Odinofagie: cauze des intalnite si metode de tratament

Odinofagia poate fi cauzată de o varietate de factori, de la infecții simple până la afecțiuni mai grave, și poate avea un impact semnificativ asupra calității vieții unei persoane. Înțelegerea cauzelor și simptomelor odinofagiei este esențială pentru diagnosticarea corectă și tratamentul eficient al acestei afecțiuni. În timp ce unele cazuri se pot rezolva de la sine, altele necesită intervenție medicală promptă pentru a preveni complicații și pentru a se asigura o recuperare completă.

Cauzele odinofagiei

Odinofagia poate fi provocată de o gamă largă de factori, de la infecții simple până la afecțiuni mai complexe. Identificarea cauzei exacte este crucială pentru stabilirea unui tratament eficient și pentru prevenirea complicațiilor potențiale.

Infecții

Virale (răceală comună, gripă): Infecțiile virale ale tractului respirator superior sunt una dintre cele mai frecvente cauze ale odinofagiei. Virusurile responsabile pentru răceala comună, cum ar fi rinovirusurile, și cele care cauzează gripa, precum virusurile gripale A și B, pot provoca inflamație și iritație a mucoasei faringiene și laringiene. Această inflamație duce la durere la înghițire, care poate varia de la un disconfort ușor până la o durere acută. În plus față de odinofagie, pacienții pot prezenta și alte simptome specifice infecțiilor virale, cum ar fi febră, congestie nazală, tuse și oboseală generală. De obicei, aceste infecții sunt autolimitate și se rezolvă în câteva zile până la o săptămână, cu tratament simptomatic și odihnă adecvată.

Bacteriene: Infecțiile bacteriene ale gâtului, în special cele cauzate de Streptococcus pyogenes (streptococul beta-hemolitic de grup A), pot duce la o formă severă de odinofagie. Faringita streptococică, cunoscută și sub numele de angină streptococică, se caracterizează prin durere intensă la înghițire, febră ridicată, ganglioni limfatici măriți și, adesea, prezența de exsudat albicios pe amigdale. Spre deosebire de infecțiile virale, faringita streptococică necesită tratament cu antibiotice pentru a preveni complicații potențiale, cum ar fi febra reumatică sau glomerulonefrita post-streptococică. Diagnosticul se face prin teste rapide de detecție a antigenului streptococic sau prin culturi faringiene. Tratamentul prompt cu antibiotice adecvate nu numai că ameliorează simptomele, dar și reduce riscul de răspândire a infecției la alte persoane.

Fungice: Infecțiile fungice ale tractului digestiv superior, în special cele cauzate de Candida albicans, pot duce la odinofagie semnificativă. Candidoza orală sau esofagiană se manifestă prin durere la înghițire, senzație de arsură și, adesea, prezența unor plăci albe caracteristice pe mucoasa bucală sau faringiană. Această afecțiune este mai frecventă la persoanele cu sistem imunitar compromis, cum ar fi pacienții cu HIV/SIDA, cei care urmează tratamente imunosupresoare sau persoanele cu diabet zaharat necontrolat. De asemenea, utilizarea prelungită de antibiotice sau corticosteroizi poate predispune la dezvoltarea candidozei. Diagnosticul se face prin examinare clinică și, dacă este necesar, prin prelevarea de probe pentru cultură. Tratamentul implică administrarea de medicamente antifungice, fie topice, fie sistemice, în funcție de severitatea infecției și de starea generală a pacientului.

Inflamație și iritație

Boala de reflux gastroesofagian: Această afecțiune apare atunci când conținutul acid al stomacului refluează în esofag, cauzând iritație și inflamație. Pacienții cu boală de reflux gastroesofagian pot experimenta odinofagie, în special atunci când acidul irită mucoasa esofagiană. Simptomele includ arsuri la nivelul pieptului, regurgitare acidă și, în cazuri severe, durere la înghițire. Refluxul cronic poate duce la modificări ale mucoasei esofagiene, cum ar fi esofagul Barrett, care crește riscul de cancer esofagian. Tratamentul implică modificări ale stilului de viață, cum ar fi evitarea meselor târzii și a alimentelor care declanșează refluxul, precum și utilizarea medicamentelor care reduc producția de acid gastric, cum sunt inhibitorii pompei de protoni.

