Magacolon: toxic sau congenital, simptome, diagnostic si tratament

Megacolonul este o dilatare anormală a colonului care, de obicei, este însoțită de simptome precum disconfortul abdominal, și care, dacă nu este tratat, poate duce la complicații grave, cum ar fi perforația colonului, peritonita și/sau sepsisul.

Ce este un megacolon și cum se diferențiază de un megacolon toxic?

Megacolonul sau megadolicocolonul, este un termen descriptiv, acesta denumește dilatarea colonului care nu este cauzată de o obstrucție mecanică. Deși definiția megacolonului variază, majoritatea cercetătorilor folosesc ca standard acest termen atunci când colonul are o dimensiune mai mare de 12 cm pentru cecum (prima parte a intestinului subțire). Megacolonul poate fi clasificat ca fiind acut sau cronic, în funcție de faptul că dilatarea este temporară sau continuă. Toate cazurile de megacolon acut sunt dobândite, în timp ce megacolonul cronic poate fi atât dobândit, cât și congenital (de la naștere). 

Megacolonul acut poate fi clasificat, de asemenea, în funcție de existența sau nu a unei inflamații a colonului. Dacă este prezentă o inflamație, aceasta duce de obicei la o toxicitate sistemică, astfel încât afecțiunea rezultată este denumită megacolon toxic. Dacă nu este prezentă nicio inflamație, afecțiunea rezultată este denumită sindrom Ogilvie sau doar megacolon acut.

Megacolonul este un termen general care semnifică dilatarea anormală a colonului, dar megacolon toxic este un termen folosit pentru a exprima gravitatea afecțiunii. Frecvența cazurilor de megacolon toxic este foarte rară, însă este o lărgire a intestinului gros care se dezvoltă în câteva zile și care poate pune în pericol viața. Aceasta poate fi o complicație a bolii inflamatorii intestinale sau a anumitor tipuri de infecții.

Megadolicocolon – cauze

Megacolonul are o gamă largă de cauze, inclusiv infecții, boli, medicamente și diverse tulburări congenitale. Acesta poate apărea și în urma unei intervenții chirurgicale majore, cu toate acestea, afecțiunea este adesea idiopatică, ceea ce înseamnă că nu se cunoaște cauza exactă. 

• Infecția este una dintre cele mai frecvente cauze ale megacolonului. Aceasta include infecțiile bacteriene, cum ar fi Clostridium difficile, Salmonella, Shigella și Campylobacter, precum și infecții parazitare, cum ar fi Trypanosoma cruzi (cunoscută în mod obișnuit sub numele de boala Chagas) și Entamoeba histolytica.
• Bolile neurologice și sistemice. Cauzele neurologice comune ale megacolonului sunt neuropatia diabetică și boala Parkinson, în timp ce cauzele sistemice includ unele distrofii musculare, sclerodermia și lupusul eritematos sistemic.
• Medicamentele. În cazuri rare, megacolonul poate fi efectul advers al unui medicament. Cel mai notabil, medicamente precum risperidona, clozapina și loperamida sunt asociate cu un risc crescut de megacolon.
• Tulburările congenitale și de unele afecțiuni congenitale, așa cum este cazul bolii Hirschsprung, în care se observă adesea obstrucția funcțională a intestinelor pot cauza megacolon.
• Alte cauze posibile ale megacolonului includ dezechilibrele electrolitice (de exemplu, hipokaliemia) și hipotiroidismul.

Cauzele megacolonului toxic

Megacolonul toxic este o complicație a acestor afecțiuni:

• Colita ulcerativă – un tip de boală inflamatorie intestinală (BII), care afectează adesea colonul și rectul.
• Boala Crohn – un tip de BII, care poate afecta orice parte a tractului digestiv.
• Infecția colonului  – poate fi cauzată de o bacterie (Clostridioides difficile). Acest germen poate duce la diaree severă. Alte infecții pot provoca, de asemenea, această problemă.
• Infecția cu HIV sau SIDA – în cazul persoanelor cu HIV, colita cu citomegalovirus este principala cauză a megacolonului toxic.
• Ischemia  – un flux sanguin scăzut la nivelul colonului.
• Cancerul de colon – în cazuri rare, creșterile canceroase pot provoca această afecțiune.

