltare a complicațiilor severe precum ciroza sau cancerul hepatic este semnificativ crescut la persoanele cu hepatită B cronică.

Factori de risc pentru dezvoltarea formei cronice: Vârsta la momentul infectării reprezintă factorul principal care influențează evoluția spre cronicizare. Nou-născuții infectați au un risc de până la 90% de a dezvolta forma cronică, în timp ce la adulți acest risc scade la mai puțin de 5%. Alți factori importanți includ prezența unor afecțiuni care afectează sistemul imunitar, consumul excesiv de alcool și coexistența altor infecții virale hepatice.

Căi de transmitere

Virusul hepatitei B se transmite prin contact direct cu sânge infectat sau alte fluide corporale. Cunoașterea modalităților de transmitere este esențială pentru prevenirea răspândirii infecției și protejarea persoanelor expuse riscului.

Contact sexual: Transmiterea prin contact sexual reprezintă una dintre cele mai frecvente căi de infectare la adulți. Virusul poate fi prezent în fluidele genitale, iar contactul sexual neprotejat cu o persoană infectată comportă un risc semnificativ de transmitere. Utilizarea prezervativului și limitarea numărului de parteneri sexuali reduc acest risc.

Expunerea la sânge: Contactul cu sânge infectat poate avea loc în diverse situații, inclusiv prin utilizarea în comun a acelor sau seringilor contaminate. Personalul medical prezintă un risc crescut din cauza expunerii accidentale la sânge în timpul procedurilor medicale. Măsurile de protecție și respectarea precauțiilor universale sunt esențiale pentru prevenirea transmiterii.

Transmiterea de la mamă la copil: Femeile însărcinate care au hepatită B pot transmite virusul copilului în timpul nașterii. Acest risc poate fi redus semnificativ prin administrarea vaccinului și a imunoglobulinei specifice nou-născutului în primele ore după naștere, precum și prin monitorizarea atentă a sarcinii.

Utilizarea în comun a echipamentelor medicale: Instrumentele medicale contaminate și nesterilizate corespunzător pot transmite virusul. Acest lucru include nu doar ace și seringi, dar și echipamente pentru monitorizarea glicemiei sau alte dispozitive care intră în contact cu sângele.

Grupuri cu risc crescut: Anumite categorii de persoane prezintă un risc mai mare de infectare cu virusul hepatitei B. Acestea includ personalul medical, persoanele care utilizează droguri injectabile, pacienții hemodializați și persoanele care locuiesc în zone cu prevalență ridicată a infecției. Pentru aceste grupuri, vaccinarea și screeningul regulat sunt esențiale.

Semne și simptome

Manifestările clinice ale hepatitei B variază semnificativ, de la forme asimptomatice până la simptome severe care necesită spitalizare. Recunoașterea precoce a semnelor bolii permite inițierea promptă a tratamentului și prevenirea complicațiilor.

Simptome precoce

Oboseală și slăbiciune: Astenia reprezintă unul dintre primele și cele mai frecvente simptome ale hepatitei B acute. Pacienții experimentează o oboseală profundă și persistentă, care nu se ameliorează după odihnă. Această stare poate fi însoțită de slăbiciune musculară generalizată și scăderea capacității de efort fizic. Simptomele interferează semnificativ cu activitățile zilnice și pot persista mai multe săptămâni.

Pierderea poftei de mâncare: Pacienții cu hepatită B experimentează frecvent o scădere semnificativă a apetitului alimentar, care poate dura mai multe săptămâni. Această modificare apare ca urmare a inflamației hepatice și poate duce la scădere în greutate nedorită. Pierderea poftei de mâncare este adesea însoțită de senzație de greață și disconfort abdominal, care agravează reducerea aportului alimentar.