Esofagita eozinofilică: Aceasta este o afecțiune inflamatorie cronică a esofagului, caracterizată prin infiltrarea peretelui esofagian cu eozinofile, un tip de celule albe din sânge. Pacienții cu esofagită eozinofilică pot prezenta odinofagie, disfagie și senzație de blocaj alimentar. Această condiție este adesea asociată cu alergii alimentare sau de mediu. Diagnosticul se face prin biopsie esofagiană, care arată un număr crescut de eozinofile. Tratamentul poate include eliminarea alimentelor alergene din dietă, utilizarea de corticosteroizi topici sau sistemici și, în cazuri severe, dilatarea esofagiană pentru a ameliora stricturile.

Esofagita indusă de radiații: Această formă de esofagită apare ca efect secundar al radioterapiei pentru cancerele din zona toracică, cum ar fi cancerul pulmonar sau cel esofagian. Radiațiile pot cauza inflamație acută și cronică a mucoasei esofagiene, ducând la odinofagie, disfagie și, în cazuri severe, la formarea de ulcerații sau stricturi. Simptomele pot apărea în timpul tratamentului sau la câteva săptămâni după finalizarea acestuia. Managementul include utilizarea de analgezice, modificări ale dietei pentru a include alimente moi și lichide, și în unele cazuri, utilizarea de medicamente antiinflamatorii. În situații severe, poate fi necesară hrănirea parenterală sau prin sondă pentru a menține o nutriție adecvată în timpul perioadei de vindecare.

Esofagita indusă de medicamente: Această afecțiune apare atunci când anumite medicamente rămân în contact prelungit cu mucoasa esofagiană, cauzând iritație și inflamație locală. Medicamentele frecvent asociate cu această condiție includ antibioticele (în special tetraciclina și doxiciclina), antiinflamatoarele nesteroidiene și unele medicamente pentru osteoporoză. Simptomele includ durere retrosternală bruscă, odinofagie și, uneori, disfagie. Prevenirea implică luarea medicamentelor cu o cantitate suficientă de apă și evitarea poziției orizontale imediat după administrare. Tratamentul constă în întreruperea medicamentului cauzal, utilizarea de inhibitori ai pompei de protoni pentru a reduce aciditatea gastrică și, în cazuri severe, administrarea de sucralfat pentru a proteja mucoasa esofagiană în timpul vindecării.

Ulcere și leziuni

Ulcere esofagiene: Acestea sunt leziuni ale mucoasei esofagiene care pot cauza odinofagie severă. Ulcerele esofagiene pot fi rezultatul refluxului acid cronic, infecțiilor (în special la pacienții imunocompromiși) sau al efectelor secundare ale unor medicamente. Simptomele includ durere intensă la înghițire, senzație de arsură retrosternală și, în cazuri severe, sângerări. Diagnosticul se face prin endoscopie, care permite vizualizarea directă a ulcerelor și prelevarea de biopsii. Tratamentul depinde de cauza subiacentă și poate include inhibitori ai pompei de protoni pentru reducerea acidității gastrice, antibiotice în cazul infecțiilor și întreruperea medicamentelor cauzale. În cazuri complicate, pot fi necesare intervenții endoscopice pentru controlul sângerărilor sau dilatarea stricturilor rezultate din cicatrizare.

Ulcere bucale: Cunoscute și sub numele de afte, ulcerele bucale sunt leziuni dureroase ale mucoasei orale care pot cauza odinofagie semnificativă. Acestea pot apărea pe limbă, pe interiorul obrajilor sau pe gingii. Cauzele includ traumatisme minore, stres, deficiențe nutriționale sau boli autoimune precum boala Behçet. Simptomele includ durere acută la atingere sau în timpul alimentației, senzație de arsură și, uneori, dificultăți de vorbire. Deși majoritatea ulcerelor bucale se vindecă spontan în 1-2 săptămâni, tratamentul simptomatic poate include utilizarea de geluri anestezice topice, clătituri cu soluții antiseptice și, în cazuri severe, corticosteroizi topici. Prevenirea recidivelor poate implica îmbunătățirea igienei orale și evitarea alimentelor iritante.