Alți factori de risc pentru megacolon toxic includ:

• Diabetul
• Un organ transplantat
• Insuficiența renală
• Un sistem imunitar slăbit
• Boala pulmonară obstructivă cronică (BPOC)

Megacolon – simptome

Simptomele comune ale megacolonului includ constipația, balonarea și durerea sau sensibilitatea abdominală. În cazurile mai severe, pot fi prezente și mase fecale dure numite fecaloame. În funcție de cauză, megacolonul poate avea simptome suplimentare. În cazul megacolonului toxic, cauzat de obicei de o infecție, simptomele suplimentare includ febră, tahicardie și șoc. În cazurile de megacolon legate de boală, simptomele suplimentare sunt cele ale bolii în sine.

Megacolon – diagnostic

Megacolonul poate fi diagnosticat prin observarea dimensiunii colonului la o radiografie abdominală. Cei mai mulți medici sunt de acord că un diametru al colonului mai mare de 12 centimetri la nivelul cecumului ar trebui clasificat drept megacolon. O tomografie computerizată cu contrast îmbunătățit este utilizată pentru a confirma aceste constatări, arătând în plus că colonul nu prezintă obstrucție mecanică. În cazul în care o tomografie computerizată nu este posibilă, se poate efectua o colonoscopie pentru a verifica dacă colonul nu prezintă obstrucție mecanică. Cu toate acestea, în cazul unui megacolon toxic, colonoscopia nu trebuie efectuată din cauza riscului ridicat de perforare a colonului.

Diagnosticarea unui megacolon toxic

Medicul va întreba o persoană despre simptome și istoricul complet al condițiilor de sănătate și al medicamentelor. Anumite afecțiuni sau medicamente pot face ca megacolonul toxic să fie mai probabil. Unele medicamente, cum ar fi steroizii, pot masca simptomele megacolonului toxic. Aceștia vor examina fizic o persoană înainte de a trece la teste mai specifice. Examenul fizic poate arăta un abdomen umflat, sensibilitate abdominală și un aspect general de boală toxică. Medicul poate asculta intestinul pentru a detecta sunete intestinale diminuate, rezultate din scăderea mișcărilor. Vor lua semnele vitale pentru a verifica dacă există febră, tensiune arterială scăzută și ritm cardiac rapid, care sunt toate semne de toxicitate.

De asemenea, medicul va trebui să facă un test de sânge și un test imagistic al abdomenului pentru a confirma diagnosticul. Imagistica poate însemna o radiografie, o ecografie abdominală sau o tomografie computerizată. Se va căuta dilatarea colonului și orice complicații aferente. Testul de sânge va arăta dovezile unei inflamații profunde prin numărarea celulelor roșii și albe din sânge.

Criteriile de diagnosticare a megacolonului toxic includ:

• Dovada că dilatarea colonului este mai mare de 6-12 centimetri
• Febră de peste 38 grade Celsius
• Ritm cardiac mai mare de 120 de bătăi pe minut
• Număr mare de globule albe în sânge
• Anemie (număr scăzut de celule roșii din sânge)
• Deshidratare
• Dezechilibru electrolitic/fluidic
• Stare mentală alterată
• Tensiune arterială scăzută

În plus, este posibil ca medicul să dorească să testeze sângele sau scaunul pentru anumite infecții.

Megacolon – tratament

Tratamentul pentru megacolon începe prin abordarea cauzei care stă la baza acestuia, cum ar fi medicamentul sau boala, dacă este cunoscută. 

• În cazul megacolonului acut trebuie plasat un tub nazogastric. 
• Atunci când megacolonul acut nu este toxic, trebuie administrată neostigmina și, dacă este necesar, colonul însuși trebuie decomprimat prin intermediul unei colonoscopii.
• Dacă megacolonul acut este toxic, trebuie administrați steroizi și antibiotice cu spectru larg. 
• În cazul megacolonului cronic, trebuie folosite atât metode dietetice, cât și farmacologice pentru a crește motilitatea intestinală. Laxativele și clismele pot fi, de asemenea, utilizate pentru a preveni impactarea fecalelor. 

În cazul în care pacientul nu răspunde la aceste tratamente în decurs de 1-3 zile, poate fi necesară recurgerea la intervenția chirurgicală pentru îndepărtarea totală sau parțială a colonului. În urma colectomiei, opțiunile includ anastomoza ileorectală și ileostomia. În majoritatea situațiilor, megacolonul este reversibil. Acest lucru depinde de posibilitatea de a trata cauza de bază. În cazul megacolonului acut și toxic, problema care stă la baza acestuia poate fi de obicei tratată sau se rezolvă de la sine în mod natural, astfel dilatarea colonului este inversată. Cu toate acestea, megacolonul cronic implică o fiziopatologie progresivă sau congenitală care nu poate fi rezolvată.

