Lactaza: functie, intoleranta, deficienta si alimente

Suplimentele de lactază reprezintă o soluție eficientă pentru persoanele cu intoleranță la lactoză, permițându-le să consume produse lactate fără disconfort. Acestea sunt disponibile sub formă de tablete, capsule sau picături, fiind administrate înainte de mese pentru a facilita digestia lactozei. Deși nu vindecă intoleranța la lactoză, suplimentele de lactază oferă o metodă sigură și eficientă de gestionare a simptomelor.

Înțelegerea enzimei lactaza

Lactaza este o enzimă crucială în procesul digestiv uman, fiind specializată în metabolizarea lactozei din produsele lactate. Această enzimă face parte din familia beta-galactozidazelor și joacă un rol esențial în nutriția umană, în special în perioada de sugar când laptele reprezintă sursa principală de hrană.

Definiție și funcție: Lactaza este o enzimă digestivă produsă în intestinul subțire care catalizează hidroliza lactozei, o dizaharidă prezentă în lapte și produse lactate. Funcția principală a lactazei este de a descompune lactoza în două monozaharide: glucoza și galactoza. Aceste zaharuri simple pot fi apoi absorbite prin peretele intestinului subțire și transportate în fluxul sanguin pentru a fi utilizate ca sursă de energie. Fără lactază suficientă, lactoza rămâne nedigerată în intestin, cauzând simptomele specifice intoleranței la lactoză.

Producția în corpul uman: Lactaza este produsă de celulele epiteliale care căptușesc vilozitățile intestinului subțire. Aceste celule au proiecții mici, asemănătoare unor degete, numite microvili, care formează împreună marginea în perie a intestinului. Producția de lactază este reglată genetic și atinge nivelul maxim la naștere și în perioada de sugar, când laptele este singura sursă de nutriție. La majoritatea populației globale, nivelurile de lactază scad natural după perioada de înțărcare, un fenomen cunoscut sub numele de hipolactazie primară sau non-persistența lactazei. Unele populații, în special cele cu tradiție îndelungată de consum de lactate, au dezvoltat persistența lactazei, continuând să producă enzima și la vârsta adultă.

Mecanismul chimic al lactazei: Din punct de vedere biochimic, lactaza funcționează prin catalizarea hidrolizei legăturii beta-glicozidice din molecula de lactoză. Reacția implică adăugarea unei molecule de apă la legătura glicozidică, rezultând ruperea acesteia și formarea a două molecule distincte: glucoza și galactoza. Mecanismul de reacție implică formarea unui complex enzimă-substrat, urmat de transferul unui proton și rearanjarea electronilor, care duce la ruperea legăturii chimice. Lactaza menține configurația anomerică a substratului în produșii de reacție, printr-un mecanism de dublă deplasare, care implică formarea unui intermediar covalent enzimă-galactozil.

Temperatura și pH-ul optim: Activitatea enzimei lactaza este influențată semnificativ de condițiile de mediu, în special de temperatură și pH. Pentru lactaza umană, temperatura optimă de funcționare este de aproximativ 37°C, corespunzând temperaturii normale a corpului. În ceea ce privește pH-ul, lactaza umană funcționează optim la un pH de aproximativ 6, care este ușor acid. Aceste condiții reflectă mediul natural în care operează enzima în intestinul subțire. Variațiile semnificative ale acestor parametri pot reduce eficiența enzimei sau chiar o pot denatura, ducând la pierderea funcției sale catalitice. Înțelegerea acestor parametri optimi este esențială pentru dezvoltarea suplimentelor de lactază eficiente și pentru procesarea alimentelor fără lactoză.

Intoleranța la lactoză și deficiența de lactază

Intoleranța la lactoză reprezintă o condiție digestivă comună, caracterizată prin incapacitatea de a digera complet lactoza din cauza unei producții insuficiente de lactază. Această afecțiune poate varia ca severitate și manifestări, afectând semnificativ calitatea vieții persoanelor care suferă de ea.

Tipuri de deficiență de lactază: Deficiența de lactază poate fi clasificată în trei categorii principale. Deficiența primară de lactază, cea mai frecventă formă, apare când producția de lactază scade natural odată cu vârsta, fiind determinată genetic. Acest tip afectează majoritatea populației adulte la nivel mondial. Deficiența secundară de lactază rezultă din leziuni ale intestinului subțire cauzate de afecțiuni precum boala celiacă, boala Crohn, infecții intestinale sau tratamente precum chimioterapia. Aceasta poate fi temporară, cu posibilitatea de recuperare a producției de lactază odată ce intestinul se vindecă. Deficiența congenitală de lactază este o formă rară, prezentă de la naștere, în care copiii se nasc fără capacitatea de a produce lactază, necesitând intervenție medicală imediată și o dietă specială.

Simptomele intoleranței la lactoză: Manifestările clinice ale intoleranței la lactoză apar de obicei la 30 minute până la 2 ore după consumul de produse care conțin lactoză. Simptomele variază în funcție de cantitatea de lactoză consumată și de gradul de deficiență a lactazei. Cele mai comune includ dureri abdominale și crampe, balonare și distensie abdominală, flatulență, diaree și, în unele cazuri, greață și vărsături. Severitatea simptomelor poate varia de la ușoară la severă, afectând semnificativ calitatea vieții. Unele persoane pot tolera cantități mici de lactoză fără simptome, în timp ce altele dezvoltă disconfort chiar și după consumul unor cantități minime.

Prevalența intoleranței la lactoză la nivel global: Intoleranța la lactoză prezintă o distribuție geografică și etnică variată. La nivel global, aproximativ 65-70% din populația adultă are o formă de intoleranță la lactoză. Prevalența este mai scăzută în populațiile nordice europene (aproximativ 5-15% în Scandinavia) și mai ridicată în regiunile din Asia de Est, Africa și America de Sud, unde poate afecta peste 90% din populație. Această variație reflectă adaptarea evolutivă la dieta tradițională a diferitelor populații. Grupurile etnice cu tradiție îndelungată de consum de lactate au dezvoltat persistența lactazei, o mutație genetică care permite producția continuă de lactază și la vârsta adultă. Această adaptare este mai puțin frecventă în populațiile cu consum istoric redus de lactate după perioada de înțărcare.

Alimente bogate în lactoză

Lactoza este prezentă în numeroase produse alimentare, în special în cele derivate din lapte. Pentru persoanele cu intoleranță la lactoză, cunoașterea conținutului de lactoză din diferite alimente este esențială pentru gestionarea simptomelor și menținerea unei diete echilibrate.

Laptele (de vacă și de capră): Laptele reprezintă sursa primară de lactoză în alimentație, conținând aproximativ 4,7-5% lactoză în cazul laptelui de vacă și 4,1-4,7% în laptele de capră. Un pahar de 250 ml de lapte de vacă conține în medie 12 grame de lactoză. Deși laptele de capră este adesea considerat mai ușor de digerat decât cel de vacă, conținutul său de lactoză rămâne semnificativ, făcându-l problematic pentru persoanele cu intoleranță severă. Laptele integral, semi-degresat sau degresat conține cantități similare de lactoză, deoarece acest zahar se găsește în partea apoasă a laptelui, nu în grăsime.

Înghețata și iaurtul: Înghețata conține în general între 3-8 grame de lactoză per porție de 100 grame, variind în funcție de rețetă și de cantitatea de lapte și smântână utilizate. Iaurtul, deși derivat din lapte, poate fi mai bine tolerat de unele persoane cu intoleranță la lactoză datorită procesului de fermentație. În timpul fermentației, bacteriile benefice consumă o parte din lactoză, reducând conținutul final.