Cancerul esofagian

Acesta este o cauză gravă de odinofagie, care apare adesea în stadii avansate ale bolii. Există două tipuri principale: carcinomul cu celule scuamoase și adenocarcinomul, ambele putând cauza durere severă la înghițire. Simptomele includ dificultăți progresive la înghițire, pierdere în greutate neexplicată și durere retrosternală. Factorii de risc includ fumatul, consumul excesiv de alcool, obezitatea și refluxul gastroesofagian cronic. Diagnosticul se face prin endoscopie cu biopsie, urmată de investigații imagistice pentru stadializare. Tratamentul poate implica chirurgie, radioterapie, chimioterapie sau o combinație a acestora, în funcție de stadiul bolii și starea generală a pacientului. Prognosticul rămâne rezervat, subliniind importanța diagnosticului precoce și a prevenirii.

Sistem imunitar slăbit

Sindromul imunodeficienței umane dobândite: Persoanele care trăiesc cu virusul imunodeficienței umane și sindromul imunodeficienței dobândite sunt predispuse la dezvoltarea odinofagiei din cauza sistemului imunitar compromis. Această vulnerabilitate crește riscul de infecții oportuniste ale tractului digestiv superior, cum ar fi candidoza esofagiană, infecțiile cu citomegalovirus sau herpes simplex. Aceste infecții pot cauza ulcerații și inflamații severe ale mucoasei esofagiene, ducând la odinofagie intensă. În plus, pacienții pot dezvolta limfoame asociate cu sindromul imunodeficienței dobândite care afectează esofagul. Diagnosticul necesită o abordare complexă, incluzând endoscopie cu biopsie și teste specifice pentru agenții patogeni suspectați. Tratamentul implică gestionarea infecției de bază cu antiretrovirale, combaterea infecțiilor oportuniste și, în unele cazuri, terapii suportive pentru ameliorarea simptomelor.

Tratamente împotriva cancerului (Chimioterapie, Radioterapie): Terapiile oncologice, deși vitale în lupta împotriva cancerului, pot avea efecte secundare semnificative asupra tractului digestiv, inclusiv odinofagie. Chimioterapia poate cauza inflamații și ulcerații ale mucoasei esofagiene, ducând la durere la înghițire. Radioterapia, în special când este direcționată către zona capului, gâtului sau toracelui, poate provoca esofagită acută sau cronică. Simptomele includ durere severă la înghițire, senzație de arsură și dificultăți în alimentație. Managementul acestor efecte secundare implică utilizarea de medicamente antiinflamatorii, analgezice și, în unele cazuri, modificări ale dietei sau hrănire parenterală temporară. Este esențială colaborarea strânsă între oncolog și gastroenterolog pentru a optimiza tratamentul cancerului și a minimiza impactul asupra calității vieții pacientului.

Leziuni și traume

Ingestia de substanțe caustice: Aceasta reprezintă o urgență medicală gravă care poate duce la odinofagie severă și leziuni permanente ale tractului digestiv superior. Substanțele caustice, cum ar fi acizii sau bazele puternice, pot provoca arsuri chimice ale mucoasei orale, faringiene și esofagiene. Simptomele imediate includ durere intensă, dificultăți de înghițire, salivație excesivă și, în cazuri severe, hemoragie sau perforație esofagiană. Evaluarea inițială trebuie să includă stabilizarea pacientului și endoscopie de urgență pentru a evalua gradul leziunilor. Tratamentul depinde de severitatea arsurilor și poate include administrarea de corticosteroizi pentru a reduce inflamația, antibiotice pentru a preveni infecțiile secundare și, în cazuri extreme, intervenție chirurgicală. Complicațiile pe termen lung pot include stricturi esofagiene care necesită dilatări repetate.

Ingestia de corpi străini: Aceasta poate cauza odinofagie acută și, în unele cazuri, complicații severe. Obiectele ascuțite sau cu margini neregulate, cum ar fi oasele de pește sau cioburile de sticlă, pot provoca leziuni ale mucoasei esofagiene, ducând la durere intensă la înghițire. Simptomele pot include senzația de corp străin, salivație excesivă și, în cazuri severe, hematemeza. Diagnosticul se face prin radiografie sau endoscopie, în funcție de natura obiectului ingerat. Managementul variază de la observație în cazul obiectelor mici și netede care pot trece spontan, până la îndepărtare endoscopică sau chirurgicală pentru obiectele mari sau periculoase. Este esențială monitorizarea atentă pentru a preveni complicații precum perforația sau formarea de abcese.