Greață și vărsături: Aceste simptome apar frecvent în fazele inițiale ale infecției și pot persista timp de mai multe săptămâni. Greața este adesea mai pronunțată dimineața și poate fi agravată de mirosuri puternice sau de consumul anumitor alimente. Vărsăturile pot duce la deshidratare și dezechilibre electrolitice, necesitând uneori hidratare intravenoasă și medicație antiemetică.

Simptome avansate

Icter: Colorarea în galben a pielii și a albului ochilor reprezintă un semn distinctiv al hepatitei B avansate. Această modificare apare din cauza acumulării bilirubinei în sânge, când ficatul nu mai poate procesa acest pigment în mod normal. Icterul poate fi însoțit de mâncărimi ale pielii și reprezintă un semn că boala necesită evaluare medicală urgentă.

Urină închisă la culoare: Modificarea culorii urinei spre maro închis sau culoarea ceaiului reprezintă un semn important al hepatitei B. Această schimbare este cauzată de excreția crescută a pigmenților biliari prin urină, când ficatul nu funcționează normal. Prezența urinei închise la culoare necesită evaluare medicală promptă.

Durere abdominală: Disconfortul și durerea în zona superioară dreaptă a abdomenului sunt frecvente în hepatita B. Această durere este cauzată de inflamația și mărirea ficatului, putând varia de la un disconfort surd până la durere acută. Intensitatea durerii poate crește după mese sau la palparea zonei.

Dureri articulare: Afectarea articulațiilor în hepatita B se manifestă prin dureri și rigiditate, în special la nivelul articulațiilor mari. Aceste simptome apar din cauza răspunsului imun al organismului la infecție și pot fi însoțite de oboseală și stare generală de rău. Durerile articulare pot persista mai multe săptămâni.

Opțiuni de tratament

Tratamentul hepatitei B este adaptat în funcție de forma bolii, acută sau cronică, și de severitatea simptomelor. Abordarea terapeutică include atât măsuri de susținere generală, cât și medicație antivirală specifică, cu monitorizare atentă a evoluției bolii.

Îngrijire suportivă: Tratamentul suportiv este esențial în managementul hepatitei B și include hidratare adecvată, odihnă și alimentație echilibrată. Pacienții trebuie să evite consumul de alcool și medicamente hepatotoxice. În cazurile severe, poate fi necesară spitalizarea pentru administrarea de fluide intravenoase și monitorizarea atentă a funcției hepatice.

Medicație antivirală: Medicamentele antivirale sunt prescrise în special pentru forma cronică a hepatitei B, având rolul de a suprima replicarea virală și de a preveni progresia bolii hepatice. Tratamentul poate include entecavir, tenofovir sau lamivudină, administrate pe termen lung sub strictă supraveghere medicală. Alegerea medicamentului depinde de multiple criterii, inclusiv rezistența virală și efectele secundare potențiale.

Monitorizare regulată: Pacienții cu hepatită B necesită evaluări periodice pentru urmărirea evoluției bolii și ajustarea tratamentului. Monitorizarea include teste ale funcției hepatice, determinarea încărcăturii virale și evaluarea gradului de fibroză hepatică. Frecvența controalelor medicale este stabilită individual, în funcție de severitatea bolii și răspunsul la tratament.

Modificări ale stilului de viață: Adoptarea unui stil de viață sănătos este fundamentală în managementul hepatitei B. Pacienții trebuie să mențină o dietă echilibrată, bogată în nutrienți, să practice activitate fizică moderată și să evite factorii care pot agrava boala hepatică. Renunțarea la alcool și la fumat, precum și gestionarea stresului sunt aspecte esențiale pentru îmbunătățirea prognosticului.

Metode de prevenție

Prevenirea hepatitei B se bazează pe o combinație de măsuri protective, incluzând vaccinarea, screeningul și adoptarea unor practici sigure în contextul medical și personal. Implementarea acestor măsuri reduce semnificativ riscul de transmitere a virusului.