Tratamentul pentru megacolon toxic

Tratamentul acestuia depinde de cât de grav este, precum și de simptome, vârstă, starea generală de sănătate și cauza afecțiunii. Medicamentele pentru a trata afecțiunea de bază care a dus la megacolon toxic pot ajuta. Dacă, cauza principală este boala inflamatorie intestinală, tratamentul include adesea steroizi și un medicament pentru sistemul imunitar, cum ar fi infliximab sau ciclosporina. Dacă a rezultat în urma unei infecții, o persoană va avea probabil nevoie de antibiotice. În cazul colitei ulcerative, medicul ar putea prescrie antibiotice pentru a opri sau preveni infecția bacteriană și antiinflamatoare pentru a ușura umflarea colonului. 

O persoană ar putea, de asemenea, să facă repaus intestinal, ceea ce înseamnă că poate primi nutriția printr-un ac sau un tub în loc să o primească prin alimente. Medicul ar putea încerca să elimine aerul din colon cu un tub de aspirație. Toate acestea sunt menite să diminueze presiunea asupra colonului inflamat și dilatat și să prevină ruperea acestuia. De asemenea, aceasta poate primi lichide printr-un ac pentru a preveni deshidratarea și tensiunea arterială scăzută. Unele persoane au nevoie de intervenție chirurgicală, însă decizia cu privire la când și dacă să o facă este complexă. Pot exista o serie de lucruri pe care o persoană și echipa medicală trebuie să le ia în considerare. Dacă tratamentele nechirurgicale nu ameliorează afecțiunea în 2 sau 3 zile, va fi nevoie probabil de o intervenție chirurgicală pentru a îndepărta tot colonul sau o parte din acesta. De asemenea, un pacient va merge de obicei direct la operație dacă este clar că intestinul este rupt sau mort, are hemoragie internă, colonul se lărgește sau sângele devine mai toxic. Medicul ar putea cere unui pacient să întrerupă anumite medicamente care ar putea agrava megacolonul toxic, cum ar fi opioidele, anticolinergicele, antidepresivele și antidiareicele.

Prognosticul pentru megacolon toxic

Atâta timp cât colonul nu se perforează sau nu se rupe, rata de supraviețuire pentru megacolonul toxic bine tratat este de peste 95%. Chiar dacă se rupe, rata de supraviețuire este de aproximativ 80%. Dar unele studii arată că, dacă o persoană face o dată megacolon toxic și medicul îl tratează fără operație, este mai probabil ca aceasta să recidiveze.

Întrebări frecvente

1. Care este cea mai frecventă cauză a megacolonului toxic?
   Din punct de vedere tehnic, orice tip de colită poate duce la megacolon toxic dacă este suficient de severă. Cu toate acestea, este cel mai frecvent asociat cu boala inflamatorie intestinală (BII). BII este un termen generic pentru mai multe afecțiuni care cauzează colită cronică și incurabilă. Atunci când nu este bine gestionată cu dietă și medicamente este mai probabil să pătrundă în cele din urmă în straturile mai profunde ale colonului.
2. Poate supraviețui o persoană megacolonului toxic?
   Șansele sunt bune dacă o persoană caută tratament suficient de repede. Rata generală de supraviețuire pentru cei tratați pentru megacolon toxic este de aproximativ 93%. Cei care au complicații, cum ar fi o perforație, au o rată de supraviețuire mai apropiată de 75%. Complicațiile apar mai ales atunci când megacolonul toxic rămâne netratat prea mult timp, așa că este important să recunoaștem gravitatea afecțiunii.
3. Cum provoacă megacolon toxic moartea?
   Pereții slăbiți și întinși ai colonului sunt deosebit de vulnerabili la rupere. O perforație sau o ruptură în peretele colonului ar putea duce la hemoragii interne grave și la infecții în abdomen (peritonită). Aceasta se poate răspândi rapid în fluxul sanguin și expune o persoană la riscul de șoc toxic. Presiunea abdominală severă poate provoca, de asemenea, insuficiență organică prin privarea organelor de sânge și oxigen.

Concluzie

Megacolonul este o dilatare anormală a colonului care poate fi clasificată ca fiind acută, toxică sau cronică. Megacolonul toxic se caracterizează prin toxicitate sistemică concomitentă, de obicei ca urmare a inflamației colonului în urma unei infecții, cel cronic este cauzat de o disfuncție intestinală ca urmare a unor tulburări neurologice sau musculare. În toate cele trei tipuri, simptomele includ constipație, balonare și dureri abdominale. În funcție de cauza apariției megacolonului și de natura acestuia, pot fi utilizate o varietate de opțiuni de tratament.