Complicații chirurgicale: Intervențiile chirurgicale în zona gâtului, toracelui sau abdomenului superior pot duce la odinofagie postoperatorie. Aceasta poate fi cauzată de traumatisme directe ale esofagului în timpul operației, edem postoperator sau iritații cauzate de intubarea prelungită. În cazul chirurgiei esofagiene, cum ar fi fundoplicatura pentru refluxul gastroesofagian, pacienții pot experimenta dificultăți temporare la înghițire și durere. Complicațiile mai grave includ fistulele esofagiene sau stenozele anastomotice, care pot cauza odinofagie persistentă. Managementul implică monitorizare atentă, terapie de reabilitare a înghițirii și, în unele cazuri, intervenții endoscopice sau chirurgicale suplimentare. Este esențială comunicarea eficientă între chirurg și pacient pentru a distinge între disconfortul postoperator normal și complicațiile care necesită intervenție promptă.

Opțiuni de tratament pentru odinofagie

Tratamentul odinofagiei este complex și personalizat, vizând atât ameliorarea simptomelor, cât și abordarea cauzei subiacente. Strategiile terapeutice variază de la medicație și modificări ale stilului de viață până la intervenții chirurgicale în cazurile severe.

Tratarea cauzelor subiacente

Antibiotice pentru infecții bacteriene: În cazul infecțiilor bacteriene care cauzează odinofagie, antibioticele reprezintă tratamentul de primă linie. Selecția antibioticului se face în funcție de agentul patogen suspectat sau identificat prin culturi. Pentru faringita streptococică, de exemplu, se preferă penicilina sau amoxicilina. În cazul infecțiilor mai complexe, cum ar fi abcesele periamigdaliene, pot fi necesare antibiotice cu spectru mai larg, precum cefalosporinele sau combinații de antibiotice. Durata tratamentului variază de obicei între 7 și 14 zile, în funcție de severitatea infecției. Este crucial ca pacienții să finalizeze întregul curs de antibiotice prescris, chiar dacă simptomele se ameliorează rapid, pentru a preveni dezvoltarea rezistenței bacteriene și recidivele. În paralel cu antibioticele, se recomandă și tratament simptomatic pentru ameliorarea durerii și inflamației.

Antifungice pentru infecțiile cu Candida: Infecțiile fungice, în special cele cauzate de Candida, sunt o cauză frecventă de odinofagie, mai ales la pacienții imunocompromiși. Tratamentul antifungic poate fi administrat topic sau sistemic, în funcție de severitatea și localizarea infecției. Pentru candidoza orală sau esofagiană ușoară, se utilizează adesea antifungice topice precum nistatina sub formă de suspensie orală sau pastile. În cazurile mai severe sau la pacienții cu sistem imunitar compromis, se preferă antifungicele sistemice, cum ar fi fluconazolul sau itraconazolul, administrate oral sau intravenos. Durata tratamentului poate varia de la 7 la 14 zile pentru infecțiile ușoare, până la câteva săptămâni pentru cazurile severe sau recurente. Este important să se identifice și să se trateze factorii predispozanți, cum ar fi diabetul zaharat necontrolat sau utilizarea prelungită de antibiotice, pentru a preveni recidivele.

Inhibitori ai pompei de protoni pentru boala de reflux gastroesofagian: Inhibitorii pompei de protoni reprezintă tratamentul de elecție pentru boala de reflux gastroesofagian, o cauză frecventă a odinofagiei. Aceste medicamente, cum ar fi omeprazolul, esomeprazolul sau pantoprazolul, reduc semnificativ producția de acid gastric, permițând mucoasei esofagiene să se vindece. Tratamentul începe de obicei cu o doză mai mare pentru 4-8 săptămâni, urmată de o doză de întreținere pe termen lung, dacă este necesar. Inhibitorii pompei de protoni sunt eficienți în ameliorarea simptomelor de arsură retrosternală și durere la înghițire asociate cu refluxul acid. Este important ca pacienții să fie informați despre potențialele efecte secundare pe termen lung și să fie monitorizați periodic, în special în cazul utilizării prelungite. În combinație cu modificări ale stilului de viață, aceste medicamente pot oferi o ameliorare semnificativă a calității vieții pentru pacienții cu odinofagie cauzată de reflux.