Schema de vaccinare: Vaccinarea împotriva hepatitei B se realizează conform unui program specific, începând din primele ore după naștere. Schema completă include trei doze administrate la intervale prestabilite: prima doză la naștere, a doua la vârsta de o lună și a treia la vârsta de șase luni. Pentru adulții nevaccinați anterior, schema poate fi adaptată în funcție de factori individuali și situații specifice de risc.

Practici sexuale sigure: Utilizarea consecventă a prezervativului în timpul actului sexual reduce semnificativ riscul de transmitere a hepatitei B. Este important ca partenerii sexuali să își cunoască statusul serologic și să efectueze teste regulate. Limitarea numărului de parteneri sexuali și evitarea contactelor sexuale neprotejate contribuie la prevenirea transmiterii virusului.

Evitarea utilizării în comun a acelor: Folosirea exclusivă a acelor și seringilor sterile, de unică folosință, previne transmiterea hepatitei B. Această măsură este crucială nu doar pentru persoanele care utilizează droguri injectabile, ci și în contextul procedurilor medicale, tatuajelor sau piercingurilor. Echipamentele contaminate trebuie eliminate în mod corespunzător.

Protecția personalului medical: Personalul medical trebuie să respecte precauțiile universale și să utilizeze echipament de protecție adecvat când există risc de expunere la sânge sau fluide biologice. Aceasta include mănuși, măști, ochelari de protecție și halate. Vaccinarea și verificarea periodică a nivelului de anticorpi sunt esențiale pentru protecția optimă.

Screening în timpul sarcinii: Testarea pentru hepatita B este obligatorie în timpul sarcinii, de preferință în primul trimestru. Identificarea precoce a infecției permite inițierea măsurilor preventive pentru protejarea nou-născutului, incluzând administrarea vaccinului și a imunoglobulinei specifice în primele ore după naștere. Monitorizarea atentă a sarcinii și colaborarea între specialiști sunt esențiale.

Complicații

Hepatita B poate evolua spre complicații severe care afectează semnificativ calitatea vieții și prognosticul pacienților. Identificarea și managementul precoce al acestor complicații sunt cruciale pentru prevenirea deteriorării ireversibile a funcției hepatice.

Inflamația ficatului: Procesul inflamator hepatic reprezintă răspunsul organismului la infecția virală și poate duce la deteriorarea progresivă a țesutului hepatic. Inflamația cronică determină eliberarea de mediatori inflamatori și activarea sistemului imunitar, care pot contribui la lezarea celulelor hepatice și la dezvoltarea fibrozei. Monitorizarea markerilor inflamatori și a enzimelor hepatice este esențială pentru evaluarea severității afectării hepatice.

Ciroza hepatică: Ciroza reprezintă stadiul final al afectării hepatice cronice, caracterizat prin înlocuirea țesutului hepatic normal cu țesut fibros. Această modificare structurală alterează arhitectura normală a ficatului și compromite funcțiile sale vitale. Pacienții cu ciroză prezintă risc crescut de complicații precum hipertensiune portală, ascită și sângerări digestive, necesitând monitorizare atentă și management complex.

Cancer hepatic: Carcinomul hepatocelular reprezintă o complicație severă a hepatitei B cronice, apărând mai frecvent la pacienții cu ciroză. Dezvoltarea cancerului hepatic este favorizată de inflamația cronică și modificările genetice induse de virus. Screeningul regulat prin ecografie abdominală și determinarea alfafetoproteinei permite detectarea precoce a leziunilor maligne.

Insuficiență hepatică: Forma cea mai severă de afectare hepatică se caracterizează prin pierderea capacității ficatului de a-și îndeplini funcțiile vitale. Insuficiența hepatică poate apărea brusc în hepatita B acută sau progresiv în forma cronică. Manifestările includ tulburări de coagulare, encefalopatie hepatică și disfuncție multiplă de organ, necesitând îngrijire medicală intensivă și, în unele cazuri, transplant hepatic.