Steroizi pentru esofagita eozinofilică: În tratamentul esofagitei eozinofilice, o cauză importantă de odinofagie cronică, steroizii joacă un rol crucial. Corticosteroizii topici, precum fluticazona sau budesonida, administrate sub formă de soluție orală sau spray ingerat, sunt prima linie de tratament. Aceste medicamente reduc inflamația și numărul de eozinofile din mucoasa esofagiană. Tratamentul durează de obicei 6-8 săptămâni, dar poate fi necesară o terapie de întreținere pe termen lung. În cazurile severe sau refractare la tratamentul topic, se pot utiliza corticosteroizi sistemici, cum ar fi prednisonul, pentru o perioadă scurtă de timp. Este important să se monitorizeze atent pacienții pentru efecte secundare și să se ajusteze doza în funcție de răspunsul la tratament. În paralel cu terapia medicamentoasă, se recomandă adesea și modificări dietetice pentru a identifica și elimina potențialii alergeni alimentari care pot declanșa sau exacerba simptomele.

Managementul durerii

Analgezice fără prescripție medicală: Pentru ameliorarea durerii asociate cu odinofagia, analgezicele disponibile fără prescripție medicală reprezintă adesea prima linie de tratament. Medicamentele precum paracetamolul sau ibuprofenul sunt eficiente în reducerea durerii și a inflamației. Paracetamolul este preferat pentru efectul său analgezic și antipiretic, fiind mai blând pentru stomac. Ibuprofenul, un antiinflamator nesteroidian, poate fi mai eficient în cazurile cu inflamație semnificativă, dar trebuie utilizat cu precauție la pacienții cu antecedente de ulcer sau sângerări gastrointestinale. Dozele și frecvența administrării trebuie ajustate în funcție de severitatea simptomelor și de recomandările medicului. Este important ca pacienții să fie informați despre limitele dozelor zilnice și potențialele efecte secundare, în special în cazul utilizării pe termen lung.

Anestezice topice: Acestea oferă o ameliorare rapidă și localizată a durerii asociate cu odinofagia. Substanțe precum lidocaina sau benzocaina sunt disponibile sub formă de spray-uri, gargarisme sau pastile pentru supt. Aceste produse acționează prin blocarea temporară a transmisiei nervoase în zona afectată, reducând astfel senzația de durere. Ele sunt deosebit de utile înainte de mese pentru a facilita înghițirea și a preveni disconfortul. Cu toate acestea, efectul lor este de scurtă durată, necesitând aplicări repetate. Este important să se respecte dozele recomandate pentru a evita supradozarea, care poate duce la complicații precum dificultăți de înghițire sau risc de aspirație. Anestezicele topice sunt adesea utilizate ca adjuvant la alte tratamente pentru a oferi o ameliorare imediată a simptomelor în timp ce tratamentul de bază își face efectul.

Medicamente analgezice cu prescripție medicală: În cazurile de odinofagie severă sau persistentă, medicamentele analgezice cu prescripție medicală pot fi necesare. Acestea includ opioide ușoare, cum ar fi codeina sau tramadolul, care oferă o ameliorare mai puternică a durerii decât analgezicele fără prescripție. În situații acute severe, se pot prescrie opioide mai puternice, dar utilizarea lor trebuie să fie de scurtă durată din cauza riscului de dependență. Alte opțiuni includ gabapentina sau pregabalina, care pot fi eficiente în managementul durerii neuropatice asociate cu anumite cauze ale odinofagiei. Este crucial ca aceste medicamente să fie prescrise și monitorizate atent de către medic, luând în considerare potențialele interacțiuni medicamentoase și efecte secundare. Pacienții trebuie educați cu privire la utilizarea corectă și riscurile asociate cu aceste medicamente puternice.

Modificări dietetice

Alimente moi și fade: În cazul odinofagiei, adoptarea unei diete bazate pe alimente moi și fade poate aduce o ameliorare semnificativă a simptomelor. Aceste alimente sunt mai ușor de înghițit și reduc iritația mucoasei esofagiene. Se recomandă consumul de supe cremoase, piureuri de legume, iaurt, budinci, ouă fierte moi sau omlete. Carnea trebuie să fie bine gătită și tăiată în bucăți mici sau mărunțită. Pâinea albă moale sau biscuiții sunt preferabili celor integrale sau crocante. Fructele pot fi consumate sub formă de compot sau piure. Este important ca alimentele să fie servite la temperatura camerei sau ușor răcite, evitând extremele de temperatură. Această abordare dietetică permite esofagului să se odihnească și să se vindece, reducând în același timp disconfortul în timpul mesei.

Evitarea iritanților (alimente picante, acide, fierbinți): Pentru a gestiona odinofagia, este crucial să se evite alimentele și băuturile care pot irita sau inflama mucoasa esofagiană. Alimentele picante, cum ar fi ardeii iuți sau condimentele puternice, pot exacerba durerea și inflamația. Produsele acide, precum citricele, roșiile, oțetul sau sosurile pe bază de roșii, pot cauza disconfort suplimentar. Băuturile fierbinți trebuie evitate, deoarece pot provoca arsuri și iritații. De asemenea, se recomandă limitarea consumului de alimente prăjite, grase sau foarte condimentate, care pot încetini digestia și agrava refluxul acid. Cafeina și băuturile carbogazoase pot, de asemenea, să agraveze simptomele. În schimb, se recomandă consumul de alimente alcaline, cum ar fi bananele, melon sau ovăzul, care pot ajuta la neutralizarea acidității și la calmarea mucoasei iritate.

Schimbări ale stilului de viață

Renunțarea la fumat: Această acțiune este o componentă esențială în managementul odinofagiei și în îmbunătățirea sănătății generale a tractului digestiv superior. Fumatul irită direct mucoasa esofagiană și faringiană, exacerbând inflamația și durerea la înghițire. De asemenea, nicotina slăbește sfincterul esofagian inferior, crescând riscul de reflux acid. Renunțarea la fumat poate fi un proces dificil, dar există numeroase resurse disponibile, inclusiv terapii de substituție nicotinică, medicamente prescrise și programe de consiliere. Beneficiile renunțării la fumat sunt multiple și includ nu doar ameliorarea simptomelor odinofagiei, ci și reducerea riscului de cancer esofagian și îmbunătățirea funcției pulmonare. Pacienții trebuie încurajați și sprijiniți în eforturile lor de a renunța la fumat, subliniind impactul pozitiv asupra sănătății lor pe termen lung.

Limitarea consumului de alcool: Reducerea sau eliminarea consumului de alcool joacă un rol important în gestionarea odinofagiei. Alcoolul poate irita direct mucoasa esofagiană și gastrică, exacerbând inflamația și durerea. De asemenea, acesta relaxează sfincterul esofagian inferior, crescând riscul de reflux acid și agravând simptomele existente. Consumul excesiv de alcool poate duce la deshidratare, care poate înrăutăți durerea la înghițire. Pentru pacienții care aleg să consume alcool, se recomandă moderația și evitarea băuturilor tari sau a celor cu conținut ridicat de alcool. Este important să se consume suficientă apă pentru a menține hidratarea adecvată. În cazurile severe de odinofagie sau când alcoolul este identificat ca un factor declanșator major, abstinența completă poate fi necesară pentru a permite vindecarea mucoasei și ameliorarea simptomelor.

Intervenții chirurgicale (cazuri rare)

Dilatarea esofagiană: Această procedură este utilizată în cazurile de odinofagie cauzată de stricturi esofagiene sau îngustări ale esofagului. Dilatarea esofagiană implică extinderea mecanică a zonei înguste a esofagului, folosind baloane speciale sau dilatatoare rigide. Procedura este de obicei efectuată endoscopic, sub anestezie locală sau sedare. Scopul este de a lărgi pasajul esofagian, permițând o înghițire mai ușoară și reducând durerea. Dilatarea poate fi necesară în mod repetat în unele cazuri, în special în stricturile cauzate de reflux acid cronic sau după radioterapie. Deși eficientă în multe cazuri, această procedură comportă riscuri precum perforația esofagiană sau sângerarea, necesitând o evaluare atentă a beneficiilor și riscurilor pentru fiecare pacient în parte.

Rezecția tumorală: În cazurile de odinofagie cauzată de tumori esofagiene, rezecția chirurgicală poate fi necesară. Această intervenție implică îndepărtarea parțială sau totală a esofagului afectat de tumoră, urmată de reconstrucția tractului digestiv. Procedura este complexă și necesită o echipă chirurgicală specializată. Tehnicile pot varia de la rezecții minimale invazive la intervenții deschise extinse, în funcție de localizarea și stadiul tumorii. Recuperarea postoperatorie este adesea îndelungată și poate implica modificări semnificative ale dietei și stilului de viață. Deși rezecția tumorală poate ameliora semnificativ odinofagia și poate fi potențial curativă în unele cazuri, ea comportă riscuri semnificative și necesită o evaluare atentă a stării generale a pacientului și a prognosticului bolii.